Staţi fermi în locuri sfinte

Vârstnicul Robert D. Hales

din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli

Stând supuşi şi neclintiţi în doctrina lui Dumnezeu, stăm în locuri sfinte, deoarece doctrina Sa este sacră şi nu se va schimba.

Stimaţi fraţi, este o onoare să fiu cu deţinătorii preoţiei împărăteşti a lui Dumnezeu. Trăim în zilele din urmă, în „vremuri grele”¹. În calitate de deţinători ai preoţiei, avem responsabilitatea de a sta fermi având un scut al credinţei împotriva săgeţilor arzătoare ale duşmanului. Suntem exemple pentru lume şi apărăm drepturile şi libertăţile inalienabile date de Dumnezeu. Noi ne apărăm căminele şi familiile.

Când eram în clasa a noua, m-am întors de la primul meu joc de baseball, în deplasare, cu echipa liceului. Tatăl meu şi-a dat seama că la întoarcerea acasă cu autobuzul, fusesem martor la un limbaj şi comportament care nu erau în armonie cu standardele Evangheliei. Fiind artist de profesie, s-a aşezat şi a desenat un cavaler – un luptător capabil să apare castele şi împărăţii.

În timp ce desena şi citea din scripturi, am învăţat cum să fiu un deţinător credincios al preoţiei – să protejez şi să apăr împărăţia lui Dumnezeu. Cuvintele apostolului Pavel m-au îndrumat:

„De aceea, luaţi toată armura lui Dumnezeu, ca să vă puteţi împotrivi în ziua cea rea, şi să rămâneţi în picioare, după ce veţi fi biruit totul.

Staţi dar, având mijlocul încins cu adevărul, îmbrăcaţi cu platoşa neprihănirii,

având picioarele încălţate cu râvna Evangheliei păcii.

Pe deasupra tuturor acestora, luaţi scutul credinţei, cu care veţi putea stinge toate săgeţile arzătoare ale celui rău.

Luaţi şi coiful mântuirii şi sabia Duhului, care este cuvântul lui Dumnezeu”².

Stimaţi fraţi, dacă suntem credincioşi în preoţie, această armură ne va fi dată ca un dar de la Dumnezeu. Avem nevoie de această armură!

Tineri băieţi, taţii şi bunicii voştri nu s-au confruntat niciodată cu tentaţiile cu care vă confruntaţi voi în mod constant. Voi trăiţi în zilele din urmă. Dacă tatăl vostru ar fi dorit să intre în bucluc, ar fi trebuit să depună mult efort pentru aceasta. Acum lucrurile s-au schimbat! Astăzi, ispita este cea care vă găseşte! Vă rog să vă amintiţi acest lucru! Satana doreşte să vă aibă şi „păcatul pândeşte la uşă”³. Cum veţi rezista la tacticile lui agresive? Îmbrăcaţi-vă cu toată armura lui Dumnezeu.

Permiteţi-mi să vă povestesc o altă experienţă din viaţa mea:

În ianuarie 1982, am vorbit la o adunare de devoţiune în campusul Universităţii Brigham Young din Provo, Utah. Am invitat studenţii să-şi imagineze că Biserica era de o parte a podiumului şi lumea doar la un metru distanţă de partea cealaltă. Aceasta reprezenta „distanţa foarte mică dintre standardele lumii şi cele ale Bisericii” când eram eu la facultate. Apoi, stând în faţa studenţilor 30 de ani mai târziu, mi-am ridicat mâinile şi am explicat: „Standardele lumii s-au depărtat mult de standardele Bisericii; ele sunt la o distanţă atât de mare de standardele Bisericii încât numai pot fi văzute… Ceea ce noi, copiii şi nepoţii noştri trebuie să ne amintim este faptul că Biserica va rămâne constantă, [este tot aici; dar] lumea va continua să se schimbe – acea distanţă [devenind] din ce în ce mai mare… De aceea, fiţi foarte atenţi. Dacă judecaţi faptele dumneavoastră şi standardele Bisericii bazându-vă pe standardele actuale şi viitoare ale lumii, veţi descoperi că nu sunteţi unde ar trebui să fiţi” ⁴.

În anul 1982, când am rostit aceste cuvinte, nu mi-aş fi putut imagina, cât de repede şi cât de mult urma să se depărteze lumea de Dumnezeu; era imposibil să înţelegi având în vedere doctrinele, principiile şi poruncile. Şi totuşi, standardele lui Hristos şi ale Bisericii Sale nu s-au schimbat. După cum a spus El: „Adevărul va rămâne în vecii vecilor”⁵. Când înţelegem şi acceptăm acest lucru, suntem pregătiţi să facem faţă presiunii sociale, ridiculizării şi discriminării care vor veni din partea lumii şi a unora care, se consideră prieteni.

