„Veniţi la Mine”
Preşedintele Henry B. Eyring
primul consilier în Prima Preşedinţie
Prin cuvântul şi exemplul Său, Hristos ne-a arătat cum să ne apropiem de El.
Sunt recunoscător să fiu alături de dumneavoastră la această conferinţă a Bisericii lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă. Aceasta este Biserica Sa. Atunci când intrăm în împărăţia Lui, luăm numele Său asupra noastră. El este Dumnezeu, Creatorul, şi este perfect. Noi suntem muritori supuşi morţii şi păcatului. Totuşi, din dragoste pentru noi şi familiile noastre, El ne invită să rămânem aproape de El. Acestea sunt cuvintele Lui: „Apropiaţi-vă de Mine şi am să Mă apropii de voi; căutaţi-mă cu toată sârguinţa şi Mă veţi găsi; cereţi şi veţi primi; bateţi şi vi se va deschide”1.
Sărbătoarea Paştelui ne aminteşte de ce Îl iubim şi de promisiunea pe care El o face ucenicilor Săi credincioşi de a deveni prietenii Lui preaiubiţi. Salvatorul a făcut acea promisiune şi ne-a spus cum, prin slujirea ce I-o oferim, El vine la noi. Un exemplu de astfel de promisiune se găseşte într-o revelaţie dată lui Oliver Cowdery în timp ce acesta Îi slujea Domnului alături de Joseph Smith ajutând la traducerea Cărţii lui Mormon: „Iată, tu eşti Oliver şi Eu ţi-am vorbit datorită dorinţelor tale; de aceea, păstrează ca pe o comoară aceste cuvinte în inima ta. Fii credincios şi sârguincios în păzirea poruncilor lui Dumnezeu şi te voi înconjura cu braţele dragostei Mele”2.
De cele mai multe ori, am trăit bucuria de a mă apropia mai mult de Salvator şi de a şti că Salvatorul Se apropie mai mult de mine prin fapte simple de supunere faţă de porunci.
Şi dumneavoastră aţi avut astfel de experienţe. Poate că acest lucru s-a întâmplat când aţi ales să mergeţi la adunarea de împărtăşanie. Eu am avut o asemenea experienţă într-o zi de sabat, când eram foarte tânăr. În acele zile primeam împărtăşania în timpul unei adunări care se desfăşura seara. Amintirea unei zile, de acum mai bine de 65 de ani, în care am ţinut porunca de a mă alătura familiei mele şi sfinţilor, încă mă apropie de Salvator.
Afară era întuneric şi frig. Îmi amintesc că, în acea seară, am simţit lumina şi căldura din capelă alături de părinţii mei. Am luat din împărtăşania administrată de deţinători ai Preoţiei aaronice, făcând legământ cu Tatăl nostru Ceresc să ne amintim totdeauna de Fiul Său şi să ţinem poruncile Sale.
La sfârşitul adunării am cântat imnul „Rămâi cu mine pe-nserat” şi cuvintele acestuia, „O, Doamne, lângă mine fii”3.
Am simţit dragostea şi prezenţa Salvatorului în acea seară. Şi am simţit alinarea Duhului Sfânt.
Doream să reînnoiesc acele sentimente de dragoste şi de apropiere venite din partea Salvatorului, pe care le-am avut în timpul acelei adunări de împărtăşanie din tinereţea mea. Aşadar, recent, am respectat încă o poruncă. Am cercetat scripturile. Prin ele, ştiam că Duhul Sfânt mă poate face să simt, din nou, ceea ce au simţit ucenicii Domnului înviat atunci când El a răspuns invitaţiei acestora de a veni în casa lor şi de a rămâne cu ei.
Am citit despre a treia zi de după răstignirea şi îngroparea Sa. Femei credincioase şi alte persoane au descoperit că piatra fusese rostogolită de pe mormânt şi au văzut că trupul Său nu era acolo. Acestea veniseră datorită dragostei lor faţă de El, pentru a-I unge trupul.
Doi îngeri au stat lângă ele şi le-au întrebat de ce se temeau, spunând:
„Pentru ce căutaţi între cei morţi pe Cel ce este viu?
Nu este aici, ci a înviat. Aduceţi-vă aminte ce v-a spus pe când era încă în Galileea,
Când zicea că Fiul omului trebuie să fie dat în mâinile păcătoşilor, să fie răstignit, şi a treia zi să învie”4.
