Datoria voastră sacră de a sluji

David L. Beck

Preşedintele general al Tinerilor Băieţi

Din momentul în care aţi fost rânduiţi la preoţie, aţi primit puterea, autoritatea şi datoria sacră de a sluji.

Bucuria de a sluji

Dragi tineri băieţi, deţinători ai Preoţiei aaronice, sunteţi fii preaiubiţi ai lui Dumnezeu, iar El are o lucrare măreaţă pentru voi. Pentru a duce la bun sfârşit această lucrare, trebuie să vă îndepliniţi responsabilitatea sacră de a sluji altora¹.

Ştiţi ce înseamnă a sluji? Gândiţi-vă la această întrebare în timp ce vă voi vorbi despre o fată pe nume Chy Johnson.

Anul trecut, când Chy a început liceul, ea a devenit subiect de glume obraznice şi grosolane. A fost jignită, împinsă şi luată în derâdere în timp ce se îndrepta spre clasă – unii elevi chiar au aruncat cu gunoi în ea. Probabil că şi voi aţi văzut tineri care au fost trataţi astfel la voi în şcoală.

Pentru prea mulţi tineri, anii de adolescenţă sunt o perioadă de singurătate şi frică. Nu trebuie să fie aşa. Din fericire pentru Chy, în şcoala ei erau tineri băieţi care au înţeles ce înseamnă să slujească.

Mama lui Chy le-a cerut profesorilor de la şcoală să ajute pentru ca jignirile să înceteze, dar acestea au continuat. Apoi l-a contactat pe Carson Jones, un deţinător al Preoţiei aaronice şi fundaşul de bază al echipei de fotbal. L-a rugat să o ajute să descopere cine era vinovat de acele jigniri.

Carson a fost de acord să ajute, dar, în inima sa, a simţit că poate face mai mult decât doar să descopere cine era vinovat de acele fapte. Spiritul i-a şoptit că trebuia s-o ajute pe Chy să se simtă iubită.

Carson a rugat câţiva colegi de echipă să-l ajute să-i slujească lui Chy. Au invitat-o să servească prânzul împreună cu ei. Au condus-o până la clasă pentru a se asigura că era în siguranţă. Şi nu a fost de mirare că, având jucători de fotbal drept prieteni apropiaţi, nimeni nu a mai jignit-o pe Chy.

Acel sezon de fotbal era unul captivant pentru echipă. Dar, cu tot entuziasmul de pe urma unui sezon fără înfrângeri, aceşti tineri băieţi nu au uitat de Chy. Au invitat-o să se alăture echipei pe teren după fiecare meci. Chy s-a simţit iubită şi apreciată. S-a simţit în siguranţă. Era fericită.

Echipa de fotbal a mers mai departe şi a câştigat turneul final. Dar, în şcoala lor, s-a întâmplat ceva mai important decât campionatul de fotbal. Exemplul acestor tineri băieţi i-a motivat pe alţi elevi să fie mai toleranţi, mai prietenoşi. Acum se tratează unii pe alţii cu mai multă bunătate şi respect.

La nivel naţional, mass-media a aflat ce-au făcut aceşti tineri băieţi şi a împărtăşit povestea lor în întreaga ţară. Ceea ce-a început ca un efort de a sluji unei singure persoane inspiră alte mii de oameni să facă la fel.

Mama lui Chy îi numeşte pe aceşti tineri băieţi „îngeri deghizaţi”. Carson şi prietenii săi se grăbesc să adauge că Chy le-a binecuvântat vieţile mai mult decât au binecuvântat-o ei pe-a lui Chy. Iată ce se întâmplă când te pierzi pe tine însuţi în slujirea altora – te regăseşti². Te schimbi şi te dezvolţi în moduri în care nu ar fi posibil altfel. Aceşti tineri băieţi au cunoscut bucuria de a sluji şi continuă să caute ocazii de a-i binecuvânta pe alţii. Sunt nerăbdători să ofere slujire altora în lunile ce vor urma, când vor începe să slujească în calitate de misionari cu timp deplin³.

