De dragul urmașilor dumneavoastră
Nu fiți veriga slabă din acest frumos lanț de credință pe care l-ați început sau l-ați primit ca moștenire. Fiți cea puternică.
Cu câțiva ani în urmă, când slujeam în Zona Nord-Vest, America de Sud, și locuiam în Peru, am avut o experiență frumoasă pe care aș dori să v-o împărtășesc.
S-a întâmplat când mă întorceam acasă după un sfârșit de săptămână aglomerat cu însărcinări. După ce am terminat, în cele din urmă, procesul de intrare în țară de la aeroport, am găsit așteptându-mă un șofer de taxi prietenos, de la firma de taxi pe care o foloseam de obicei. M-a dus la mașina lui și m-am așezat în spate pregătit să mă relaxez și să mă bucur de o călătorie liniștită spre casă. După ce a condus câteva străzi, șoferul a fost sunat de supervizorul său, care i-a spus că am luat un taxi greșit. Îmi fusese rezervată o altă mașină și supervizorul l-a rugat să mă ducă înapoi la aeroport dacă doream să schimb mașina. I-am spus că nu era necesar și că puteam continua. După câteva minute de liniște, m-a privit în oglinda retrovizoare și m-a întrebat: „Ești mormon, nu-i așa?”.
Ei bine, după acea întrebare cu invitație, am știut că momentele mele de liniște s-au sfârșit. Nu m-am putut stăpâni să nu explorez unde ne-ar putea duce întrebarea lui.
Am aflat că numele lui era Omar, numele soției sale era Maria Teresa și aveau doi copii – Carolina, în vârstă de 14 ani, și Rodrigo, în vârstă de 10 ani. Omar fusese membru al Bisericii de copil. Familia lui fusese activă, dar, la un moment dat, părinții lui au încetat să mai meargă la Biserică. Omar a devenit inactiv complet când avea 15 ani. În momentul discuției noastre avea 40 de ani.
În acel moment, mi-am dat seama că nu luasem taxiul greșit. Nu era o coincidență! I-am spus cine eram și că mă aflam în taxiul lui pentru că Domnul îl chema înapoi la turma Sa.
Apoi, am vorbit despre perioada în care el și familia lui erau membri activi ai Bisericii. El avea amintiri dragi despre momente plăcute petrecute în cadrul serii în familie și unele cântece de la Societatea Primară. Apoi, a cântat, în șoaptă, câteva cuvinte din „Copil al Domnului”1.
După ce i-am cerut adresa, numărul de telefon și permisiunea de a le împărtăși episcopului său, i-am spus că voi găsi o modalitate de a fi în capelă în prima lui zi de revenire la biserică. Ne-am terminat călătoria de la aeroport la casa mea, precum și mica noastră călătorie în trecutul său și am mers pe căi diferite.
Câteva săptămâni mai târziu, episcopul său m-a sunat, spunându-mi că Omar plănuia să vină la Biserică într-o anumită duminică. I-am spus că voi fi acolo. În acea duminică, Omar a fost acolo cu fiul său. Soția și fiica lui nu erau, încă, interesate. Câteva luni mai târziu, episcopul său m-a sunat din nou, de data aceasta pentru a-mi spune că Omar avea să-și boteze soția și pe cei doi copii și m-a invitat să fiu acolo. Iată fotografia din acea duminică în care au fost confirmați membri ai Bisericii.
În aceeași duminică, le-am spus lui Omar și familiei sale că, dacă erau pregătiți, într-un an, aș fi fost onorat să înfăptuiesc pecetluirea lor în Templul Lima, Peru. Iată o fotografie cu acel moment memorabil pentru noi, toți, făcută un an mai târziu.
De ce vă împărtășesc această experiență? O împărtășesc cu două scopuri.
Primul, pentru a mă adresa acelor membri buni care, dintr-un motiv anume, s-au îndepărtat de Evanghelia restaurată a lui Isus Hristos. Al doilea, pentru a mă adresa, de asemenea, acelor membri care participă astăzi și care, poate, nu sunt atât de fideli legămintelor lor cum ar trebui să fie. În ambele cazuri, generații de după ei sunt afectate și binecuvântări și promisiuni rezervate urmașilor lor sunt în pericol de a fi pierdute.
Să începem cu primul scenariu: membrii buni care au părăsit cărarea legămintelor, așa cum s-a întâmplat cu prietenul meu peruvian, Omar. Când l-am întrebat de ce s-a hotărât să se întoarcă, a spus că a fost deoarece el și soția lui au simțit că fiul și fiica lor aveau să fie mai fericiți în viață cu Evanghelia lui Isus Hristos. Simțea că era timpul să se întoarcă la Biserică de dragul copiilor lor.
Este atât de trist când întâlnim membri inactivi sau persoane care nu sunt membre ale Bisericii care, la un moment dat, au avut Evanghelia în familiile lor și au pierdut-o din cauza hotărârii părinților sau bunicilor lor de a lua o pauză de la Biserică! Acea decizie ar putea avea un impact veșnic asupra urmașilor lor!