Evanghelia după Marcu adaugă îndemnul primit din partea unuia dintre îngeri: „Dar duceţi-vă de spuneţi ucenicilor Lui şi lui Petru, că merge înaintea voastră în Galileea: acolo Îl veţi vedea, cum v-a spus”5.
Apostolii şi ucenicii se adunaseră la Ierusalim. Le era teamă, aşa cum ne-ar fi fost şi nouă, şi vorbeau cu uimire despre zvonurile legate de moartea şi învierea Sa şi despre ce însemnau aceste lucruri pentru ei.
Doi dintre ucenici au mers în acea după-amiază pe drumul ce ducea de la Ierusalim la Emaus. Hristosul înviat a apărut pe drum şi a mers alături de ei. Domnul înviat venise la ei.
Cartea lui Luca ne transpune alături de ei:
„Pe când vorbeau ei şi se întrebau, Isus S-a apropiat, şi mergea pe drum împreună cu ei.
Dar ochii lor erau împiedicaţi să-L cunoască.
El le-a zis: «Ce vorbe sunt acestea pe care le schimbaţi între voi pe drum?». Şi ei s-au oprit, uitându-se trişti.
Drept răspuns, unul din ei, numit Cleopa, I-a zis: «Tu eşti singurul străin aici în Ierusalim, de nu ştii ce s-a întâmplat în el zilele acestea?»”6.
I-au vorbit despre tristeţea ce o simţeau pentru că Isus murise, iar ei speraseră ca El să fie Mântuitorul Israelului.
Cu siguranţă că Domnul înviat a vorbit cu afecţiune când S-a adresat acelor doi ucenici întristaţi şi îndureraţi:
„«O, nepricepuţilor şi zăbavnici cu inima, când este vorba să credeţi tot ce au spus proorocii!
Nu trebuia să sufere Hristosul aceste lucruri, şi să intre în slava Sa?».
Şi a început de la Moise, şi de la toţi proorocii, şi le-a tâlcuit, în toate Scripturile, ce era cu privire la El”7.
Apoi s-a întâmplat un lucru ce mi-a încălzit inima încă de când eram tânăr copil:
„Când s-au apropiat de satul spre care mergeau, El S-a făcut că vrea să meargă mai departe.
Dar ei au stăruit de El, şi au zis: «Rămâi cu noi, căci este spre seară, şi ziua aproape a trecut». Şi a intrat să rămână cu ei”8.
Salvatorul a răspuns invitaţiei din acea seară de a intra în casa ucenicilor Săi lângă satul Emaus.
A şezut la masă cu ei. A luat pâinea, a binecuvântat-o, a frânt-o şi le-a dat-o. Atunci li s-au deschis ochii şi L-au cunoscut. Apoi S-a făcut nevăzut dinaintea lor. Luca a consemnat pentru noi sentimentele acelor ucenici binecuvântaţi: „Şi au zis unul către altul: «Nu ne ardea inima în noi, când ne vorbea pe drum, şi ne deschidea Scripturile?»”9.
Tot în ceasul acela, cei doi ucenici s-au grăbit să ajungă înapoi la Ierusalim şi să le spună celor unsprezece apostoli ce li se întâmplase. În acel moment, Salvatorul a apărut din nou.
El le-a vorbit din nou despre profeţiile legate de misiunea Sa de a ispăşi pentru păcatele tuturor copiilor Tatălui Său şi de a rupe legăturile morţii.
„Şi le-a zis: «Aşa este scris, şi aşa trebuia să pătimească Hristos, şi să învie a treia zi dintre cei morţi.
Şi să se propovăduiască tuturor neamurilor, în Numele Lui, pocăinţa şi iertarea păcatelor, începând din Ierusalim.
Voi sunteţi martori ai acestor lucruri»”10.
