Invitați-L pe Hristos să fie autorul poveștii dumneavoastră
Permiteți ca narațiunea dumneavoastră să fie una a credinței, urmându-L pe exemplul dumneavoastră, Salvatorul Isus Hristos.
Încep prin a adresa mai multe întrebări, menite să vă ajute să reflectați la viața dumneavoastră.
-
Ce fel de narațiune scrieți pentru viața dumneavoastră?
-
Este dreaptă calea pe care o descrieți în povestea dumneavoastră?
-
Se termină povestea dumneavoastră acolo unde a început, în căminul dumneavoastră ceresc?
-
Există un exemplu în povestea dumneavoastră – și este acesta Salvatorul Isus Hristos?
Depun mărturie că Salvatorul este autorul credinței noastre și Cel Care o desăvârșește.1 Îl veți invita să fie autorul poveștii dumneavoastră și Cel Care o desăvârșește?
El știe sfârșitul de la început. El a fost Creatorul cerului și pământului. El dorește să ne întoarcem acasă la El și la Tatăl nostru Ceresc. El a investit totul în noi și dorește ca noi să reușim.
Ce credeți că ne împiedică să ne încredințăm povestea în mâna Sa?
Poate că această ilustrație vă va ajuta să vă evaluați.
Un avocat pledant eficient știe că, în timpul unui contrainterogatoriu, rareori trebuie să adresați unui martor o întrebare la care nu știți răspunsul. Adresarea unei astfel de întrebări înseamnă să invitați martorul să vă spună dumneavoastră – și judecătorului și juraților – ceva ce nu știți deja. Puteți primi un răspuns care vă surprinde și este contrar expunerii pe care ați pregătit-o pentru cazul dumneavoastră.
Deși a-i adresa unui martor o întrebare la care nu știți răspunsul este, în general, neînțelept pentru un avocat pledant, pentru noi este adevărat opusul. Putem adresa întrebări Tatălui nostru Ceresc iubitor, în numele Salvatorului nostru milostiv, iar martorul care răspunde la întrebările noastre este Duhul Sfânt, Care depune întotdeauna mărturie despre adevăr.2 Deoarece Duhul Sfânt lucrează în unitate perfectă cu Tatăl Ceresc și Isus Hristos, știm că manifestările Duhului Sfânt sunt de încredere. Atunci, de ce ne opunem uneori faptului de a cere acest fel de ajutor ceresc, adevăr care ni se manifestă prin Duhul Sfânt? De ce amânăm adresarea unei întrebări la care nu știm răspunsul când martorul nu este doar prietenos, ci ne va și spune mereu adevărul?
Poate pentru că nu avem credința să acceptăm răspunsul pe care l-am putea primi. Poate pentru că bărbatul firesc sau femeia firească din noi se opune faptului de a lăsa lucrurile complet în mâna Domnul și a ne încrede în El în totalitate. Poate de aceea alegem să rămânem cu narațiunea pe care am scris-o pentru noi înșine, o versiune confortabilă a poveștii noastre, fără să fie redactată de Autorul Suprem. Nu dorim să adresăm o întrebare și să primim un răspuns care nu se potrivește perfect povestirii pe care o scriem pentru noi înșine.
Sincer, puțini dintre noi ar scrie, probabil, în povestea noastră, încercări care ne perfecționează. Dar nu-i așa că îndrăgim sfârșitul glorios al unei povești pe care o citim, când protagonistul învinge în luptă? Încercările sunt elemente ale subiectului care fac ca poveștile noastre preferate să fie convingătoare, nemuritoare, să încurajeze credința și să fie demne de a fi spuse. Încercările frumoase scrise în poveștile noastre sunt ceea ce ne apropie mai mult de Salvator și ne perfecționează, făcându-ne mai asemănători Lui.
Pentru ca David să-l învingă pe Goliat, băiatul a trebuit să-l înfrunte pe uriaș. Narațiunea confortabilă pentru David ar fi fost întoarcerea la îngrijirea oilor. În schimb, el s-a gândit la experiența pe care a avut-o salvând miei de un leu și un urs. Și, clădind pe acele isprăvi eroice, el și-a întărit credința și curajul de a-L lăsa pe Dumnezeu să scrie povestea sa, declarând: „Domnul, care m-a izbăvit din gheara leului, și din laba ursului, mă va izbăvi și din mâna acestui filistean”3. Cu dorința de a-L lăsa pe Dumnezeu să aibă întâietate în viața noastră, cu urechea la Duhul Sfânt și dorința de a-L lăsa pe Salvator să fie autorul poveștii sale și Cel Care o desăvârșește, băiatul David l-a învins pe Goliat și și-a salvat poporul.
Principiul sublim al libertății de a alege ne permite, desigur, să ne scriem propriile povești – David ar fi putut să se ducă acasă, înapoi la îngrijirea oilor. Dar Isus Hristos este gata să ne întrebuințeze ca unelte divine, creioane ascuțite în mâna Sa, pentru a scrie o capodoperă! El este dornic, cu milă, să mă întrebuințeze pe mine, un creion sfrijit, ca unealtă în mâinile Sale, dacă am credința de a-I permite, dacă Îl voi lăsa să fie autorul poveștii mele.
