Conferința generală
Compasiunea statornică a Salvatorului
Conferința Generală, octombrie 2021


13:12

Compasiunea statornică a Salvatorului

Exprimarea compasiunii față de alții este esența Evangheliei lui Isus Hristos.

Unul dintre cele mai remarcabile principii propovăduite de Salvator în timpul slujirii Sale din viața muritoare a fost acela de a-i trata pe alții cu compasiune. Haideți să cugetăm asupra acestui principiu și asupra punerii lui în practică având în vedere relatarea despre vizita pe care a făcut-o Isus în casa lui Simon fariseul.

Evanghelia după Luca relatează că o anume femeie, considerată păcătoasă, a intrat în casa lui Simon în timp ce Isus era acolo. Cu remușcarea ei plină de umilință, femeia s-a apropiat de Isus, I-a spălat picioarele cu lacrimile ei, le-a uscat cu părul ei și, apoi, le-a sărutat și le-a uns cu un ulei special.1 Omul mândru care era gazdă și care se considera superior din punct de vedere moral acelei femei, s-a gândit cu reproș și aroganță: „Omul acesta, dacă ar fi un proroc, ar ști cine și ce fel de femeie este cea care se atinge de el: că este o păcătoasă”2.

Atitudinea fariseului, de tipul: eu sunt mai sfânt decât tine, l-a făcut să-i judece nedrept atât pe Isus, cât și pe femeie. Dar, în omnisciența Sa, Salvatorul a cunoscut gândul lui Simon și, cu mare înțelepciune, a pus la îndoială atitudinea respectuoasă a lui Simon mustrându-l, în același timp, pentru lipsa sa de politețe la primirea în casa lui a unui oaspete special, precum Salvatorul. De fapt, reproșul direct pe care Isus l-a făcut fariseului a slujit ca mărturie că Isus avea, într-adevăr, darul profeției și că această femeie, cu inima frântă și cu spiritul smerit, se pocăia și a fost iertată de păcatele ei.3

Ca multe alte evenimente din timpul slujirii din viața muritoare a lui Isus, această relatare demonstrează încă o dată că Salvatorul s-a purtat compătimitor față de toți cei care au venit la El – fără deosebire – și, în special, față de cei care aveau cea mai mare nevoie de ajutorul Său. Remușcarea și dragostea pioasă arătate lui Isus de către femeie au fost dovadă a pocăinței ei sincere și a dorinței de a primi iertarea pentru păcatele ei. Pe de altă parte, complexul de superioritate a lui Simon, împreună cu inima lui împietrită4, l-au împiedicat să arate empatie acelui suflet pocăit și el s-a gândit până și la Salvatorul lumii cu indiferență și dispreț. Atitudinea lui a revelat faptul că modul său de viață nu era nimic mai mult decât o respectare strictă și lipsită de valoare a regulilor și o manifestare exterioară a convingerilor sale prin lăudăroșenie și falsă sfințenie.5

Slujirea plină de compasiune și personalizată a lui Isus, din această istorisire, arată un tipar perfect al modului în care trebuie să interacționăm noi cu semenii noștri. Scripturile cuprind nenumărate exemple ale modului în care Salvatorul, inspirat de compasiunea Sa statornică și profundă, a interacționat cu oamenii din zilele Sale și i-a ajutat pe cei care sufereau și pe cei care erau „[necăjiți și risipiți], ca niște oi care n-au păstor”6. El Și-a întins mâna milostivă către cei care aveau nevoie de o ușurare a poverilor lor, atât fizice, cât și spirituale.7

Atitudinea plină de compasiune a lui Isus este bazată pe sentimente de caritate8, adică pe dragostea Sa pură și perfectă, care este esența sacrificiului Său ispășitor. Compasiunea este o caracteristică fundamentală a celor care se străduiesc să fie sfințiți și această calitate divină se împletește cu alte trăsături creștine cum ar fi să plângem cu cei care plâng și să avem empatie, milă și bunătate.9 Exprimarea compasiunii față de alții este, de fapt, esența Evangheliei lui Isus Hristos și o dovadă clară a apropierii noastre spirituale și emoționale de Salvator. Mai mult decât atât, ea arată nivelul de influență pe care El îl are asupra modului nostru de viață și demonstrează potențialul spiritului nostru.

Este plin de înțeles să observăm că faptele pline de compasiune ale lui Isus nu au fost manifestări ocazionale sau impuse de cineva, bazate pe o listă cu sarcini de îndeplinit, ci exprimări obișnuite ale realității dragostei Sale pure față de Dumnezeu și față de copiii Săi și ale dorinței Sale statornice de a-i ajuta.

Isus a putut să identifice nevoile oamenilor chiar de la distanță. Astfel, nu este surprinzător, de exemplu, că imediat după vindecarea robului unui anumit sutaș10, Isus a călătorit de la Capernaum la orașul numit Nain. Acolo, Isus a înfăptuit unul dintre cele mai delicate miracole din slujirea Sa de pe pământ, când i-a poruncit unui tânăr decedat, singurul fiu al unei mame văduve, să se ridice și să trăiască. Isus a simțit nu numai suferința intensă a acelei biete mame, ci și circumstanțele dificile ale vieții ei și a fost impresionat, având compasiune sinceră față de ea.11

Asemenea femeii păcătoase și văduvei din Nain, mulți oameni din cercul nostru de influență caută alinare, atenție, sentimentul de includere și orice ajutor pe care putem să-l oferim. Noi, toți, putem fi instrumente în mâinile Domnului și putem acționa cu compasiune față de cei aflați la nevoie, așa cum a făcut Isus.

