Denumirea corectă a Bisericii

Președintele Russell M. Nelson

Isus Hristos ne-a îndrumat să chemăm Biserica folosind numele Său, deoarece este Biserica Sa, plină de puterea Sa.

Preaiubiții mei frați și preaiubitele mele surori, în această zi frumoasă de sabat ne bucurăm împreună datorită numeroaselor binecuvântări primite de la Domnul. Suntem foarte recunoscători pentru mărturiile dumneavoastră despre Evanghelia restaurată a lui Isus Hristos, pentru sacrificiile pe care le faceți să rămâneți sau să reveniți pe calea Sa a legămintelor și pentru dedicarea cu care slujiți în Biserica Sa.

Astăzi, simt foarte puternic să vă vorbesc despre un subiect foarte important. În urmă cu câteva săptămâni, am emis o declarație despre faptul de a folosi denumirea corectă a Bisericii. Am făcut aceasta, deoarece Domnul a imprimat în mintea mea importanța denumirii pe care El a declarat-o pentru Biserica Sa, aceea de Biserica lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă.

După cum vă puteți aștepta, reacțiile față de această declarație și de îndrumarul de stil revizuit au fost mixte. Mulți membri au corectat imediat denumirea Bisericii pe blogurile și pe paginile lor de pe rețelele de socializare. Alții s-au întrebat de ce, având în vedere tot ce se întâmplă în lume, a fost necesar să se sublinieze ceva atât de „minor”. Și unii au spus că nu se poate face, așa că de ce să încercăm? Permiteți-mi să explic de ce ne pasă atât de mult de acest aspect. Însă, mai întâi să vă explic ce nu este acest efort.

Nu este o schimbare de denumire.
Nu este o schimbare a mărcii.
Nu este o cosmetizare.
Nu este un moft.
Și nu este ceva minor.

De fapt, este o corectare. Este porunca Domnului. Joseph Smith nu a denumit Biserica restaurată potrivit voinței lui; nici Mormon nu a făcut-o. Salvatorul a fost Cel care a spus: „Pentru că așa se va numi Biserica Mea în ultimele zile, chiar Biserica lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă”.

Chiar și mai devreme, în anul 34 d.H., Domnul nostru înviat a dat instrucțiuni similare membrilor Bisericii Sale când i-a vizitat pe meleagurile americane. Atunci, El a spus:

„Voi veți numi Biserica după numele Meu…

Și cum ar putea această Biserică să fie a Mea dacă nu ar fi numită după numele Meu? Căci dacă o Biserică ar fi numită după numele lui Moise, atunci aceasta ar fi Biserica lui Moise; sau dacă ar fi numită după numele unui om, atunci aceasta ar fi Biserica unui om; dar dacă ar fi numită după numele Meu, atunci aceasta este Biserica Mea”.

Așadar, denumirea Bisericii nu este negociabilă. Când Salvatorul declară, în mod clar, care trebuie să fie denumirea Bisericii, și chiar Își începe declarația cu „Așa se va numi Biserica Mea”, atunci El vorbește serios. Și, dacă noi permitem ca porecle să fie folosite sau adoptăm ori chiar promovăm acele porecle, El este supărat.

Cât contează o denumire sau, în acest caz, o poreclă? Când vine vorba despre porecle ale Bisericii, cum ar fi „Biserica SZU”, „Biserica Mormonă” sau „Biserica Sfinților din Zilele din Urmă”, cel mai important aspect în aceste denumiri este absența numelui Salvatorului. Îndepărtarea numelui Domnului din Biserica Domnului este o victorie majoră a lui Satana. Când înlăturăm numele Salvatorului, ignorăm subtil tot ce a făcut Isus Hristos pentru noi – chiar ispășirea Sa.

