A fi demn nu înseamnă a fi fără de cusur
Când simțiți că ați eșuat de prea multe ori pentru a mai încerca, amintiți-vă că ispășirea lui Hristos și harul pe care aceasta îl face posibil sunt reale.
Odată, am trimis un mesaj fiicei și ginerelui meu folosind funcția care transforma vocea in text de pe telefonul meu. Am spus: „Hei, voi doi. Vă iubesc mult”. Ei au primit mesajul: „Vă urăsc pe amândoi. Ar trebui să vă iubesc”. Nu este uimitor cât de ușor poate fi înțeles greșit un mesaj pozitiv și bine intenționat? Așa se întâmplă uneori cu mesajele pentru pocăință și demnitate ale lui Dumnezeu.
Unii primesc în mod greșit mesajul că pocăința și schimbarea nu sunt necesare. Mesajul lui Dumnezeu este că ele sunt esențiale.1 Dar, oare, nu ne iubește Dumnezeu în pofida slăbiciunilor noastre? Desigur! El ne iubește într-un mod perfect. Îmi iubesc nepoții, cu toate imperfecțiunile lor, dar asta nu înseamnă că nu-mi doresc ca ei să se îmbunătățească și să devină tot ce pot deveni. Dumnezeu ne iubește așa cum suntem, dar, de asemenea, El ne iubește prea mult pentru a ne lăsa așa.2 Scopul vieții muritoare este să creștem în Domnul.3 Scopul ispășirii lui Hristos este acela de a favoriza schimbarea. Nu numai că Hristos poate să ne învie, să ne curețe, să ne aline și să ne vindece, dar, prin toate acestea, El ne poate transforma pentru a deveni mai asemănători Lui.4
Unii primesc în mod greșit mesajul că pocăința este un eveniment care se întâmplă o singură dată. Mesajul lui Dumnezeu este că, așa cum ne-a învățat președintele Russell M. Nelson, „pocăința… este un proces”5. Pocăința poate necesita timp și efort repetat6 astfel că, abandonarea păcatului7 și faptul de a „nu mai [avea] înclinare să facem rău, ci să facem bine neîncetat”8 sunt țeluri pentru întreaga viață.9
Viața este ca o călătorie prin întreaga țară. Nu putem ajunge la destinație cu un singur plin de benzină. Trebuie să umplem rezervorul mereu. A lua din împărtășanie este ca și cum am opri la o benzinărie. Pe măsură ce ne pocăim și ne reînnoim legămintele, promitem solemn că dorim, cu adevărat, să ținem poruncile, iar Dumnezeu și Hristos ne binecuvântează cu Duhul Sfânt.10 Pe scurt, promitem să mergem mai departe în călătoria noastră, iar Dumnezeu și Hristos promit să ne umple din nou rezervorul.
Unii primesc, în mod greșit, mesajul că nu sunt demni de a lua parte pe deplin la binecuvântările faptului de a trăi potrivit Evangheliei pentru că nu sunt complet liberi de obiceiurile rele. Mesajul lui Dumnezeu este că a fi demn nu înseamnă a fi fără de cusur.11 Să fii demn înseamnă să fii sincer și să încerci să te îmbunătățești. Trebuie să fim sinceri cu Dumnezeu, cu conducătorii preoției și cu alte persoane care ne iubesc12 și trebuie să ne străduim să ținem poruncile lui Dumnezeu și să nu renunțăm niciodată doar pentru că am greșit13. Vârstnicul Bruce C. Hafen a spus că dezvoltarea unui caracter asemănător celui al lui Hristos „necesită mai multă răbdare și perseverență decât necesită faptul de a fi fără păcate”14. Domnul a spus că darurile Spiritului „sunt date în folosul celor care Mă iubesc și țin toate poruncile Mele și celui care încearcă să facă astfel”15.
Un tânăr băiat pe care îl voi numi Damon a scris: „Când am crescut m-am luptat cu problema vizionării de materiale pornografice. Întotdeauna m-am simțit atât de rușinat că nu reușeam să fac lucrurile cum trebuie”. De fiecare dată când Damon greșea, durerea regretului devenea atât de intensă, încât se judeca aspru crezând că nu merită niciun fel de har, iertare sau alte ocazii de a se pocăi din partea lui Dumnezeu. El a spus: „Am decis că meritam să mă simt groaznic tot timpul. M-am gândit că, probabil, Dumnezeu mă ura pentru că nu eram dispus să muncesc mai mult și să birui ispita o dată pentru totdeauna. Rezistam ispitei o săptămână și, uneori, chiar o lună, dar apoi recidivam și mă gândeam: „Niciodată nu voi fi suficient de bun, așa că ce rost are să mai încerc?”.
Într-un astfel de moment de descurajare, Damon i-a spus conducătorului său al preoției: „Poate că ar trebui să nu mai vin la biserică. M-am săturat să fiu un ipocrit”.
Conducătorul său a răspuns: „Nu ești ipocrit pentru că ai un obicei rău pe care încerci să îl birui. Ești ipocrit dacă ascunzi acest lucru, minți în legătură cu aceasta sau încerci să te convingi că Biserica este problema pentru că menține standarde atât de înalte. A fi sincer cu privire la acțiunile tale și a lua măsuri pentru a merge mai departe nu înseamnă să fii ipocrit. Înseamnă să fii ucenic”16. Acest conducător l-a citat pe vârstnicul Richard G. Scott, care ne-a învățat: „Domnul vede diferența dintre slăbiciune și răzvrătire… Când Domnul vorbește despre slăbiciune, o face mereu cu milă”17.