Estera este un alt exemplu minunat despre a-L lăsa pe Dumnezeu să aibă întâietate în viața noastră. În loc să mențină o narațiune plină de precauție pentru a se păstra pe sine în siguranță, ea și-a exercitat credința, încredințându-și viața în totalitate în mâna Domnului. Haman complota distrugerea tuturor iudeilor din Persia. Mardoheu, ruda Esterei, a aflat de complot și i-a scris, îndemnând-o să vorbească cu împăratul în numele poporului ei. Ea i-a povestit că cine se apropie de împărat fără să fie chemat era trimis la moarte. Dar, printr-un gest extraordinar de credință, ea l-a rugat pe Mardoheu să adune iudeii și să postească pentru ea. „Și eu voi posti odată cu slujnicele mele”, a spus ea, „apoi voi intra la împărat, în ciuda legii; și, dacă va fi să pier, voi pieri”.4
Estera a fost dornică să-L lase pe Salvator să scrie povestea ei, deși, prin prisma vieții muritoare, sfârșitul ar fi putut fi tragic. În mod binecuvântat, împăratul a primit-o pe Estera, iar iudeii din Persia au fost salvați.
Desigur, ni se cere rareori să avem nivelul de curaj al Esterei. Dar pentru a-L lăsa pe Dumnezeu să aibă întâietate în viața noastră, a-L lăsa să fie autorul poveștii noastre și Cel Care o desăvârșește, este nevoie ca noi să ținem poruncile Sale și legămintele pe care le-am făcut. Respectarea poruncilor și legămintelor noastre va deschide linia de comunicare pentru a primi revelație prin Duhul Sfânt. Și, prin manifestările Spiritul, vom simți mâna Învățătorului, scriind povestea noastră pentru noi.
În luna aprilie a anului 2021, profetul nostru, președintele Russell M. Nelson, ne-a rugat să ne gândim la ce am putea face dacă am avea mai multă credință în Isus Hristos. Având mai multă credință în Isus Hristos, putem adresa o întrebare la care nu știm răspunsul – Îl putem ruga pe Tatăl nostru din Cer, în numele lui Isus Hristos, să trimită un răspuns prin Duhul Sfânt, Care depune mărturie despre adevăr. Dacă am avea mai multă credință, am adresa întrebarea și, apoi, am fi dispuși să acceptăm răspunsul pe care-l primim, chiar dacă nu corespunde narațiunii noastre confortabile. Iar binecuvântarea promisă care va veni dacă acționăm cu credință în Isus Hristos este o creștere a credinței în El în calitate de autor al poveștii noastre și Cel Care o desăvârșește. Președintele Nelson a declarat că noi „[primim] mai multă credință făcând ceva ce necesită mai multă credință”5.
Așadar, un cuplu fără copii care suferă din cauza infertilității poate întreba cu credință dacă trebuie să adopte copii și să fie dornic să accepte răspunsul, chiar dacă narațiunea pe care ei au scris-o pentru ei înșiși a inclus o naștere miraculoasă.
Un cuplu senior poate întreba dacă este timpul ca ei să slujească în misiune și să fie dornici să meargă în misiune, chiar dacă narațiunea pe care au scris-o pentru ei înșiși a inclus mai mult timp la un loc de muncă. Sau poate că răspunsul va fi „încă nu”, iar ei vor afla în capitolele ulterioare ale poveștii lor de ce era nevoie de ei acasă încă puțin timp.
Un tânăr băiat adolescent sau o tânără fată adolescentă poate întreba cu credință dacă este cel mai bine să caute să dobândească mai multă educație în domeniul sporturilor sau al studiilor academice sau al muzicii și să fie dispus sau dispusă să urmeze îndemnurile martorului perfect, Duhul Sfânt.
De ce dorim ca Salvatorul să fie autorul poveștii noastre și Cel Care o desăvârșește? Deoarece El ne cunoaște potențialul într-un mod perfect, El ne va duce în locuri în care nu ne-am imaginat să fim vreodată. El ne poate face ca David sau ca Estera. El ne va testa și ne va perfecționa pentru a fi mai asemănători Lui. Lucrurile pe care le vom realiza dacă acționăm cu mai multă credință ne vor mări credința în Isus Hristos.
Dragi frați și surori, în urmă cu doar un an, dragul nostru profet ne-a întrebat: „Sunteți dumneavoastră dornici să-L lăsați pe Dumnezeu să aibă întâietate în viața dumneavoastră? Sunteți dornici să lăsați orice are El nevoie ca dumneavoastră să faceți să aibă întâietate în fața oricărei alte ambiții?”6. Adaug cu umilință la aceste îndemnuri profetice: „Îl veți lăsa pe Dumnezeu să fie autorul poveștii dumneavoastră și Cel Care o desăvârșește?”.
În Apocalipsa, învățăm că vom sta înaintea lui Dumnezeu și vom fi judecați din cărțile vieții, după faptele noastre.7
Vom fi judecați după cartea vieții noastre. Putem alege să scriem o narațiune confortabilă pentru noi înșine. Sau Îi putem permite Autorului Învățător și Celui Care desăvârșește să scrie povestea noastră împreună cu noi, lăsând ca rolul pe care El are nevoie ca noi să-l jucăm să aibă întâietate în fața altor ambiții.
Lăsați-L pe Hristos să fie autorul poveștii dumneavoastră și Cel Care o desăvârșește!
Lăsați-L pe Duhul Sfânt să fie martorul dumneavoastră!
Scrieți o poveste în care calea pe care vă aflați este dreaptă, este un drum care vă duce înapoi la căminul dumneavoastră ceresc pentru a trăi în prezența lui Dumnezeu.
Permiteți ca adversitatea și suferința care fac parte din fiecare poveste bună să fie un mijloc prin care vă apropiați de Isus Hristos și deveniți mai asemănători Lui.
Spuneți o poveste în care recunoașteți că cerurile sunt deschise. Adresați întrebări la care nu știți răspunsul, știind că Dumnezeu este dornic să facă cunoscută voia Sa pentru dumneavoastră prin Duhul Sfânt.
Permiteți ca narațiunea dumneavoastră să fie una a credinței, urmându-L pe exemplul dumneavoastră, Salvatorul Isus Hristos. În numele lui Isus Hristos, amin.