Frați și surori în Hristos
Fie ca noi să ne bucurăm mai mult de înrudirea spirituală care există între noi și să prețuim diferitele însușiri și daruri pe care le avem cu toții!
Dragii mei prieteni, am avut astăzi sesiuni minunate ale conferinței. Toți am simțit Spiritul Domnului și dragostea Sa prin mesajele minunate împărtășite de conducătorii noștri. Mă simt privilegiat să mă adresez dumneavoastră în această seară în calitate de ultimul vorbitor din cadrul acestei sesiuni. Mă rog ca Spiritul Domnului să continue să rămână cu noi în timp ce ne bucurăm împreună ca adevărați frați și surori în Hristos.
Dragul nostru profet, Russell M. Nelson, a declarat: „Astăzi, fac un apel la membrii noștri de pretutindeni să fie primii care abandonează atitudinile și faptele care aduc prejudicii. Vă rog să arătați respect față de toți copiii lui Dumnezeu”1. Ca Biserică mondială și în continuă creștere, urmarea acestei invitații din partea profetului nostru este o condiție necesară pentru a clădi împărăția Salvatorului în fiecare națiune a lumii.
Evanghelia lui Isus Hristos ne învață că noi, toți, suntem fii și fiice de spirit ai unor Părinți Cerești care ne iubesc cu adevărat2 și că am trăit ca familie în prezența lui Dumnezeu înainte de a ne naște pe acest pământ. Evanghelia ne învață, de asemenea, că noi, toți, suntem creați după chipul și asemănarea lui Dumnezeu.3 Prin urmare, suntem egali înaintea Sa4, căci El „a făcut ca toți oamenii, ieșiți dintr-unul singur, să locuiască pe toată fața pământului”5. De aceea, noi, toți, avem natură, moștenire și potențial divine, pentru că este „un singur Dumnezeu și Tată al tuturor, care este mai presus de toți, care lucrează prin toți și care este în [noi,] toți”6.
În calitate de ucenici ai lui Hristos, suntem invitați să ne mărim credința în și dragostea față de natura noastră spirituală de frați și surori prin a ne lega, cu sinceritate, inimile în unitate și dragoste, indiferent de diferențele dintre noi, crescându-ne astfel capacitatea de a promova respectul pentru demnitatea tuturor fiilor și fiicelor lui Dumnezeu.7
Nu a fost aceasta exact situația în care s-a aflat poporul lui Nefi timp de aproape două secole după ce Hristos le-a slujit?
„Și cu siguranță nu a putut să fie niciun popor mai fericit printre toate popoarele care au fost făcute de către mâna lui Dumnezeu…
Nu era niciun lamanit sau vreun fel de –iți; ci ei cu toții erau ca unul singur, copiii lui Hristos și moștenitorii împărăției lui Dumnezeu.
Și cât erau ei de binecuvântați!”8.
Președintele Nelson a subliniat și mai mult importanța faptului de a da dovadă de demnitate și respect față de semenii noștri când a declarat: „Creatorul nostru, al tuturor, ne cheamă pe fiecare să abandonăm atitudinile pline de prejudecată față de orice grup de copii ai lui Dumnezeu. Oricare dintre noi care are prejudecăți față de altă rasă trebuie să se pocăiască… Se cuvine ca noi, fiecare în parte, să facem tot ce putem în sferele noastre de influență pentru a păstra demnitatea și respectul pe care le merită fiecare fiu sau fiică a lui Dumnezeu”9. În realitate, demnitatea umană presupune respect față de diferențele dintre noi.10
Având în vedere legătura sacră care ne unește cu Dumnezeu în calitate de copii ai Săi, această îndrumare profetică oferită de președintele Nelson este, fără îndoială, un pas fundamental spre clădirea de punți de înțelegere și nu spre ridicarea de ziduri de prejudecată și separare între noi.11 Dar, așa cum Pavel i-a avertizat pe efeseni, trebuie să recunoaștem că, pentru a îndeplini acest scop, este nevoie să depunem un efort individual și colectiv pentru a acționa cu smerenie, blândețe și îndelungă răbdare unii față de alții.12
Există o poveste despre un rabin iudeu care se bucura de răsăritul soarelui împreună cu doi prieteni. El i-a întrebat: „Cum știți că noaptea s-a terminat și a început o nouă zi?”.
Unul dintre ei a răspuns: „Când privești spre est și poți deosebi o oaie de o capră”.
Celălalt a răspuns: „Când privești spre orizont și distingi un măslin de un smochin”.
