Este un miracol!

Vârstnicul Neil L. Andersen

din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli

Existenţa muritoare a lui Isus Hristos a abundat în miracole: o mamă virgină, o stea nouă pe cer, îngeri apărând păstorilor, orbii tămăduiţi, schilozii vindecaţi, îngerii din grădina Ghetsimani şi de la mormânt şi miracolul suprem − învierea Sa glorioasă.

Vi-i puteţi imagina pe cei unsprezece apostoli pe muntele din apropierea Galileei, când Domnul înviat a venit la ei şi le-a spus: „Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh” ¹ ? „Duceţi-vă în toată lumea, şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură.”²

„Toate neamurile”? „Toată lumea”? „Orice făptură”? Era posibil? Deşi Isus îi asigurase, mai mult ca sigur că ei s-au întrebat dacă ei chiar urmau să fie însoţiţi de miracole în munca de vestire a Evangheliei.³

Credinţa a biruit teama şi, Petru plin de credinţă, şi-a ridicat glasul spunând:

„Voi toţi cei care locuiţi în Ierusalim… ascultaţi cuvintele mele …

Isus din Nazaret … [care a fost] dat în mâinile voastre… voi L-aţi răstignit şi L-aţi omorât prin mâna celor fărădelege …

Dumnezeu a înviat pe acest Isus … şi noi toţi suntem martori ai Lui”⁴.

În acea zi, a avut loc o revărsare incontestabilă a Spiritului şi 3.000 de suflete au fost botezate. Şi, întocmai cum promisese Isus, semne şi miracole aveau loc după credinţa oamenilor.

Când Biserica lui Isus Hristos a fost restaurată pe pământ în urmă cu 183 de ani, porunca Domnului dată grupului mic de ucenici ai Săi a fost aceeaşi pe care El o dăduse cu secole înainte: „Şi glasul de avertizare se va îndrepta către toţi oamenii” ⁵ . „Pentru că, adevărat, sunetul trebuie să se răspândească… în toată lumea şi în cele mai îndepărtate locuri ale pământului.”⁶

„Toţi oamenii”? „Toată lumea”? „În cele mai îndepărtate locuri ale pământului”? Era posibil?

Salvatorul i-a asigurat pe sfinţii Săi din zilele din urmă⁷ de acest lucru, însă au putut ei să întrezărească amplitudinea şi destinul acestei minunate lucrări? Mai mult ca sigur că ei s-au întrebat dacă vor fi însoţiţi de miracole în munca de vestire a Evangheliei.

Încă o dată, credinţa a biruit teama şi mii de oameni au fost botezaţi. În Anglia, vârstnicul Wilford Woodruff a găsit o comunitate întreagă care aştepta sosirea sa. Spiritul Domnului S-a coborât asupra lor, iar el a botezat 45 de predicatori şi mai multe sute de membri în timpul primei sale luni petrecută la ferma Benbow.⁸

Este la fel şi în zilele noastre. Când vârstnicul David A. Bednar şi cu mine slujeam în calitate de misionari, cu aproximativ 40 de ani în urmă (şi vă asigur că noi doi nu suntem cei mai în vârstă foşti misionari care stau acum pe fotoliile roşii), erau 16.000 de misionari. Aşa cum preşedintele Tomas S. Monson a anunţat ieri, acum, avem 65.000 – mai mulţi decât am avut vreodată. La acea vreme, erau 562 de ţăruşi. Astăzi, sunt mai mult de 3.000. La acea vreme, aveam episcopii şi ramuri în 59 de ţări. Astăzi, avem congregaţii în 189 dintre cele 244 de naţiuni şi teritorii din întreaga lume. Noi, membrii Bisericii suntem puţini, aşa cum a prezis Nefi. ⁹ Dar, în acelaşi timp dumneavoastră şi cu mine suntem martori oculari ai cuvintelor profetice rostite de Daniel: „piatra… [dezlipită]… fără ajutorul vreunei mâini… [umple] tot pământul”¹⁰.

Aceasta este o vreme remarcabilă în care au loc miracole. În urmă cu şase luni, când preşedintele Monson a anunţat reducerea vârstei necesare pentru tinerii băieţi şi tinerele fete care doresc să slujească în misiune, a avut loc o revărsare incontestabilă a Spiritului. Credinţa a biruit teama şi tineri băieţi şi tinere fete au acţionat. În joia care a urmat conferinţei, am fost desemnat să recomand Primei Preşedinţii chemări în misiune Am fost impresionat să văd formularele tinerilor băieţi în vârstă de 18 ani şi ale tinerelor fete în vârstă de 19 ani care îşi modificaseră deja planurile, care îşi efectuaseră deja vizitele medicale, care fuseseră intervievaţi de episcopii lor şi de preşedinţii lor de ţăruş şi care-şi trimiseseră deja formularele pentru a merge în misiune – toate acestea în doar cinci zile. Alte mii de tineri li s-au alăturat acum. Este un miracol!

