Priviți de-a lungul drumului
Concentrarea asupra lucrurilor care sunt cele mai importante – în special asupra lucrurilor care se află „de-a lungul drumului”, acele lucruri eterne – este cheia pentru a ne descurca în această viață.
Când am împlinit 15 ani, am primit un permis de conducere pentru începători, care îmi permitea să conduc o mașină dacă unul dintre părinți era cu mine. Când tatăl meu m-a întrebat dacă aș vrea să mergem la o plimbare cu mașina, am fost încântat.
A condus câțiva kilometri până la marginea orașului, pe o șosea lungă, dreaptă, cu două benzi, folosită de puțini oameni – trebuie să menționez că probabil era singurul loc în care s-ar fi simțit în siguranță. A tras pe dreapta pe marginea șoselei și am făcut schimb de locuri. Mi-a dat câteva indicații și, apoi, mi-a spus: „Ieși ușor pe șosea și condu până când îți spun eu să oprești”.
Am urmat întocmai îndrumările lui. Dar după aproximativ 60 de secunde, a spus: „Fiule, trage mașina pe dreapta. Mă faci sa-mi fie rău. Virezi într-una”. El a întrebat: „La ce te uiți?”.
Cu o oarecare exasperare, am spus: „Mă uit la drum”.
Apoi el a spus următoarele: „Mă uit la ochii tăi, iar tu te uiți doar la ceea ce este chiar în fața capotei mașinii. Dacă te uiți doar la ceea ce este în fața ta, nu vei conduce niciodată drept”. Apoi a subliniat: „Privește de-a lungul drumului. Acest lucru te va ajuta să conduci drept”.
Ca tânăr la vârsta de 15 ani, am crezut că aceea a fost o bună lecție de condus. De atunci, mi-am dat seama că a fost și o mare lecție de viață. Concentrarea asupra lucrurilor care sunt cele mai importante – în special asupra lucrurilor care se află „de-a lungul drumului”, acele lucruri eterne – este cheia pentru a ne descurca în această viață.
La un moment dat în viața Sa, Salvatorul a dorit să fie singur, așa că „S-a suit pe munte să Se roage, singur la o parte”1. El i-a trimis pe ucenicii Săi cu instrucțiuni de a traversa marea. În întunericul nopții, corabia care îi transporta pe ucenici a fost lovită de o furtună cumplită. Isus a venit în ajutorul lor, dar într-un mod neconvențional. În relatarea scripturală citim: „Când se îngâna ziua cu noaptea, Isus a venit la ei, umblând pe mare”2. Când L-au văzut, au început să se teamă, pentru că au crezut că silueta care se apropia de ei era un fel de fantomă sau stafie. Isus, simțindu-le teama și dorind să le liniștească mintea și inima, le-a spus: „Îndrăzniți, Eu sunt, nu vă temeți!”3.
Petru nu numai că a fost ușurat, ci și încurajat. Mereu curajos și adesea impetuos, Petru a strigat către Isus: „Doamne… dacă ești Tu, poruncește-mi să vin la Tine pe ape”4. Isus a răspuns făcând invitația Sa familiară și eternă: „Vino”5.
Petru, cu siguranță încântat de această perspectivă, a coborât din corabie nu în apă, ci pe apă. Cât timp s-a concentrat asupra Salvatorului, a putut face imposibilul, chiar să meargă pe apă. Inițial, Petru nu a fost descurajat de furtună. Dar „[tăria]”6 vântului i-a distras atenția în cele din urmă și și-a pierdut concentrarea. Teama a revenit. În consecință, credința lui s-a diminuat și a început să se scufunde. „A strigat: «Doamne, scapă-mă!».”7 Salvatorul, Care este întotdeauna dornic să salveze, a întins mâna și l-a ridicat pentru a fi în siguranță.
Există o multitudine de lecții de învățat din această relatare miraculoasă, dar voi menționa trei.
Concentrați-vă asupra lui Hristos
Prima lecție: Concentrați-vă asupra lui Hristos. Când Petru ș-a concentrat privirea asupra lui Isus, el a putut să meargă pe apă. Furtuna, valurile și vântul nu l-au putut împiedica cât timp și-a concentrat atenția asupra Salvatorului.
Înțelegerea scopului nostru suprem ne ajută să stabilim asupra căror lucruri ar trebui să ne concentrăm. Nu putem juca un joc de succes fără să cunoaștem obiectivul, nici nu putem trăi o viață însemnată fără să-i cunoaștem scopul. Una dintre marile binecuvântări ale Evangheliei restaurate a lui Isus Hristos este că ea răspunde, printre altele, la întrebarea „Care este scopul vieții?”. „Scopul nostru în această viață este de a avea bucurie și de a ne pregăti să ne întoarcem în prezența lui Dumnezeu”8. Faptul de a ne aduce aminte că ne aflăm aici, pe pământ, pentru a ne pregăti să ne întoarcem să trăim alături de Dumnezeu, ne ajută să ne concentrăm asupra lucrurilor care ne conduc spre Hristos.