Cei mai mulţi dintre noi cunosc pe cineva care va spune: „Dacă vrei să fii prietenul meu trebuie să accepţi valorile mele”. Un prieten adevărat nu ne cere să alegem între Evanghelie şi prietenia sa. Răspund, folosind cuvintele lui Pavel: „Depărtează-te de oamenii aceştia”⁶. Un prieten adevărat ne întăreşte pentru a sta pe cărarea strâmtă şi îngustă.

Dacă stăm pe cărarea poruncilor, rânduielilor şi legămintelor suntem protejaţi şi pregătiţi să facem lucrarea lui Dumnezeu în această lume. Când ne supunem Cuvântului de înţelepciune, libertatea noastră de a alege este ferită din calea dependenţei de substanţe, cum ar fi alcoolul, drogurile şi tutunul. Dacă plătim zeciuiala, studiem scripturile, suntem botezaţi şi confirmaţi, dacă trăim astfel încât să avem în mod constant tovărăşia Duhului Sfânt, luăm demni din împărtăşanie, ne supunem legii castităţii, ne pregătim pentru a primi Preoţia lui Melhisedec şi facem legăminte sacre în templu, atunci, suntem pregătiţi să slujim.

În templu, suntem pregătiţi şi promitem să trăim legea consacrării. Tinerii băieţi capabili încep să trăiască potrivit legii consacrării mergând în misiune – dând doi ani din viaţa lor în slujirea cu timp deplin a Domnului Acel sacrificiu le dă putere să înainteze spre cel mai mare legământ din această viaţă – pentru mulţi acesta va fi căsătoria şi pecetluirea în templu şi clădirea unei familii eterne.

Când înaintăm pe cărare, ne clădim în mod continuu tărie spirituală – tăria de a folosi libertatea de a alege pentru a lua propriile decizii. Atât pentru tinerii băieţi, cât şi pentru tinerele fete, această creştere are loc atunci când ei învaţă doctrina şi împărtăşesc mărturiile prin noua programă online, Vino, urmează-Mă.

Pe lângă aceasta, folosiţi-vă libertatea de a alege pentru dezvoltarea personală. Când vă descoperiţi darurile şi talentele, amintiţi-vă că părinţii şi mentorii voştri vă pot sprijini; cu toate acestea, trebuie să lăsaţi Spiritul să vă îndrume. Alegeţi şi acţionaţi voi înşivă. Fiţi motivaţi. Întocmiţi un plan pentru viaţa voastră, incluzând educaţia şi formarea unei cariere. Dezvoltaţi noi pasiuni şi aptitudini. Munciţi şi bizuiţi-vă pe forţele proprii. Stabiliţi ţeluri, lăsaţi greşelile în urmă, dobândiţi experienţă şi terminaţi ceea ce începeţi.

Pe parcurs, participaţi la viaţa de familie, în cvorumuri, la orele de clasă şi la activităţile comune ale Tinerilor Băieţi şi Tinerelor Fete. Bucuraţi-vă împreună de distracţii sănătoase. Prin aceste experienţe, veţi ajunge să respectaţi şi să apreciaţi darurile spirituale ale celorlalţi şi caracteristicile eterne, complementare, ale fiilor şi fiicelor lui Dumnezeu.

Mai presus de toate, aveţi credinţă în Salvator! Nu vă temeţi! Când trăim cu sârguinţă potrivit Evangheliei, devenim puternici în Domnul. Având tăria Sa îi putem respinge pe anticriştii care spun: „Mâncaţi, beţi şi fiţi fericiţi” pentru că Dumnezeu „vă va ierta dacă faceţi un păcat mic… nu este nimic rău în aceasta… căci mâine vom muri” ⁷. În puterea Domnului putem să ne apărăm împotriva oricărei filozofii sau oricărui crez care Îl reneagă pe Salvator şi contrazice marele şi eternul plan al fericirii pentru toţii copiii lui Dumnezeu.

Noi nu suntem autorizaţi să negociem condiţiile acelui plan etern. Amintiţi-vă de Neemia, căruia i s-a dat sarcina de a clădi un zid pentru a apăra Ierusalimul. Unii doreau ca el să coboare şi să-şi compromită situaţia, dar Neemia a refuzat. El nu era nepăsător faţă de alţii; el a explicat simplu: „Am o mare lucrare de făcut, şi nu pot să mă pogor: [de ce lucrul ar înceta?”⁸.