Suntem recunoscători pentru credinţa energizantă a surorilor noastre misionare, pentru numărul crescând de misionari din ţări din întreaga lume şi pentru numărul crescând de cupluri căsătorite care sunt pregătite să slujească. Au fost anunţate 58 de noi misiuni, iar Centrul nostru de pregătire a misionarilor din Provo, care este plin până la refuz, are un coleg nou în Mexico City.

Preşedintele Thomas S. Monson a spus: „Noi tratăm cu cea mai mare seriozitate porunca Salvatorului… «Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh»”¹¹ . „Această cauză… va continua să avanseze, schimbând şi binecuvântând vieţi… Nicio forţă din întreaga lume nu poate opri lucrarea lui Dumnezeu.”¹²

Suntem martorii miracolelor Domnului în timp ce Evanghelia Sa este propovăduită în întreaga lume.

Dragi fraţi şi surori, aşa cum Domnul a inspirat mai mulţi misionari să slujească, tot aşa El deşteaptă mintea şi deschide inima mai multor oameni buni şi cinstiţi care să-i primească pe misionarii Săi. Deja îi cunoaşteţi sau îi veţi cunoaşte pe aceşti oameni. Ei fac parte din familia dumneavoastră şi locuiesc în cartierul dumneavoastră. Ei trec pe lângă dumneavoastră pe stradă, stau lângă dumneavoastră la şcoală şi socializează cu dumneavoastră pe Internet. Şi dumneavoastră sunteţi o parte importantă a acestui miracol în desfăşurare.

Dacă nu sunteţi misionar cu timp deplin purtând un ecuson prins de haina dumneavoastră, acum este momentul să desenaţi unul pe inima dumneavoastră – desenat aşa cum a spus Pavel, „nu cu cerneală, ci cu Duhul Dumnezeului cel Viu”¹³ . Iar dumneavoastră, foşti misionari, găsiţi vechiul ecuson. Nu îl purtaţi, dar aşezaţi-l undeva unde îl puteţi vedea. Domnul are nevoie de dumneavoastră acum mai mult decât oricând pentru a fi o unealtă în mâinile Sale. Aveţi o contribuţie de adus acestui miracol.

Fiecare membru neprihănit al Bisericii s-a gândit la modul în care să împărtăşească Evanghelia. Unii împărtăşesc Evanghelia în mod firesc, iar noi putem învăţa multe lucruri de la ei.¹⁴ Unii se străduiesc şi se întreabă cum pot face mai bine, dorind ca acel sentiment de vinovăţie pe care îl simt uneori să se depărteze de la ei.

Dorinţa noastră de a împărtăşi Evanghelia ne face pe toţi să îngenunchem în rugăciune, ceea ce este normal, deoarece avem nevoie de ajutorul Domnului.

Preşedintele Monson ne-a cerut să ne rugăm pentru „zonele unde influenţa noastră este limitată şi unde, în acest moment, nu ni se permite să împărtăşim Evanghelia în mod liber”¹⁵ . Dacă ne rugăm Tatălui nostru din Cer cu sinceritate şi fiind uniţi, Domnul va continua să deschidă uşi importante pentru noi.

Ne rugăm, de asemenea, pentru a avea propriile ocazii de a împărtăşi Evanghelia. Apostolul Petru a spus: „Fiţi totdeauna gata să răspundeţi oricui … cere socoteală de nădejdea care este în voi”¹⁶.

Având în vedere confuzia¹⁷ şi tulburarea¹⁸ prezente în lumea de astăzi nu este de mirare că tot mai puţini oameni frecventează locurile de preaslăvire. Deşi mulţi doresc să fie mai aproape de Dumnezeu şi să înţeleagă mai bine scopul vieţii, au întrebări pentru care nu şi-au primit răspunsul. Inimile multora sunt deschise faţă de adevăr, dar precum a descris profetul Amos, „vor umbla istoviţi încoace şi încolo, ca să caute cuvântul Domnului şi tot nu-l vor găsi.” ¹⁹ Dumneavoastră îi puteţi ajuta să primească răspunsuri la întrebările lor. În conversaţiile dumneavoastră zilnice puteţi să completaţi credinţa lor în Hristos²⁰.

Salvatorul a spus: „Ţineţi sus lumina, pentru ca aceasta să lumineze lumea. Iată, Eu sunt lumina pe care voi o veţi ţine înălţată”²¹.

Vă promit că, în timp ce vă rugaţi pentru a şti cu cine să vorbiţi, nume şi chipuri vă vor veni în minte. Cuvinte ce trebuie rostite vă vor fi date chiar în clipa în care aveţi nevoie²² . Vă vor fi oferite ocazii. Credinţa va birui teama şi Domnul vă va binecuvânta cu propriile dumneavoastră miracole.

Salvatorul ne-a învăţat modul în care să împărtăşim Evanghelia. Îmi place povestea lui Andrei, care a întrebat: „Învăţătorule, unde locuieşti?”²³ . Isus ar fi putut să-i răspundă spunându-i unde locuia. Dar, în schimb, El i-a spus lui Andrei: „Veniţi de vedeţi”²⁴ . Îmi place să cred că Salvatorul spunea de fapt: „Veniţi să vedeţi nu doar unde locuiesc ci şi modul în care trăiesc. Veniţi de vedeţi cine sunt Eu. Veniţi de simţiţi Spiritul”. Nu ştim toate lucrurile despre acea zi, dar ştim că atunci când Andrei l-a găsit pe fratele său Simon, i-a spus: „Noi am găsit pe Mesia”²⁵.