O nevoie şi o datorie

Sunt mii de oameni asemenea lui Chy Johnson în întreaga lume – oameni care au nevoie să simtă dragostea Tatălui Ceresc. Sunt în şcolile voastre, în cvorumurile voastre şi chiar în familiile voastre. Unii vă vin repede în minte. Alţii au nevoi mai puţin evidente. Practic, fiecare persoană pe care o cunoaşteţi poate fi binecuvântată într-un fel de slujirea voastră. Domnul Se bizuie pe voi să le întindeţi o mână de ajutor.

Nu trebuie să fiţi sportivi faimoşi pentru a sluji altora. Din momentul în care aţi fost rânduiţi la preoţie, aţi primit puterea, autoritatea şi datoria sacră de a sluji. Preşedintele James E. Faust ne-a învăţat: „Preoţia este autoritatea delegată omului de a sluji în numele lui Dumnezeu”⁴. Preoţia aaronică deţine cheile slujirii îngerilor⁵.

Pe măsură ce daţi dovadă de dragoste faţă de copiii Tatălui Ceresc, El vă va ajuta şi îngerii vă vor sprijini⁶. Veţi primi putere să binecuvântaţi vieţi şi să salvaţi suflete.

Isus Hristos este exemplul vostru. El „n-a venit să I se slujească, ci [ca] El să slujească”⁷. A sluji înseamnă a iubi şi a purta de grijă altora. Înseamnă să avem grijă de nevoile lor fizice şi spirituale. Simplu spus, înseamnă să facem ceea ce ar face Salvatorul dacă ar fi aici.

Familia voastră

Începeţi cu cei din căminul vostru. Acesta este locul în care puteţi oferi cea mai importantă slujire⁸.

Vreţi să faceţi un experiment interesant? Data viitoare când mama voastră vă roagă să o ajutaţi cu treburile din casă, spuneţi ceva de genul: „Mulţumesc că m-ai rugat, mamă! Mi-ar face plăcere să ajut”. Apoi uitaţi-vă la reacţia ei. Poate că ar fi bine ca unii dintre voi să-şi recapituleze lecţiile despre oferirea primului ajutor înainte de aceasta. S-ar putea să-i produceţi un şoc. După ce-o ajutaţi să-şi revină, veţi descoperi că relaţia voastră cu ea s-a îmbunătăţit în mod vizibil şi că Spiritul se simte mai mult în căminul vostru.

Acesta este unul dintre modurile în care puteţi sluji familiei voastre; mai sunt multe altele. Slujiţi când vorbiţi cu blândeţe membrilor familiei. Slujiţi când îi trataţi pe fraţii şi surorile voastre ca pe cei mai buni prieteni.

Poate, cel mai important lucru, slujiţi când îl sprijiniţi pe tatăl vostru în responsabilităţile sale de conducător spiritual în cămin. Oferiţi-vă sprijinul şi încurajarea depline cu privire la seara în familie, rugăciunea în familie şi studiul scripturilor împreună, ca familie. Faceţi-vă partea în a vă asigura că Spiritul este prezent în cămin. Acest lucru îl va întări pe tatăl vostru în rolul său şi vă va pregăti să fiţi taţi într-o bună zi. Dacă nu aveţi tată în cămin, responsabilitatea voastră de a sluji familiei voastre este şi mai necesară.

Cvorumul vostru

Aveţi, de asemenea, datoria de a sluji în cadrul cvorumului vostru.

Puterea preoţiei pătrunde în întreaga lume. Mulţi dintre voi răspund chemării preşedintelui Monson de a salva. Astăzi sunt mai mulţi deţinători ai Preoţiei aaronice activi decât au fost vreodată în istoria Bisericii. Totuşi sunt mulţi inactivi care au nevoie de voi.

Anul trecut, în iunie, când a fost creată o nouă ramură în Bangalore, India, singurul tânăr băiat care participa la adunarea preoţiei era un diacon rânduit recent, pe nume Gladwin.

Gladwin, alături de preşedintele Tinerilor Băieţi şi preşedintele de ramură, a început să sune tinerii băieţi mai puţin activi şi să-i viziteze în căminele lor. La scurt timp după aceea, un al doilea tânăr băiat, Samuel, a început să vină din nou la biserică.