Uneori devenim centrul atenţiei şi trebuie să acceptăm batjocura şi dispreţul pentru că trăim potrivit standardelor lui Dumnezeu şi facem lucrarea Lui. Depun mărturie că nu trebuie să ne fie teamă dacă vieţile noastre au la bază doctrina Sa. Putem să fim înţeleşi greşit, criticaţi şi acuzaţi pe nedrept, dar nu suntem niciodată singuri. Salvatorul a fost „dispreţuit şi părăsit de oameni”⁹. Este privilegiul nostru sacru să-I fim alături!

În mod ironic, uneori a sta ferm înseamnă a evita şi chiar a ne distanţa de lucrurile lumeşti. Salvatorul a declarat: „Înapoia Mea, Satano!”¹⁰. Iosif din Egipt a fugit de soţia lui Potifar care îl ispitea¹¹ şi Lehi a părăsit Ierusalimul ducându-şi familia în pustiu¹².

Fiţi siguri că toţi profeţii dinaintea noastră au stat fermi în zilele lor:

Nefi a realizat lucrarea neobişnuită de la Domnul în ciuda loviturilor Satanei şi persecuţiilor venite din partea fraţilor lui, Laman şi Lemuel¹³.

Abinadi a depus mărturie despre Hristos în ciuda faptului că alţii erau neîncrezători în el, îl batjocoreau, iar moartea sa era o certitudine¹⁴.

Cei 2.000 de tineri războinici şi-au apărat familiile împotriva celor care dispreţuiau valorile Evangheliei¹⁵.

Moroni a înălţat drapelul libertăţii pentru a apăra familiile poporului său şi libertatea religioasă¹⁶.

Samuel a stat pe zid şi a profeţit despre venirea lui Hristos, în timp ce se arunca cu pietre şi se trăgea cu săgeţi asupra lui¹⁷.

Profetul Joseph Smith a restaurat Evanghelia Salvatorului pecetluind mărturia lui cu sângele său¹⁸.

Şi pionierii mormoni au stat fermi în faţa opoziţiei şi a greutăţilor, urmând un profet în călătoria lor măreaţă şi stabilirea lor în vest.

Aceşti mari slujitori şi sfinţi ai lui Dumnezeu au fost capabili să stea fermi, deoarece au rămas fideli Salvatorului. Gândiţi-vă la modul în care Salvatorul a stat ferm:

Tânăr fiind, Isus s-a ocupat conştiincios de treburile Tatălui Său, predicând Evanghelia învăţătorilor din templu¹⁹. De-a lungul întregii Sale slujiri El a îndeplinit responsabilităţile preoţiei – predare, tămăduire, slujire şi binecuvântarea celorlalţi. Când a fost necesar, El a stat cu tărie împotriva răului, chiar curăţind templu²⁰. Şi, întotdeauna, El a apărat adevărul – fie prin intermediul cuvintelor, fie printr-o linişte demnă. Când marii preoţi L-au acuzat înaintea lui Pilat, Isus, cu înţelepciune şi curaj a refuzat să răspundă la minciuni şi a rămas calm.²¹

În Grădina Ghetsimani, Salvatorul şi Mântuitorul nostru nu a dat înapoi de la a bea paharul amar al ispăşiri.²². Şi pe cruce El a suferit din nou pentru a face voinţa Tatălui Său, până când, în cele din urmă, a putut spune: „S-a isprăvit”²³. El îndurase până la sfârşit. Ca răspuns la supunerea perfectă a Salvatorului de a sta ferm, Tatăl nostru Ceresc a declarat: „Iată-L pe Fiul Meu Preaiubit, de Care Eu sunt foarte mulţumit, în Care Eu Mi-am slăvit numele”²⁴.

Iubiţii mei fraţi în preoţie, tineri şi în vârstă, să slăvim numele lui Dumnezeu stând fermi lângă Salvatorul nostru, Isus Hristos. . Eu depun mărturia mea specială că El trăieşte şi că noi „[suntem] chemaţi cu o chemare sfântă”²⁵ să participăm la munca Sa. „De aceea, staţi în locuri sfinte şi nu vă clintiţi”²⁶. Stând supuşi şi neclintiţi în doctrina lui Dumnezeu, stăm în locuri sfinte, deoarece doctrina Sa este sacră şi nu se va schimba odată cu schimbările sociale sau politice din lume. Declar, asemenea apostolului Pavel: „Vegheaţi, fiţi tari în credinţă, fiţi oameni [şi] întăriţi-vă”²⁷. Aceasta este rugăciunea mea fierbinte pentru dumneavoastră, în numele sfânt al lui Isus Hristos, amin.