Copiii și nepoții lor au fost împiedicați să aibă parte de protecția și binecuvântările Evangheliei lui Isus Hristos în viața lor. Și, mai sfâșietor, ei au pierdut promisiunile unei familii eterne pe care le-au avut într-o zi. Hotărârea unuia a influențat un întreg lanț de urmași. O moștenire de credință a fost frântă.
Totuși, după cum știm, orice lucru frânt poate fi reparat prin Isus Hristos. Din acest motiv, vă rog să vă gândiți la această invitație a președintelui Russell M. Nelson: „Acum, dacă v-ați îndepărtat de cărare, vă invit, cu toată speranța din inima mea, să vă întoarceți. Indiferent de preocupările și provocările dumneavoastră, există un loc pentru dumneavoastră în această Biserică, Biserica Domnului. Dumneavoastră și generațiile încă nenăscute veți fi binecuvântați de acțiunile dumneavoastră de a vă întoarce acum pe cărarea legămintelor”2.
Acum, să abordăm cel de-al doilea scenariu: membrii care participă astăzi, care poate nu sunt atât de fideli credinței precum ar trebui să fie. La fel cum deciziile de ieri influențează realitățile de astăzi, hotărârile de astăzi vor influența viitorul nostru și viitorul membrilor familiei noastre.
Președintele Dallin H. Oaks ne-a învățat:
„Evanghelia restaurată a lui Isus Hristos ne încurajează să ne gândim la viitor… Ne învață idei minunate despre viitor, pentru a ne îndruma acțiunile de azi.
Cu toate acestea, noi toți cunoaștem persoane care sunt interesate doar de prezent: cheltuie azi, bucură-te azi și nu te gândi la viitor…
Când luăm o hotărâre, ar trebui să ne întrebăm întotdeauna: «Unde mă va duce această alegere?»”3. Ne vor conduce deciziile noastre actuale spre bucurie acum și în eternitate sau ne vor conduce spre tristețe și lacrimi?
Unii pot gândi: „Nu trebuie să mergem la Biserică în fiecare duminică” sau „Vom plăti zeciuiala când lucrurile se vor îmbunătăți” sau „Nu voi sprijini conducătorii Bisericii în această privință”.
„Dar”, spun ei, „știm că Biserica este adevărată și nu vom părăsi niciodată Evanghelia lui Isus Hristos”.
Cei cu astfel de gânduri nu înțeleg impactul negativ pe care îl va avea acest tip de calitatea de membru „căldicel” asupra vieții lor și a urmașilor lor. Părinții pot rămâne activi, dar riscul de a-și pierde copiii este mare – în această viață și în eternitate.
Cu privire la cei care nu vor moșteni gloria celestială împreună cu familia lor, Domnul spune: „Aceștia sunt aceia care nu sunt curajoși în mărturia despre Isus; de aceea, ei nu obțin coroana împărăției lui Dumnezeu”4. Este aceasta ceea ce ne dorim pentru noi sau copiii noștri? Nu ar trebui să fim mai curajoși și mai puțin căldicei de dragul nostru și de dragul urmașilor noștri?
Președintele M. Russell Ballard, a vorbit, de asemenea, despre o îngrijorare asemănătoare:
„Pentru unii, invitația lui Hristos de a crede și a rămâne continuă să fie grea… Unor ucenici le este greu să înțeleagă o anumită procedură sau învățătură a Bisericii. Alții se îngrijorează cu privire la istoria noastră sau la imperfecțiunile unor membri și conducători din trecut și prezent…
Hotărârea de a «nu mai umbla» cu membrii Bisericii și conducătorii aleși ai Domnului va avea un impact pe termen lung care nu întotdeauna poate fi văzut chiar acum”5.
Ce moștenire tristă de trecut mai departe – și din ce motiv? Oricare ar fi acesta, nu este suficient pentru a ignora impactul spiritual negativ pe care îl va avea asupra generațiilor viitoare.
Dragii mei frați și surori, dacă treceți prin una dintre aceste două situații pe care le-am menționat în mesajul meu, vă rog să vă gândiți din nou la calea pe care vă aflați. Știți că există un plan pentru noi în această viață. Știți că familiile pot fi eterne. De ce ați supune-o riscului pe a dumneavoastră? Nu fiți veriga slabă din acest frumos lanț de credință pe care l-ați început sau l-ați primit ca moștenire. Fiți cea puternică. Este rândul dumneavoastră să faceți acest lucru și Domnul vă poate ajuta.
Din adâncul inimii mele, vă invit să vă gândiți la aceasta, să priviți înainte și să evaluați „unde vă va duce aceasta” și, dacă este necesar, să fiți suficient de curajoși pentru a vă reclădi cărarea de dragul urmașilor dumneavoastră. În numele lui Isus Hristos, amin.