Concentrarea asupra lui Hristos necesită disciplină, mai ales în ceea ce privește obiceiurile spirituale mici și simple care ne ajută să devenim ucenici mai buni. Nu există ucenicie fără disciplină.
Concentrarea noastră asupra lui Hristos devine mai clară când privim spre viitor, spre ceea ce ne dorim să fim și cine dorim să devenim și, apoi, ne facem timp în fiecare zi să facem acele lucruri care ne vor ajuta să ajungem acolo. Concentrarea asupra lui Hristos ne poate simplifica hotărârile și ne poate oferi îndrumare privind modul în care ne putem petrece cel mai bine timpul și întrebuința resursele.
Deși sunt multe lucruri asupra cărora merită să ne concentrăm, învățăm din exemplul lui Petru importanța de a-L pune întotdeauna pe Hristos în centrul concentrării noastre. Numai prin Hristos ne putem întoarce să trăim alături de Dumnezeu. Ne bizuim pe harul lui Hristos când ne străduim să devenim ca El și căutăm iertarea Sa și puterea Sa care întărește atunci când eșuăm.
Feriți-vă de distrageri
A doua lecție: Feriți-vă de distrageri. Când Petru nu s-a mai concentrat asupra lui Isus, ci asupra vântului și valurilor care îi biciuiau picioarele, a început să se scufunde.
Există multe lucruri „în fața capotei” care ne pot distrage atenția de la a ne concentra asupra lui Hristos și asupra lucrurilor eterne care sunt „de-a lungul drumului”. Cel care ne distrage atenția cel mai mult este diavolul. Din visul lui Lehi, învățăm că glasurile din clădirea mare și spațioasă caută să ne atragă spre lucruri care ne vor abate de la cursul pregătirii pentru a ne întoarce să trăim alături de Dumnezeu.9
Dar există și alte distrageri mai puțin evidente care pot fi la fel de periculoase. După cum este spus: „Singurul lucru de care este nevoie pentru ca răul să triumfe este ca oamenii buni să nu facă nimic”. Dușmanul pare hotărât să-i determine pe oamenii buni să nu facă nimic sau cel puțin să-și piardă timpul cu lucruri care îi vor distrage de la scopurile și obiectivele lor divine. De exemplu, unele lucruri, care sunt distrageri sănătoase dacă sunt moderate, fără disciplină pot deveni distrageri nesănătoase. Dușmanul înțelege că distragerile nu trebuie să fie rele sau imorale pentru a fi eficiente.
Putem fi salvați
A treia lecție: Putem fi salvați. Când Petru a început să se scufunde, a strigat: „«Doamne, scapă-mă!». Îndată, Isus a întins mâna și l-a apucat”10. Când simțim că ne scufundăm, când ne confruntăm cu necazuri sau când șovăim, și noi putem fi salvați de El.
În fața necazului sau a încercării, s-ar putea să fiți ca mine și să sperați că salvarea va fi imediată. Dar aduceți-vă aminte că Salvatorul a venit în ajutorul apostolilor când se îngâna ziua cu noaptea – după ce ei își petrecuseră cea mai mare parte a nopții trudind în furtună.11 Ne putem ruga ca, dacă ajutorul nu va veni imediat, să vină cel puțin în a doua sau chiar a treia strajă a binecunoscutei nopți. Când trebuie să așteptăm, fiți siguri că Salvatorul veghează mereu, asigurându-ne că nu va trebui să îndurăm mai mult decât putem răbda.12 Cei care așteptați în a patra strajă din noapte, poate încă în mijlocul suferinței, nu vă pierdeți speranța. Salvarea vine întotdeauna la cei credincioși, fie în timpul vieții muritoare, fie în eternitate.
Uneori, scufundarea noastră vine din cauza greșelilor și păcatelor noastre. Dacă simțiți că vă scufundați din aceste motive, faceți alegerea fericită de a vă pocăi.13 Cred că puține lucruri Îi aduc Salvatorului mai multă bucurie decât să-i salveze pe cei care se întorc sau se reîntorc la El.14 Scripturile sunt pline de istorisiri despre oameni care au fost cândva decăzuți și imperfecți, dar care s-au pocăit și au devenit fermi în credința în Hristos. Cred că aceste istorisiri se află în scripturi pentru a ne aminti că dragostea Salvatorului pentru noi și puterea Sa de a ne mântui sunt infinite. Nu doar Salvatorul Se bucură când ne pocăim, ci și noi primim o mare bucurie.
Concluzie
Vă invit să „priviți de-a lungul drumului” în mod intenționat și să vă concentrați mai mult asupra lucrurilor care contează cu adevărat. Fie ca noi să-L păstrăm pe Hristos în centrul concentrării noastre. În mijlocul tuturor distragerilor, a lucrurilor „din fața capotei” și a vârtejurilor care ne înconjoară, depun mărturie că Isus este Salvatorul, Mântuitorul și Izbăvitorul nostru. În numele lui Isus Hristos, amin.