Această perspectivă i-a oferit speranță lui Damon. Și-a dat seama că Dumnezeu nu era acolo sus spunând: „Damon a dat-o din nou în bară”. În schimb, probabil că spunea: „Uite cât de departe a ajuns Damon”. Acest tânăr a încetat, în sfârșit, să mai privească în jos din cauza rușinii sau să caute în altă parte scuze și raționamente. A căutat ajutor divin și l-a găsit.18
Damon a spus: „Singura dată când m-am adresat lui Dumnezeu în trecut a fost pentru a-I cere iertare, dar acum am cerut și har – „putere dată de Dumnezeu” [Ghid pentru scripturi, „Har”]. Nu am mai făcut niciodată aceasta. Acum petrec mult mai puțin timp urându-mă pe mine însumi pentru ceea ce am făcut și mult mai mult timp iubindu-L pe Isus pentru ceea ce El a făcut”.
Având în vedere cât de mult timp s-a străduit Damon, nu ar fi fost de ajutor și realist ca părinții și conducătorii care îl ajutau să spună „să nu mai faci niciodată” sau să stabilească în mod arbitrar un anumit standard de abstinență pentru a fi considerat „demn”. În schimb, au început cu obiective mici, realizabile. Au renunțat la așteptările de genul totul sau nimic și s-au concentrat pe o creștere progresivă, ceea ce i-a permis lui Damon să se bazeze pe o serie de succese în loc să se concentreze pe eșecuri.19 La fel ca oamenii înrobiți ai lui Limhi, el a învățat că poate să „prospere treptat”20.
Vârstnicul D. Todd Christofferson ne-a sfătuit: „Pentru a rezolva o problemă [foarte] mare, s-ar putea să fie nevoie să lucrăm la ea pe bucățele mici, zilnic… Încorporarea unor obiceiuri noi și sănătoase în caracterul nostru sau biruirea obiceiurilor proaste sau a dependențelor înseamnă, [de cele mai multe ori], un efort astăzi, urmat de un altul mâine și apoi de altul, poate timp de mai multe zile, chiar luni și ani… Putem face aceasta deoarece putem apela la Dumnezeu… pentru ajutorul de care avem nevoie în fiecare zi”21.
Acum, dragi frați și surori, pandemia COVID-19 nu a fost ușoară pentru nimeni, dar izolarea asociată cu restricțiile de carantină a făcut ca viața să fie deosebit de dificilă pentru cei care se luptă cu obiceiuri rele. Nu uitați că schimbarea este posibilă, pocăința este un proces, iar a fi demn nu înseamnă a fi fără de cusur. Cel mai important este să ne amintim că Dumnezeu și Hristos sunt dornici să ne ajute chiar aici și acum.22
Unii primesc, în mod greșit, mesajul că Dumnezeu așteaptă să ne ajute până după ce ne pocăim. Mesajul lui Dumnezeu este că El ne va ajuta pe măsură ce ne pocăim. Harul Său este disponibil pentru noi „indiferent unde ne aflăm pe calea supunerii”23. Vârstnicul Dieter F. Uchtdorf a spus: „Dumnezeu nu are nevoie de oameni care să fie fără de păcat. El îi caută pe cei care își vor oferi inima și un suflet binevoitor [Doctrină și legăminte 64:34], și îi va face desăvârșiți în Hristos [Moroni 10:32–33]”24.
Atât de mulți au fost răniți de relații distruse și tensionate, încât le este greu să creadă în compasiunea și răbdarea îndelungată a lui Dumnezeu. Ei se străduiesc să-L vadă pe Dumnezeu așa cum este El – un Tată iubitor care vine în întâmpinarea nevoilor noastre25 și Care „va da… lucruri bune acelora care Îi cer”26. Harul Său nu este doar un premiu pentru cei demni. „Ajutorul divin” pe care El îl oferă este ceea ce ne ajută să devenim demni. Nu este doar o răsplată pentru cei neprihăniți. Este „înzestrarea cu putere” pe care El o dă și care ne ajută să devenim neprihăniți.27 Noi nu mergem doar spre Dumnezeu și Hristos. Noi mergem cu Ei.28
În întreaga Biserică, tinerii recită crezul Tinerelor Fete și crezul Cvorumului Preoției aaronice. Din Noua Zeelandă până în Spania, din Etiopia până în Japonia, tinerele fete spun: „prețuiesc darul pocăinței”. Din Chile până în Guatemala și până în Moroni, Utah, tinerii băieți spun: „Pe măsură ce mă străduiesc să slujesc, să-mi exercit credința, să mă pocăiesc și să mă îmbunătățesc în fiecare zi, voi fi pregătit să primesc binecuvântările templului și bucuria trainică a Evangheliei”.
Vă promit că acele binecuvântări și acea bucurie sunt reale și la îndemâna celor care țin toate poruncile și a „celui care încearcă să facă astfel”29. Când simțiți că ați eșuat de prea multe ori pentru a mai încerca, amintiți-vă că ispășirea lui Hristos și harul pe care aceasta îl face posibil sunt reale.30 „Brațele îndurării [Sale sunt] întinse către” dumneavoastră.31 Sunteți iubiți – astăzi, peste 20 de ani și întotdeauna. În numele lui Isus Hristos, amin.