Cuvintele Salvatorului sunt valabile pentru noi, aşa cum au fost şi pentru ucenicii Săi de atunci. Noi suntem martori ai acestor lucruri. Iar însărcinarea minunată pe care am acceptat-o când am fost botezaţi în Biserica lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă ni s-a explicat limpede de profetul Alma cu secole în urmă, la apele lui Mormon:
„Şi s-a întâmplat că le-a spus: «Iată, aici sunt apele lui Mormon (căci aşa erau ele numite) şi acum, după cum sunteţi dornici să vă alăturaţi turmei lui Dumnezeu şi să vă numiţi poporul Lui şi sunteţi dornici să purtaţi greutăţile unul altuia, pentru ca ele să fie uşoare;
Da, şi sunteţi dornici să jeliţi împreună cu cei care jelesc; da, şi să-i mângâiaţi pe aceia care au nevoie să fie mângâiaţi şi să fiţi martorii lui Dumnezeu în toate timpurile şi în toate lucrurile şi în toate locurile în care se întâmplă să vă aflaţi, chiar până la moarte, ca să puteţi fi mântuiţi de Dumnezeu şi să vă număraţi printre aceia de la învierea dintâi, pentru ca să puteţi avea viaţă veşnică –
Acum vă spun, dacă aceasta e dorinţa inimilor voastre, ce aveţi împotrivă să fiţi botezaţi în numele Domnului, ca o mărturie în faţa Lui, că aţi intrat într-un legământ cu El, că Îl veţi sluji şi veţi ţine poruncile Lui, pentru ca El să-Şi poată revărsa Spiritul Său mai din plin asupra voastră?».
Şi acum, când oamenii au auzit aceste cuvinte, ei au bătut din palme de bucurie şi au exclamat: «Aceasta este dorinţa inimilor noastre»”11.
Ne aflăm sub legământul de a-i înălţa pe cei aflaţi la nevoie şi de a fi martori ai Salvatorului cât timp vom trăi.
Vom putea să facem aceste lucruri în mod eficient numai când vom simţi dragoste faţă de Salvator şi dragostea Sa faţă de noi. Pe măsură ce rămânem fideli promisiunilor pe care le-am făcut, vom simţi dragostea noastră pentru El. Aceasta va creşte deoarece, prin slujirea ce I-o oferim, vom simţi puterea Sa şi faptul că Se apropie de noi.
Preşedintele Thomas S. Monson ne-a amintit adesea de promisiunea Domnului făcută ucenicilor Săi credincioşi: „Şi [oricine] vă primeşte pe voi, Eu, de asemenea, voi fi, pentru că Eu voi merge în faţa voastră. Voi fi la dreapta voastră şi la stânga voastră şi Spiritul Meu va fi în inima voastră şi îngerii Mei în jurul vostru pentru a vă susţine”12.
Mai este o modalitate prin care dumneavoastră şi cu mine am simţit că El S-a apropiat de noi. Când Îi oferim slujire plină de devotament, El Se apropie de cei din familiile noastre, pe care îi iubim. De fiecare dată când, în slujba Domnului, am fost nevoit să mă mut sau să fiu departe de familie, am văzut că Domnul mi-a binecuvântat soţia şi copiii. El a pregătit slujitori iubitori şi ocazii pentru a-i apropia mai mult de El.
Aţi simţit aceleaşi binecuvântări în viaţa dumneavoastră. Mulţi dintre dumneavoastră au persoane iubite care se îndepărtează de cărarea spre viaţa veşnică. Vă întrebaţi ce altceva mai puteţi face pentru a-i aduce înapoi. Vă puteţi încrede în Domnul, ca El să Se apropie mai mult de ei pe măsură ce-I slujiţi cu credinţă.
Vă amintiţi promisiunea Domnului făcută lui Joseph Smith şi Sidney Rigdon când se aflau în slujba Sa, departe de familiile lor: „Prietenii Mei, Sidney şi Joseph, familiile voastre sunt bine; ele sunt în mâinile Mele şi voi face cu ele ceea ce Mi se pare bine; pentru că în Mine este toată puterea”13.
Asemenea lui Alma şi regelui Mosia, unii dintre dumneavoastră, slujitori credincioşi care I-au slujit Domnului timp îndelungat pe cât de bine au putut, au avut copii care s-au rătăcit, în ciuda sacrificiilor făcute pentru Domnul de părinţii lor. Asemenea dumneavoastră, ei au făcut tot ce le-a stat în putinţă, chiar cu ajutorul venit din partea altor oameni iubitori şi credincioşi.
Alma şi sfinţii s-au rugat pentru fiul său şi fiii regelui Mosia, iar un înger a apărut. Rugăciunile dumneavoastră şi ale celor care dau dovadă de credinţă vor face ca slujitori ai Domnului să vină în ajutorul membrilor familiei dumneavoastră. Aceştia îi vor ajuta să aleagă drumul înapoi spre casă, la Dumnezeu, chiar dacă sunt atacaţi de Satana şi ucenicii săi, al căror scop este să distrugă familii în această viaţă şi în eternitate.