Gândiți-vă la aceasta din perspectiva Sa. În viața premuritoare, El a fost Iehova, Dumnezeul Vechiului Testament. Sub îndrumarea Tatălui Său, El a fost Creatorul acestei lumi și al altora. El a ales să Se supună voinței Tatălui Său și să facă, pentru toți copiii lui Dumnezeu, ceva ce nimeni altcineva nu ar fi putut! Pogorând de bunăvoie pe pământ în calitate de Singurul Născut al Tatălui în trup, El a fost ocărât, batjocorit, scuipat și biciuit cu brutalitate. În Grădina Ghetsimani, Salvatorul nostru a luat asupra Sa fiecare durere, fiecare păcat și toate chinurile și suferințele trăite vreodată de dumneavoastră, de mine și de oricine care a trăit sau va trăi vreodată. Sub greutatea acelei poveri teribile, El a sângerat din fiecare por. Toată această suferință a fost și mai mare când a fost răstignit, cu cruzime, pe crucea de pe Căpățâna.

Prin aceste experiențe sfâșietoare și prin învierea Sa ulterioară – ispășirea Sa infinită – El a oferit tuturor nemurirea și ne-a răscumpărat pe fiecare de la efectele păcatului, cu condiția pocăirii noastre.

După învierea Salvatorului și moartea apostolilor Săi, lumea s-a prăbușit în secole de întuneric. Apoi, în anul 1820, Dumnezeu Tatăl și Fiul Său, Isus Hristos, S-au arătat profetului Joseph Smith pentru a iniția restaurarea Bisericii Domnului.

După tot ce a îndurat El – și după tot ce a făcut El pentru omenire – îmi dau seama, cu profund regret, că noi am acceptat fără să ne dăm seama ca Biserica restaurată a lui Hristos să fie chemată cu alte denumiri, fiecare dintre acestea înlăturând numele sacru al lui Isus Hristos!

În fiecare duminică, atunci când luăm din împărtășanie fiind demni, ne reînnoim promisiunea sacră față de Tatăl nostru Ceresc că dorim cu adevărat să luăm asupra noastră numele Fiului Său, Isus Hristos. Promitem să-L urmăm, să ne pocăim, să ținem poruncile Sale și să ne aducem întotdeauna aminte de El.

Când Îi omitem numele din denumirea Bisericii Sale, facem, din neatenție, ca El să nu mai fie obiectivul central al vieții noastre.

Faptul de a lua asupra noastră numele Salvatorului include faptul de a declara și a depune mărturie altora – prin faptele și cuvintele noastre – că Isus este Hristosul. Ne-a fost atât de teamă să nu supărăm pe cineva care ne-a numit „mormoni”, încât am eșuat în a-L apăra pe Însuși Salvatorul, în a-I lua partea chiar și în ceea ce privește denumirea Bisericii Sale?

Dacă noi, ca grup și ca persoane, vrem să avem acces la puterea ispășirii lui Isus Hristos – să ne curețe și să ne vindece, să ne întărească și să ne sporească talentele și capacitățile și, în final, să ne exalte – trebuie să-L recunoaștem, în mod clar, ca fiind sursa acelei puteri. Putem începe chemându-I Biserica folosind denumirea pe care El a declarat-o.

Pentru mare parte a lumii, Biserica Domnului este în prezent ascunsă sub denumirea de „Biserica Mormonă”. Însă, noi, în calitate de membri ai Bisericii Domnului, știm cine este la conducerea ei: Însuși Isus Hristos. Din nefericire, mulți care aud termenul mormon cred că-l preaslăvim pe Mormon. Nu este așa! Îl onorăm și-l respectăm pe acel mare profet din vechime de pe meleagurile americane. Însă, nu suntem ucenicii lui Mormon. Suntem ucenicii Domnului.

În zilele de început ale Bisericii restaurate, expresii precum Biserica Mormonă și mormoni erau adesea folosite ca epitete – ca expresii dure și insultătoare – menite să oblitereze implicarea lui Dumnezeu în restaurarea Bisericii lui Hristos în aceste zile din urmă.

Dragi frați și surori, sunt multe argumente lumești împotriva restaurării denumirii corecte a Bisericii. Având în vedere lumea digitală în care trăim și optimizarea pentru motoarele de căutare care ne ajută pe toți să găsim informații de care avem nevoie aproape pe loc – inclusiv informații despre Biserica Domnului – criticii spun că, în acest moment, o astfel de corectare este neînțeleaptă. Alții simt că, datorită faptului că suntem atât de cunoscuți ca „mormoni” și ca „Biserica Mormonă”, ar trebui să obținem ce-i mai bun din acest lucru.