Apoi, ei s-au întors către rabinul înțelept și i-au adresat aceeași întrebare. După o lungă cugetare, el a răspuns: „Când poți privi spre est și vezi chipul unei femei sau chipul unui bărbat și poți spune: «Ea este sora mea; el este fratele meu»”13.
Dragii mei prieteni, vă pot asigura că lumina unei zile noi strălucește mai puternic în viața noastră când îi vedem și îi tratăm pe semenii noștri cu respect și demnitate, ca pe frații noștri adevărați și surorile noastre adevărate în Hristos.
În timpul slujirii Sale pe pământ, Isus a fost un exemplu perfect al acestui principiu când El „umbla din loc în loc [și] făcea bine”14 tuturor oamenilor, invitându-i să vină la El și să aibă parte de bunătatea Sa, indiferent de originea lor, de clasa lor socială sau de caracteristicile lor culturale. El a slujit, a vindecat și a fost întotdeauna atent la nevoile fiecăruia, în special ale celor care, pe vremea aceea, erau considerați diferiți, erau subestimați sau excluși. El nu a respins pe nimeni, ci i-a tratat cu echitate și dragoste, căci El i-a văzut ca frați și surori ale Sale, fiii și fiicele Aceluiași Tată.15
Una dintre cele mai remarcabile ocazii în care s-a întâmplat acest lucru a fost când Salvatorul a călătorit în Galilea, alegând în mod intenționat drumul care trecea prin Samaria.16 Isus a hotărât atunci să stea lângă fântâna lui Iacov pentru a Se odihni. În timp ce era acolo, o femeie samariteană s-a apropiat pentru a-și umple urciorul cu apă. În omnisciența Sa, Isus i S-a adresat spunând: „Dă-Mi să beau”17.
Această femeie a fost uimită că un iudeu îi cerea ajutor unei femei samaritene și și-a exprimat surprinderea spunând: „«Cum Tu, iudeu, ceri să bei de la mine, femeie samariteană?» – Iudeii, în adevăr, n-au legături cu samaritenii”18.
Dar Isus, neținând seama de tradițiile îndelung păstrate de animozitate dintre samariteni și iudei, i-a slujit cu dragoste acestei femei, ajutând-o să înțeleagă Cine era El cu adevărat, adică Mesia, care avea să spună toate lucrurile și a Cărui venire ea o aștepta.19 Efectul acestei slujiri înduioșătoare a făcut-o pe femeie să alerge în cetate pentru a le spune oamenilor ce se întâmplase, zicând: „Nu cumva este acesta Hristosul?”20.
Am compasiune profundă față de cei care au fost tratați necorespunzător, subestimați sau persecutați de oameni insensibili și nechibzuiți, deoarece, pe parcursul vieții mele, am asistat în mod direct la suferința pe care o îndură oameni buni fiind judecați sau respinși pentru că s-a întâmplat să vorbească, să arate sau să trăiască diferit. De asemenea, simt durere sinceră în inimă pentru cei a căror minte rămâne întunecată, a căror viziune este limitată și a căror inimă rămâne împietrită de crezul lor legat de inferioritatea celor care sunt diferiți de ei. Viziunea lor limitată despre alții le blochează, de fapt, capacitatea de a vedea cine sunt ei în calitate de copii ai lui Dumnezeu.
Așa cum a fost prezis de profeți, trăim în zile periculoase care pregătesc a Doua Venire a Salvatorului.21 Lumea, în general, este dezbinată de păreri opuse puternice, accentuate de concepții rasiale, politice și socioeconomice. Uneori, astfel de păreri opuse sfârșesc prin a influența modul de a gândi și a acționa al oamenilor față de semenii lor. Din acest motiv, nu este neobișnuit să vedem oameni caracterizând modul de a gândi, acționa și vorbi al altor culturi, rase și etnii ca fiind inferior, folosind idei preconcepute, greșite și, deseori, sarcastice, generând atitudini de dispreț, indiferență, lipsă de respect și chiar prejudecăți față de acestea. Astfel de atitudini își au rădăcinile în mândrie, aroganță, invidie și gelozie, caracteristici ale stării carnale22, care sunt total contrare însușirilor asemănătoare celor ale lui Hristos. Acest comportament este nepotrivit pentru cei care se străduiesc să devină ucenicii Săi adevărați.23 De fapt, dragii mei frați și dragile mele surori, nu este loc pentru gânduri sau fapte pline de prejudecăți în comunitatea sfinților.