În fiecare săptămână, Gladwin şi Samuel i-au sunat pe cei care nu participaseră la adunările cvorumului şi au împărtăşit ceea ce învăţaseră. De asemenea, i-au sunat sau i-au vizitat cu ocazia zilelor lor de naştere. Unul câte unul, tinerii băieţii mai puţin activi le-au devenit prieteni şi au început să accepte invitaţiile de a veni la activităţile cvorumului, de a participa la adunările cvorumului şi, în cele din urmă, de a sluji şi ei, la rândul lor. Astăzi, toţi tinerii băieţi din ramură sunt activi în Biserică.

Scripturile ne învaţă că membrii cvorumurilor Preoţiei aaronice au datoria de a se aduna în consiliu şi de a se edifica – sau de a se fortifica şi întări – unii pe ceilalţi⁹. Voi edificaţi în timp ce predaţi adevăruri ale Evangheliei, împărtăşiţi experienţe spirituale şi depuneţi mărturie. Programa de învăţământ pentru tineri încurajează astfel de interacţiuni în adunările cvorumurilor, dar acest lucru se poate întâmpla numai atunci când fiecare membru al cvorumului se simte iubit şi respectat. Ridiculizările şi glumele pe seama altora nu îşi au locul în adunările cvorumului – mai ales când se împărtăşesc sentimente în public. Preşedinţiile cvorumurilor trebuie să ia atitudine şi să se asigure că adunările cvorumurilor sunt un loc sigur în care toţi cei prezenţi pot participa.

Apostolul Pavel ne-a atras atenţia: „Niciun cuvânt stricat să nu vă iasă din gură; ci unul bun, pentru zidire, după cum e nevoie, ca să dea har celor ce-l aud”¹⁰.

Deţinătorii preoţiei nu folosesc niciodată un limbaj vulgar sau murdar. Niciodată nu-i înjosesc sau rănesc pe alţii. Ei îi clădesc şi-i întăresc mereu pe alţii. Acesta este un mod simplu, dar eficient de a sluji.

În toate timpurile

Lucrarea de slujire nu se limitează la rânduieli sau la vizite de acasă ori la proiecte de slujire ocazionale. Noi suntem mereu deţinători ai preoţiei – nu doar duminica şi nu doar când purtăm cămaşă albă şi cravată. Avem îndatorirea să slujim oriunde ne-am afla. Slujirea nu este doar un lucru pe care-l facem – ea defineşte cine suntem.

Slujiţi în fiecare zi. Ocaziile sunt peste tot în jurul vostru. Căutaţi-le! Rugaţi-L pe Domnul să vă ajute să le recunoaşteţi. Veţi descoperi că majoritatea dintre acestea constau în fapte mărunte şi neprefăcute, care îi ajută pe alţii să devină ucenici ai lui Isus Hristos¹¹.

Pe măsură ce vă străduiţi să fiţi demni de Spirit, veţi recunoaşte gânduri şi sentimente care vă îndeamnă să slujiţi. Răspunzând la aceste îndemnuri, veţi primi mai multe, iar ocaziile şi abilitatea voastră de a sluji se vor înmulţi şi îmbunătăţi.

Tinerii mei fraţi, depun mărturie că vi s-a oferit autoritatea şi puterea magnificei Preoţii aaronice pentru a sluji în numele lui Dumnezeu.

Depun mărturie că, pe măsură ce faceţi acest lucru, veţi fi un instrument în mâinile lui Dumnezeu pentru a-i ajuta pe alţii. Viaţa voastră va fi mai plăcută şi mai plină de însemnătate. Veţi dobândi o mai mare tărie de a rezista ispitei. Veţi găsi adevărata fericire – acea fericire pe care o cunosc doar adevăraţii ucenici ai lui Isus Hristos.

Mă rog ca voi să simţiţi bucuria ce vine din îndeplinirea responsabilităţii voastre sacre de a sluji, în numele lui Isus Hristos, amin.