Miracole ale Evangheliei lui Isus Hristos
Știu că Evanghelia Sa ne poate aduce speranță, pace și bucurie nu doar acum și că, de asemenea, va binecuvânta nenumărate persoane din generațiile viitoare.
Mabuhay! Vă aduc dragoste și zâmbete calde de la sfinții minunați din Filipine. Anul acesta se împlinesc 60 de ani de când primii misionari au ajuns în insulele din Filipine. Astăzi, acolo sunt 23 de misiuni și peste 800.000 de membri ai Bisericii în 123 de țăruși. Acolo, sunt acum șapte temple în funcțiune, în construcție sau anunțate. Este într-adevăr un miracol! Suntem martori ai împlinirii profeției din 2 Nefi 10:21: „Mari sunt făgăduințele Domnului către cei care sunt pe insulele mării”.
Acest miracol este, de asemenea, o împlinire a profeției făcută într-o rugăciune rostită în Manila, în anul 1961, de cel care atunci era vârstnicul Gordon B. Hinckley. În aceea rugăciune, vârstnicul Hinckley a spus: „Invocăm binecuvântările Tale asupra oamenilor din această țară, ca ei să fie prietenoși și primitori și buni și amabili cu cei care vor veni aici și ca mulți, da, Doamne, ne rugăm să fie [mulți], multe mii care vor primi acest mesaj și care să fie binecuvântați datorită lui. Te rugăm să-i binecuvântezi cu minți receptive și inimi înțelegătoare, și cu credință pentru a primi, și cu mult curaj pentru a trăi potrivit principiilor Evangheliei” (rugăciune de dedicare la American War Memorial Cemetery, Filipine, 28 apr. 1961).
În afara celor multe, multe mii de sfinți din zilele din urmă credincioși, miracolul Evangheliei a produs multe schimbări pozitive pentru țară și locuitorii ei. Sunt un martor în viață al acestui lucru. Aveam șase ani când părinții mei s-au alăturat Bisericii în insula sudică, numită Mindanao. La aceea vreme, era doar o misiune în toată țara și niciun țăruș. Sunt etern recunoscător pentru curajul părinților mei și angajamentul lor de a-L urma pe Salvator. Îi onorez pe ei și pe toți pionierii Bisericii din Filipine. Ei au deschis calea pentru ca generațiile următoare să fie binecuvântate.
Regele Beniamin, din Cartea lui Mormon, ne-a învățat: „Și mai mult, aș dori ca voi să vă gândiți la starea binecuvântată și fericită a acelora care țin poruncile lui Dumnezeu. Căci iată, ei sunt binecuvântați în toate lucrurile, atât cele lumești, cât și cele spirituale” (Mosia 2:41).
Pe măsură ce trăim potrivit principiilor și rânduielilor Evangheliei și ne supunem acestora, suntem binecuvântați, schimbați și convertiți pentru a deveni mai asemănători lui Isus Hristos. Așa i-a schimbat și binecuvântat Evanghelia pe sfinții filipinezi, inclusiv pe membrii familiei mele. Evanghelia este într-adevăr calea către o viață fericită și îmbelșugată.
Primul principiu al Evangheliei este credința în Domnul Isus Hristos. Mulți filipinezi au o credință firească în Dumnezeu. Este ușor pentru noi să avem încredere în Isus Hristos și să știm că putem primi răspunsuri la rugăciunile noastre.
Familia Obedoza este un exemplu minunat în legătură cu aceasta. Fratele Obedoza a fost președintele meu de ramură când am fost tânăr băiat. Cea mai mare dorință a fratelui și surorii Obedoza a fost să fie pecetluiți cu membrii familiei lor în Templul Manila. Ei locuiau în General Santos City, aflat la 1.000 de kilometri depărtare de Manila. Pentru o familie de nouă persoane, faptul de a face călătoria la templu părea un lucru imposibil. Dar, precum negustorul care s-a dus și a vândut tot ce avea pentru a cumpăra un mărgăritar de mare preț (vedeți Matei 13:45-46), acest cuplu a hotărât să-și vândă casa pentru a plăti călătoria. Sora Obedoza era îngrijorată, deoarece urmau să nu mai aibă o casă la care să se întoarcă. Dar fratele Obedoza a asigurat-o că Domnul avea să le asigure cele necesare.