În cazul celor care sunt interesaţi de conversaţiile noastre, noi putem urma exemplul Salvatorului invitându-i: „Veniţi de vedeţi”. Unii ne vor accepta invitaţia, iar alţii nu. Fiecare dintre noi cunoaşte o persoană care a fost invitată de mai multe ori înainte de a accepta invitaţia „veniţi de vedeţi”. Putem, de asemenea, să ne gândim la cei care au fost cândva cu noi, dar care acum sunt tot mai rar zăriţi, invitându-i să se întoarcă şi să mai vadă încă o dată.

Noi respectăm alegerea şi nevoia de timp ale fiecărei persoane. Domnul a spus: „Lăsaţi ca fiecare om să aleagă pentru el însuşi”²⁶ . Lipsa de interes a unei persoane nu trebuie să diminueze prietenia şi dragostea noastră faţă de acea persoană. Indiferent dacă invitaţia dumneavoastră „veniţi de vedeţi” adresată altora este sau nu acceptată, veţi simţi aprobarea Domnului şi, cu acea aprobare, veţi avea mai multă credinţă de a vă împărtăşi convingerile în mod repetat.

Pentru cei care folosesc Internetul si telefonul mobil, sunt puse la dispoziţie noi modalităţi de a le spune altora „veniţi de vedeţi”. Haideţi să facem din împărtăşirea online a credinţei noastre o parte a vieţii noastre de zi cu zi. LDS.org, Mormon.org, Facebook, Twitter – toate oferă ocazii.

Pentru a împărtăşi Evanghelia, membrii tineri din Boston au făcut mai multe bloguri²⁷ . Persoanele care s-au alăturat Bisericii au început să înveţe online despre Evanghelie, iar apoi au fost învăţaţi de misionari. Această experienţă i-a ajutat, de asemenea, pe tineri să aibă mai multă credinţă atunci când vorbesc personal despre Evanghelie. Unul dinte ei a spus: „Acest lucru nu înseamnă muncă misionară. Acest lucru înseamnă să te distrezi făcând munca misionară”²⁸.

Noi toţi facem această lucrare împreună. Împreună cu ceilalţi membri ai episcopiei şi cu misionarii, planificăm, ne rugăm şi ne ajutăm reciproc. Vă rog să-i amintiţi pe misionarii cu timp deplin în gândurile şi rugăciunile dumneavoastră. Faceţi-le cunoştinţă cu familia şi prietenii dumneavoastră. Domnul are încredere în ei şi i-a chemat pentru a-i învăţa şi binecuvânta pe cei care Îl caută.

Preşedintele Misiunii Mozambic Maputo, Paulo Kretly, a împărtăşit următoarea experienţă: „În Mozambic este ceva obişnuit ca bărbatul şi femeia să-şi trăiască viaţa împreună [fără a fi căsătoriţi, deoarece] tradiţia africană solicită o zestre foarte scumpă din partea familiei miresei, zestre pe care cele mai multe cupluri nu şi-o permit”²⁹.

Membrii şi misionarii s-au gândit şi s-au rugat pentru a şti cum să ajute.

Răspunsul la rugăciunile lor a fost că ei trebuiau să accentueze legea castităţii şi importanţa căsătoriei şi a familiei veşnice. Şi, în timp ce ajutau cuplurile să se pocăiască şi să se căsătorească legal, ei le învăţau despre fericirea care rezultă doar dacă Îl urmăm pe Isus Hristos.

Aceasta este o fotografie în care se află cupluri din două oraşe diferite din Mozambic. S-au căsătorit vineri, iar sâmbătă au fost botezaţi împreună cu fiul lor cel mare³⁰ . Prietenilor şi familiei le-a fost adresată invitaţia „veniţi de vedeţi” şi sute „[au venit de au văzut].”

După ce a fost botezată, o soră a spus: „Am fost puşi în situaţia de a alege între a urma tradiţia părinţilor noştri sau a-L urma pe Isus Hristos. Am ales să-L urmăm pe Hristos”³¹.

Poate că nu locuiţi în Mozambic, dar în propriul dumneavoastră mod, în propria dumneavoastră cultură, puteţi să împărtăşiţi Evanghelia restaurată lui Isus Hristos.

Rugaţi-vă Tatălui dumneavoastră Ceresc. Aceasta este lucrarea Lui sacră. El vă va îndruma ce să faceţi. El vă va deschide uşi, va îndepărta blocaje şi vă va ajuta să depăşiţi obstacole. Domnul a declarat: „Glasul de avertizare se va îndrepta către toţi oamenii, prin gura ucenicilor Mei… şi nimeni nu-i va împiedica”³².

Depun mărturie că „glasul Domnului se [va îndrepta] până la marginile pământului, pentru ca toţi care vor să audă să poată auzi”³³ . Este un miracol! Este un miracol! În numele lui Isus Hristos, amin.