Cunosc o fetiță care s-a născut cu o despicătură labială gravă și despicătură palatină. În a doua zi a vieții sale, ea a trebuit să aibă prima dintr-o serie de multe operații. Îndemnați de o compasiune autentică față de cei care trec prin aceeași încercare, această fată și părinții ei caută să ofere sprijin, înțelegere și asistență emoțională altora care se confruntă cu această realitate dificilă. Ei mi-au scris de curând și mi-au împărtășit: „Prin încercarea de care a avut parte fiica noastră, am avut ocazia să întâlnim oameni minunați care aveau nevoie de alinare, sprijin și încurajare. Cu ceva timp în urmă, fiica noastră, care are acum 11 ani, a vorbit cu părinții unui bebeluș care se confrunta cu aceeași încercare. În timpul acestei conversații, fiica noastră și-a scos, pentru un moment, masca pe care o purta din cauza pandemiei, astfel încât părinții să poată vedea că există speranță, chiar dacă acel bebeluș are încă o cale lungă de străbătut în următorii câțiva ani pentru a rezolva problema. Suntem recunoscători pentru ocazia de a transmite empatia noastră celor care suferă, așa cum face Salvatorul pentru noi. Simțim că ușurăm durerea noastră de fiecare dată când alinăm durerea altcuiva”.

Dragii mei prieteni, atunci când ne străduim intenționat să includem o atitudine de compasiune în modul nostru de viață, așa cum a arătat Salvatorul, vom deveni mai sensibili la nevoile oamenilor. Cu acea sensibilitate crescută, sentimente de interes și dragoste autentice vor influența tot ce facem. Domnul va recunoaște eforturile noastre și noi vom fi, cu siguranță, binecuvântați cu ocazii de a fi instrumente în mâinile Sale pentru a îmblânzi inimi și a aduce alinare celor cu „mâinile obosite”12.

Mustrarea adresată de Isus lui Simon fariseul a făcut, de asemenea, să fie clar faptul că nu trebuie niciodată să-i judecăm grăbit și fără milă pe semenii noștri, deoarece noi, toți, avem nevoie de înțelegere și milă, de la iubitorul nostru Tată Ceresc, pentru imperfecțiunile noastre. Nu este aceasta exact ceea ce a propovăduit Salvatorul cu altă ocazie, când a spus: „De ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tău, și nu te uiți cu băgare de seamă la bârna din ochiul tău?”13.

Trebuie să avem în vedere că nu este ușor să înțelegem toate circumstanțele care contribuie la atitudinea sau reacția cuiva. Aparențele pot fi înșelătoare și, deseori, nu reprezintă o măsură corectă a comportamentului cuiva. Spre deosebire de dumneavoastră și de mine, Hristos poate să vadă cu claritate toate aspectele unei situații date.14 Chiar cunoscându-ne toate slăbiciunile așa cum o face, Salvatorul nu Se grăbește să ne condamne, ci continuă să lucreze alături de noi cu compasiune, ajutându-ne să îndepărtăm, cu timpul, bârna din ochiul nostru. Isus Se uită întotdeauna la inimă și nu la ceea ce izbește ochii.15 El Însuși a declarat: „Nu judecați după înfățișare”16.

Acum, gândiți-vă la sfatul înțelept al Salvatorului dat celor doisprezece ucenici nefiți privind această întrebare:

„Și să știți că voi veți fi judecătorii acestui popor, în acord cu judecata pe care Eu o voi da vouă, care va fi dreaptă. De aceea, ce fel de oameni trebuie să fiți voi? Adevărat vă spun Eu vouă, tot așa cum sunt Eu”17.

„De aceea, aș dori să fiți perfecți, tot așa cum sunt Eu sau așa cum Tatăl vostru care este în ceruri este perfect.”18

În acest context, Domnul hotărăște judecata asupra acelora care își arogă dreptul de a judeca presupusele defecte ale altora în mod nedrept. Pentru a fi demni de a face judecăți drepte, noi trebuie să ne străduim să devenim asemenea Salvatorului și să privim cu compasiune imperfecțiunile oamenilor, chiar așa cum le privește El. Având în vedere că noi încă avem un drum lung de parcurs pentru a atinge perfecțiunea, probabil ar fi mai bine dacă am sta la picioarele lui Isus și am implora milă pentru propriile imperfecțiuni, așa cum a făcut femeia pocăită din casa fariseului, și să nu petrecem prea mult timp și energie concentrându-ne asupra imperfecțiunilor percepute ale altora.

Dragii mei prieteni, eu depun mărturie că, pe măsură ce ne străduim să includem exemplul de compasiune al Salvatorului în viața noastră, capacitatea noastră de a lăuda virtuțile semenilor noștri va crește și instinctul nostru natural de a judeca imperfecțiunile lor se va diminua. Comuniunea noastră cu Dumnezeu va fi mai profundă și, cu siguranță, viața noastră va deveni mai plăcută, sentimentele noastre mai duioase și vom găsi o sursă nesfârșită de fericire. Vom fi cunoscuți drept făcători de pace19, ale căror cuvinte sunt la fel de blânde precum roua unei dimineți de primăvară.

Mă rog ca noi să devenim mai îndelung răbdători și înțelegători cu alții și ca mila Domnului să potolească, cu blândețe perfectă, nerăbdarea noastră față de imperfecțiunile lor. Aceasta este invitația Salvatorului pentru noi. Depun mărturie că El trăiește. El este modelul perfect de ucenicie milostivă și răbdătoare. Îmi depun mărturia despre aceste adevăruri, în numele sfânt al Salvatorului Isus Hristos, amin.