Dacă ar fi fost vorba despre marca unei organizații întemeiate de om, acele argumente ar fi putut avea succes. Însă, în acest aspect crucial, noi privim către Cel a Cărui Biserică este și recunoaștem: căile Domnului nu sunt și nu vor fi niciodată căile omului. Dacă vom avea răbdare și dacă ne vom face bine partea, Domnul ne va conduce în îndeplinirea acestei sarcini importante. La urma urmei, noi știm că Domnul îi ajută pe cei care caută să facă voia Sa, tot așa cum El l-a ajutat pe Nefi să îndeplinească sarcina de a construi o corabie cu care să traverseze marea.

Vom dori să fim amabili și răbdători în acțiunile noastre de a corecta aceste erori. Mass-media serioasă ne va sprijini în această acțiune a noastră.

În cadrul unei conferințe generale din trecut, vârstnicul Benjamín De Hoyos a vorbit despre un astfel de eveniment. Dânsul a spus:

„În urmă cu câțiva ani, când slujeam la Biroul de Afaceri publice al Bisericii în Mexic, [un coleg și cu mine] am fost [invitați] să [participăm] la o emisiune radio… [Unul dintre directorii de program ne-a] întrebat: «De ce are Biserica un nume atât de lung?»…

Colegul meu și cu mine am zâmbit în fața unei întrebări atât de bune și, apoi, am început să explicăm că denumirea Bisericii nu a fost aleasă de către un om. A fost [dată] de Salvator… Directorul de program a reacționat imediat și foarte respectuos: «Atunci, o vom repeta cu mare plăcere»”.

Această relatare oferă un tipar. Va fi nevoie, una câte una, de cele mai bune acțiuni ale noastre, ca persoane, pentru a corecta erorile care s-au strecurat de-a lungul anilor. Este posibil ca restul lumii să ne urmeze sau nu în a ne chema cu denumirea corectă. Însă, este incorect să ne simțim frustrați dacă cea mai mare parte a lumii cheamă Biserica și membrii ei cu denumiri incorecte dacă și noi facem același lucru.

Îndrumarul nostru de stil revizuit este util. În el, se afirmă: „În prima referință, se preferă folosirea întregii denumiri a Bisericii: «Biserica lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă». Când se impune [o a doua] referință prescurtată, se încurajează folosirea termenilor „Biserica” sau „Biserica lui Isus Hristos”. Denumirea «Biserica restaurată a lui Isus Hristos» este, de asemenea, corectă și recomandată”.

Dacă cineva vă întreabă „Sunteți mormon?”, puteți să-i răspundeți: „Dacă mă întrebați dacă sunt membru al Bisericii lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă, da, sunt!”.

Dacă vă întreabă cineva „Sunteți sfânt din zilele din urmă?”, îi puteți răspunde: „Da, sunt. Cred în Isus Hristos și sunt membru al Bisericii Sale restaurate”.

Dragii mei frați și dragile mele surori, vă promit că, dacă vom face tot ce putem pentru a restaura denumirea corectă a Bisericii Domnului, Cel a Cărui Biserică este aceasta va revărsa puterea și binecuvântările Sale asupra capetelor sfinților din zilele din urmă, în moduri pe care nu le-am văzut vreodată. Vom avea cunoașterea și puterea lui Dumnezeu care să ne ajute să ducem binecuvântările Evangheliei restaurate a lui Isus Hristos la fiecare neam, seminție, limbă și popor și să pregătim lumea pentru a Doua Venire a Domnului.

Așadar, cât contează o denumire? Când este vorba despre denumirea Bisericii Domnului, răspunsul este: „Foarte mult!”. Isus Hristos ne-a îndrumat să chemăm Biserica folosind numele Său, deoarece este Biserica Sa, plină de puterea Sa.

Eu știu că Dumnezeu trăiește. Isus este Hristosul. El conduce Biserica Sa astăzi. Depun, astfel, mărturie în numele sacru al lui Isus Hristos, amin.