Cu un procent mai bun
Fiecare efort pe care îl facem de a ne schimba – oricât de mic ni se pare – poate aduce cea mai mare schimbare în viața noastră.
Timp de mai bine de un secol, echipele naționale de ciclism ale Marii Britanii au fost ținta ridiculizării în lumea ciclismului. Împotmoliți în mediocritate, cicliștii englezi reușiseră să obțină doar câteva medalii de aur în 100 de ani de competiții olimpice și avuseseră rezultate chiar mai dezamăgitoare la cel mai remarcabil eveniment de ciclism, Turul Franței, care durează trei săptămâni – unde niciun ciclist britanic nu câștigase de 110 ani. Atât de disperată era situația cicliștilor britanici, încât unii producători de biciclete au refuzat chiar și să le vândă biciclete britanicilor temându-se că aceasta va păta pentru totdeauna reputația lor greu câștigată. Și, în pofida faptului că au investit resurse enorme în tehnică de ultimă oră și în fiecare sistem de antrenament nou, nimic nu a funcționat.
Nimic până în anul 2003, când a avut loc o modificare mică, în mare parte neobservată care avea să schimbe pentru totdeauna traiectoria ciclismului britanic. Acea nouă abordare avea să dezvăluie, de asemenea, un principiu etern – cu o promisiune – referitor la căutarea noastră deseori complicată din viața muritoare pentru a deveni mai buni. Așadar, ce s-a întâmplat în ciclismul britanic care are o mare relevanță în căutarea noastră personală de a fi fiice și fii mai buni ai lui Dumnezeu?
În anul 2003, a fost angajat Sir Dave Brailsford. Spre deosebire de foștii antrenori care au încercat să aducă schimbări spectaculoase, peste noapte, Sir Brailsford s-a angajat, în schimb, să urmeze o strategie pe care a numit-o „cumularea câștigurilor secundare”. Aceasta însemna aducerea de mici îmbunătățiri în toate. A însemnat măsurarea constantă a statisticilor cheie și concentrarea asupra anumitor puncte slabe.
Este oarecum asemănătoare cu noțiunea profetului Samuel Lamanitul de „[a călca] cu grijă”1. Această perspectivă mai largă, mai holistică, evită capcana concentrării, ca un miop, doar asupra problemei evidente sau a păcatului cel mai evident. Brailsford a spus: „Întregul principiu a rezultat din ideea că, dacă poți să separi în elemente tot ce îți poți imagina despre a merge pe bicicletă și, apoi, să-l îmbunătățești pe fiecare cu un procent, vei avea parte de o creștere considerabilă când le vei pune pe toate laolaltă”2.
Abordarea sa este în acord cu cea a Domnului, Care ne-a învățat despre importanța unui procent – chiar și expunând riscului cele 99 de procente. Desigur, El propovăduia imperiosul principiu al Evangheliei de a căuta persoanele aflate în nevoie. Dar ce-ar fi dacă am pune în aplicare același principiu în cazul celui de-al doilea principiu, foarte dulce și plăcut, al Evangheliei, pocăința? În loc să ne lăsăm împiedicați de oscilațiile agitate și tensionate între păcat și pocăință, cum ar fi dacă, îngustând aria concentrării, am realiza îmbunătățiri la scară mare? În loc să încercăm să perfecționăm totul, ce ar fi dacă am aborda un singur lucru?
De exemplu, cum ar fi dacă, din noua noastră perspectivă, am descoperi că am neglijat să citim zilnic din Cartea lui Mormon? Ei bine, în loc să parcurgem cu disperare toate cele 531 de pagini într-o singură noapte, cum ar fi dacă, în schimb, ne-am lua angajamentul să citim doar un procent din ea – adică doar cinci pagini pe zi – sau un alt obiectiv rezonabil în circumstanțele dumneavoastră? Ar putea cumularea câștigurilor secundare mici, dar sigure din viața noastră să fie, în cele din urmă, calea către victorie chiar și asupra celor mai supărătoare imperfecțiuni personale ale noastre? Poate avea, cu adevărat, efect asupra imperfecțiunilor noastre această abordare a înghițiturilor mici?
Ei bine, aclamatul autor James Clear spune că această strategie ne mărește șansele de a avea succes. El susține că „obiceiurile reprezintă «dobânda compusă a autoperfecționării». Dacă puteți deveni cu un procent mai bun la ceva în fiecare zi, până la sfârșitul anului veți fi de 37 de ori mai bun”3.
Câștigurile mici ale lui Brailsford au început cu cele evidente, cum ar fi echipamentul, materialele pentru echipament și metodele de antrenament. Dar echipa lui nu s-a oprit aici. Ei au continuat să găsească îmbunătățiri de un procent în zone trecute cu vederea și neașteptate, cum ar fi nutriția și chiar nuanțe privind întreținerea. De-a lungul timpului, aceste mulțimi de mici îmbunătățiri s-au cumulat în rezultate uluitoare care au apărut mai repede decât și-ar fi putut imagina cineva. Cu siguranță, ei puneau în practică principiul etern „rând după rând, precept după precept, aici puțin și acolo puțin”4.
Vor aduce micile modificări acea „măreață schimbare”5 pe care v-o doriți? Implementate în mod corespunzător, sunt 99 la sută sigur că o vor face! Dar singura avertizare privind această abordare este că, pentru câștigurile mici pe care să le cumulăm, trebuie făcut un efort consecvent, zi de zi. Și, cu toate că, probabil, nu vom fi perfecți, trebuie să fim hotărâți să avem la fel de multă răbdare precum perseverență. Faceți aceasta și răsplata dulce a neprihănirii sporite vă va aduce bucuria și pacea pe care le căutați. Președintele Russell M. Nelson ne-a învățat: „Nimic nu este mai eliberator, mai nobil sau mai crucial pentru progresul nostru personal decât concentrarea cu regularitate, zilnică, asupra pocăinței. Pocăința nu este un eveniment; este un proces. Este cheia fericirii și a conștiinței împăcate. Când este combinată cu credință, pocăința ne permite accesul la puterea ispășirii lui Isus Hristos”6.