Vă amintiţi cuvintele rostite de înger lui Alma cel Tânăr şi fiilor lui Mosia care se răzvrătiseră: „Şi iarăşi, îngerul a spus: «Iată, Domnul a auzit rugăciunile poporului Său, precum şi rugăciunile slujitorului Său, Alma, care este tatăl tău; căci el s-a rugat cu multă credinţă în legătură cu tine pentru ca tu să poţi fi adus la cunoaşterea adevărului; de aceea, în scopul acesta am venit eu, ca să te conving de puterea şi autoritatea lui Dumnezeu, pentru ca rugăciunile slujitorilor Lui să fie satisfăcute după credinţa lor»”14.
Promisiunea pe care v-o fac dumneavoastră, celor care vă rugaţi şi-I slujiţi Domnului, nu este aceea că veţi avea orice binecuvântare aţi dori-o pentru dumneavoastră şi pentru familia dumneavoastră. Dar pot promite că Salvatorul se va apropia de dumneavoastră şi vă va binecuvânta familia cu tot ceea ce este mai bun. Veţi simţi alinarea oferită de dragostea Lui şi veţi simţi că Se va apropia mai mult ca răspuns la rugăciunile dumneavoastră, în timp ce vă întindeţi braţele şi oferiţi altora ajutor. Pe măsură ce acordaţi ajutor celor aflaţi la nevoie şi sunteţi martori ai puterii de curăţire a ispăşirii Sale pentru cei care sunt îndureraţi din pricina păcatului, puterea Domnului vă va susţine. Braţele Sale sunt larg deschise alături de ale dumneavoastră pentru a-i ajuta şi binecuvânta pe copiii Tatălui nostru Ceresc.
Ne aşteaptă o întoarcere acasă glorioasă. Atunci vom vedea îndeplinirea promisiunilor Domnului pe care L-am iubit. El este Cel care ne urează bun venit în viaţa veşnică alături de El şi de Tatăl nostru Ceresc. Isus Hristos a descris acest lucru în următorul mod:
„Caută să înfăptuieşti şi să stabileşti Sionul Meu. Ţine poruncile Mele în toate lucrurile.
Şi dacă ţii poruncile Mele şi înduri până la sfârşit, vei avea viaţă veşnică, care este cel mai mare dar dintre toate darurile lui Dumnezeu”15.
„Pentru că aceia care trăiesc moştenesc pământul şi aceia care mor se vor odihni după toate muncile şi lucrările lor îi vor urma; şi ei vor primi o coroană în locaşurile Tatălui Meu, pe care Eu le-am pregătit pentru ei.”16
Depun mărturie că putem răspunde, prin Spirit, invitaţiei Tatălui Ceresc: „Acesta este Fiul Meu Iubit. Ascultă-L!”17.
Prin cuvântul şi exemplul Său, Hristos ne-a arătat cum să ne apropiem de El. Fiecare copil al Tatălui Ceresc, care a ales să intre prin poarta botezului în Biserica Sa, va avea ocazia să i se predea Evanghelia Sa în aceasta viaţă şi să audă de la slujitorii Săi chemaţi invitaţia Sa: „Veniţi la Mine”18.
Toţi slujitorii Lui care au făcut legământ cu El în împărăţia Sa pe pământ şi în lumea spiritelor, vor primi îndrumarea Sa în timp ce-i binecuvântează şi slujesc pe alţii, în numele Lui. Şi vor simţi dragostea Sa şi vor găsi bucurie apropiindu-se mai mult de El.
Sunt un martor al învierii Domnului şi ştiu acest lucru la fel de sigur ca şi cum aş fi fost acolo în acea seară, împreună cu cei doi ucenici, în casa aflată pe drumul spre Emaus. Ştiu că El trăieşte, la fel de sigur cum a ştiut Joseph Smith când I-a văzut pe Tatăl şi pe Fiul în lumina ce-a apărut în acea dimineaţă minunată, într-o dumbravă din Palmyra.
Aceasta este adevărata Biserică a lui Isus Hristos. Numai prin cheile deţinute de preşedintele Thomas S. Monson putem exercita puterea de a fi pecetluiţi ca familii, pentru a trăi pentru totdeauna cu Tatăl nostru Ceresc şi cu Domnul Isus Hristos. În ziua judecăţii vom sta înaintea Salvatorului, faţă în faţă. Va fi un moment de bucurie pentru cei care s-au apropiat de El prin slujirea oferită Lui în această viaţă. Va fi o bucurie să audă cuvintele: „Bine, rob bun şi credincios”19. Depun mărturie despre aceasta ca martor al Salvatorului şi Mântuitorului nostru înviat, în numele lui Isus Hristos, amin.