În calitate de fii și fiice de legământ, putem ajuta la eliminarea acestui tip de comportament privind diferențele aparente care există între noi prin ochii Salvatorului24 și bazându-ne pe ceea ce avem în comun – identitatea și înrudirea noastre divine. Pe lângă acestea, ne putem strădui să ne vedem pe noi înșine reflectați în visele, speranțele, întristările și durerile semenilor noștri. Cu toții suntem tovarăși de drum în calitate de copii ai lui Dumnezeu, egali în starea noastră imperfectă și în capacitatea noastră de a progresa. Suntem invitați să mergem împreună, în pace, cu inimile pline de dragoste față de Dumnezeu și față de toți oamenii – sau, așa cum a spus Abraham Lincoln, „cu răutate față de nimeni; caritate față de toți”25.
Ați cugetat vreodată asupra modului în care principiul respectului față de demnitatea și egalitatea umane este demonstrat prin simplul mod în care ne îmbrăcăm în casa Domnului? Noi, toți, venim la templu uniți într-un singur scop și plini de dorința de a fi puri și sfinți în prezența Sa sfântă. Îmbrăcați în alb, noi, toți, suntem primiți de Domnul Însuși în calitate de copii preaiubiți ai Săi, bărbați și femei ai lui Dumnezeu, ucenici ai lui Hristos.26 Suntem privilegiați să înfăptuim aceleași rânduieli, să facem aceleași legăminte, să ne luăm angajamentul să trăim o viață mai bună și mai sfântă și să primim aceleași promisiuni eterne. Uniți în scop, ne vedem unul pe altul cu ochi noi și, în unitatea noastră, ne bucurăm de diversitatea noastră în calitate de copii divini ai lui Dumnezeu.
Recent, am ajutat la îndrumarea demnitarilor și reprezentanților guvernului la casa deschisă pentru Templul Brasília, Brazilia. M-am oprit în zona vestiarelor împreună cu vicepreședintele Braziliei și am discutat despre îmbrăcămintea albă pe care toată lumea o poartă în interiorul templului. I-am explicat că această folosire de către toată lumea a îmbrăcămintei albe simbolizează că noi suntem toți egali în fața lui Dumnezeu și că, în templu, identitățile noastre nu sunt de vicepreședinte al unei țări sau de conducător în cadrul Bisericii, ci sunt identitățile noastre eterne de copii ai unui Tată Ceresc iubitor.
Râul Iguaçú curge prin sudul Braziliei și se varsă într-un platou care formează un sistem de cascade cunoscut în întreaga lume drept Cascadele Iguaçú – una dintre cele mai frumoase și impresionante creații ale lui Dumnezeu pe pământ, considerată una dintre cele șapte minuni ale lumii. Un volum colosal de apă curge într-un singur râu care, apoi, se separă formând sute de cascade de neegalat. Metaforic vorbind, acest sistem fenomenal de cascade este o reprezentare a familiei lui Dumnezeu pe pământ, deoarece noi împărtășim aceeași origine și materie spirituale, derivate din moștenirea și înrudirea noastre divine. Cu toate acestea, fiecare dintre noi curge în culturi, etnii și naționalități diferite, cu opinii, experiențe și sentimente diferite. În pofida acestui lucru, mergem înainte, în calitate de copii ai lui Dumnezeu și de frați și surori în Hristos, fără să ne pierdem legătura divină, ceea ce ne face un popor unic și o comunitate preaiubită.27
Dragii mei frați și dragile mele surori, fie ca noi să ne aliniem inima și mintea la mărturia și cunoașterea că suntem toți egali în fața lui Dumnezeu, că suntem pe deplin înzestrați cu același potențial și aceeași moștenire eterne! Fie ca noi să ne bucurăm mai mult de înrudirea spirituală care există între noi și să prețuim diferitele însușiri și daruri pe care le avem cu toții! Dacă facem aceasta, vă promit că vom curge pe propriul drum, așa cum fac apele Cascadelor Iguaçú, fără să ne pierdem legătura divină care ne identifică drept un popor pe care Dumnezeu Și l-a câștigat ca să fie al Său, „copiii lui Hristos și moștenitorii împărăției lui Dumnezeu”28.
Vă depun mărturie că, pe măsură ce vom continua să curgem pe acest drum al vieții noastre muritoare, o nouă zi va începe cu o nouă lumină care va străluci în viața noastră și va lumina ocazii minunate de a prețui mai mult diversitatea creată de Dumnezeu printre copiii Săi și de a fi binecuvântați mai din plin de aceasta.29 Cu siguranță vom deveni instrumente în mâinile Sale în vederea promovării respectului și demnității printre toți fiii și fiicele Sale. Dumnezeu trăiește. Isus este Salvatorul lumii. Președintele Nelson este profetul lui Dumnezeu în zilele noastre. Depun mărturie despre aceste adevăruri în numele sacru al lui Isus Hristos, amin.