În ceea ce privește premisa credinței necesară pocăinței, scripturile sunt clare. Tot ceea ce se cere inițial este doar un „pic de credință”7. Și, dacă ne putem însuși această perspectivă a „[grăuntelui] de muștar”8, și noi ne putem aștepta la îmbunătățiri neașteptate și excepționale în viața noastră. Dar aduceți-vă aminte că, așa cum noi nu am încerca să trecem de la a fi Attila Hunul la a fi Maica Tereza peste noapte, tot așa ar trebui să ne reorientăm treptat tiparele de îmbunătățire. Chiar dacă schimbările necesare în viața dumneavoastră trebuie făcute la scară largă, începeți la o scară mică. Acest lucru este adevărat mai ales dacă vă simțiți copleșiți sau descurajați.
Acest proces nu este întotdeauna realizat într-un mod lin. Chiar și în rândul celor mai hotărâți pot exista obstacole. Deoarece am avut parte, în viața mea, de dezamăgire cauzată de acest lucru, știu că, uneori, poate părea că mergem un procent înainte și două procente înapoi. Totuși, dacă rămânem neînfricați în hotărârea noastră de a reuși în mod consecvent să obținem acel câștig de un procent, Cel Care „suferințele noastre le-a purtat”9 ne va purta cu siguranță și pe noi.
Evident, dacă suntem implicați în păcate grave, Domnul este clar și fără echivoc; trebuie să ne oprim, să primim ajutor de la episcopul nostru și să ne îndepărtăm imediat de astfel de practici. Dar, după cum ne-a instruit vârstnicul David A. Bednar: „Îmbunătățirile spirituale mici, constante, progresive reprezintă pașii pe care Domnul dorește să-i facem. Pregătirea de a păși nevinovați în fața lui Dumnezeu este unul dintre scopurile fundamentale ale vieții muritoare și este o preocupare ce se desfășoară pe toată durata vieții; nu rezultă din momentele sporadice ale unei activități spirituale intense”10.
Așadar, funcționează cu adevărat această abordare minimalistă privind pocăința și schimbarea adevărată? Găsim dovada punând în practică? Gândiți-vă ce s-a întâmplat în cazul ciclismului britanic în ultimele două decenii de la implementarea acestei filosofii. Cicliștii britanici au câștigat acum de șase ori faimosul Tur al Franței. În timpul ultimelor patru Jocuri Olimpice, Marea Britanie a fost cea mai de succes țară la toate disciplinele de ciclism. Și, la jocurile olimpice de la Tokyo, care s-au încheiat recent, Regatul Unit a câștigat mai multe medalii cu aur la ciclism decât oricare altă țară.
Fotografii cu cicliști britanici, de (în sensul acelor de ceas, din partea stângă sus) Friedemann Vogel, John Giles și Greg Baker/Getty Images
Dar, mai strălucitoare decât aurul sau argintul lumești, prețioasa noastră promisiune pe calea noastră către eternități este că, într-adevăr, vom avea „biruință în Hristos”11. Și, pe măsură ce depunem eforturi pentru a face îmbunătățiri mici, dar sigure, ni se promite „cununa, care nu se poate vesteji, a slavei”12. Bucurându-mă de acea strălucire care nu se diminuează, care atrage atenția, vă invit să vă analizați viața și să vedeți ce v-a ținut pe loc sau ce v-a încetinit pe cărarea legămintelor. Apoi, priviți pentru a obține o perspectivă mai amplă. Căutați îmbunătățiri modeste, dar realizabile în viața dumneavoastră care ar putea duce la bucuria dulce a faptului de a fi puțin mai bun.
Aduceți-vă aminte, David a folosit doar o piatră mică pentru a doborî un uriaș aparent invincibil. Dar mai avea încă patru alte pietre pregătite. Înclinația spre ticăloșie a lui Alma cel Tânăr și destinul său etern au fost schimbate de un gând simplu, însemnat – aducerea aminte a învățăturilor tatălui său despre harurile salvatoare ale lui Isus Hristos. Și este la fel cu Salvatorul nostru, Care, deși fără păcat, „n-a primit plenitudinea de la început, ci a continuat, din har în har, până când a primit plenitudinea”13.
El, Cel Care știe când cade o vrabie, este, de asemenea, concentrat atât asupra minutului, cât și asupra momentelor importante din viața noastră și este pregătit acum să vă ajute în oricare ar fi lucrul la care doriți să fiți cu un procent mai buni în urma acestei conferințe. Deoarece fiecare efort pe care îl facem de a ne pocăi, indiferent cât de mic ni se pare, poate aduce cea mai mare schimbare în viața noastră.
În acest scop, vârstnicul Neal A. Maxwell ne-a învățat: „Fiecare afirmare a unei dorințe neprihănite, fiecare faptă de slujire și fiecare faptă de preaslăvire, oricât de mică și progresistă ar fi, adaugă la avântul nostru spiritual”14. Într-adevăr, prin lucruri mici, simple și, da, chiar în valoare de un procent, lucruri mari pot fi înfăptuite.15 Victoria supremă este 100% sigură, „după ce am făcut tot posibilul”16, prin puterea, meritele și mila Domnului și Salvatorului nostru, Isus Hristos. Mărturisesc astfel în numele lui Isus Hristos, amin.