Ei au fost pecetluiți ca familie pentru timp și toată eternitatea în templu, în anul 1985. În templu, ei au găsit o bucurie incomparabilă – mărgăritarul lor de mare preț. Și, potrivit cuvintelor fratelui Obedoza, Domnul chiar le-a asigurat cele necesare. Când s-au întors din Manila, cunoștințe amabile le-au oferit locuri în care să stea și, în cele din urmă, ei și-au achiziționat propria casă. Domnul are grijă de cei care își arată credința în El.
Al doilea principiu al Evangheliei este pocăința. Pocăința înseamnă să ne îndepărtăm de păcat și să ne întoarcem spre Dumnezeu pentru a primi iertare. Este o schimbare în minte și în inimă. Așa cum ne învață președintele Nelson, este „[faptul] de a face puțin mai bine și de a fi puțin mai buni în fiecare zi” („Putem face mai bine și putem fi mai buni”, Liahona, mai 2019, p. 67).
Pocăința este precum săpunul. Când eram tânăr inginer chimist, am lucrat într-o fabrică de săpun din Filipine. Am învățat cum să fac săpun și care este procesul. Când amesteci uleiuri cu o bază alcalină și adaugi agenți antibacterieni, creezi o substanță puternică ce poate elimina bacterii și viruși. Asemenea săpunului, pocăința este un agent de curățare. Ne oferă ocazia de a scăpa de impuritățile noastre și de molozul nostru din trecut pentru a fi demni să fim în prezența lui Dumnezeu, deoarece „niciun lucru necurat nu poate moșteni împărăția [lui Dumnezeu]” (Alma 11:37).
Prin pocăință, noi accesăm puterea care curăță și care sfințește a lui Isus Hristos. Este o parte cheie a procesului de convertire. Aceasta s-a întâmplat cu anti-nefi-lehiții din Cartea lui Mormon. Ei erau lamaniți care s-au convertit atât de profund, încât „nu s-au rătăcit niciodată” (vedeți Alma 23:6-8). Ei și-au îngropat armele de război și nu le-au mai folosit niciodată. Ei preferau să moară decât să încalce acest legământ. Și, au dovedit acest lucru. Știm că sacrificiul lor a dus la miracole; mii dintre cei care au luptat împotriva lor și-au aruncat armele și s-au convertit. Ani mai târziu, fiii lor, cei pe care îi cunoaștem ca fiind puternicii războinici tineri, au fost protejați în luptă în pofida sorților de izbândă extrem de mici.
Familia mea și mulți sfinți filipinezi au trecut printr-un proces de convertire similar. Când am acceptat Evanghelia lui Isus Hristos și ne-am alăturat Bisericii, noi ne-am schimbat obiceiurile și cultura pentru a trăi potrivit Evangheliei. A trebuit să renunțăm la tradiții greșite. Am văzut acest lucru la tatăl meu când a învățat despre Evanghelie și s-a pocăit. El era un fumător înrăit, dar și-a aruncat țigările și nu s-a mai atins niciodată de ele. Datorită hotărârii sale de a se schimba, patru generații după el au fost binecuvântate.
Pocăința ne determină să facem legăminte prin rânduieli sacre și să le ținem. Prima rânduială necesară salvării și exaltării este botezul prin scufundare pentru iertarea păcatelor. Botezul ne permite să primim darul Duhului Sfânt și să facem un legământ cu Domnul. Putem reînnoi acest legământ făcut la botez în fiecare săptămână când luăm din împărtășanie. Acest lucru este, de asemea, un miracol!
Frați și surori, vă invit să aduceți acest miracol în viața dumneavoastră. Veniți la Isus Hristos și alegeți să vă exercitați credința în El; pocăiți-vă și faceți și țineți legămintele asociate rânduielilor necesare salvării și exaltării. Acest lucru vă va permite să fiți înjugați alături de Hristos și să primiți puterea și binecuvântările divinității (vedeți Doctrină și legăminte 84:20).
Depun mărturie despre veridicitatea lui Isus Hristos și că El trăiește și că ne iubește pe fiecare dintre noi. Știu că Evanghelia Sa ne poate aduce speranță, pace și bucurie nu doar acum și că, de asemenea, va binecuvânta nenumărate persoane din generațiile viitoare. Acesta este motivul zâmbetelor frumoase și calde ale sfinților filipinezi. Este miracolul Evangheliei și doctrinei lui Hristos. Depun mărturie despre aceasta în numele sacru al lui Isus Hristos, amin.