Mai mult decât un erou
Isus Hristos nu este doar eroul nostru, El este Domnul și Regele nostru, Salvatorul și Mântuitorul omenirii.
Din 1856 până în 1860, mii de pionieri sfinți din zilele din urmă au tras cărucioare în care erau bunurile lor mai mult de 1.600 de kilometri către destinația lor, Valea Salt Lake. Cu 167 de ani în urmă, chiar în această săptămână, în data de 4 octombrie 1856, președintele Brigham Young a fost surprins să afle că două companii de cărucioare, conduse de Edward Martin și James Willie, se aflau încă la sute de kilometri de Salt Lake, iar iarna se apropia rapid.1 Chiar a doua zi, nu departe de locul în care ne întâlnim astăzi, președintele Young a stat în fața sfinților și a declarat: „Mulți dintre frații și surorile noastre sunt cu cărucioare pe câmpii și trebuie să fie aduși aici… duceți-vă și aduceți-i pe oamenii aceia care sunt acum pe câmpii”2.
După doar două zile, primele grupuri de salvare au plecat în căutarea pionierilor care au folosit cărucioare.
Un membru al companiei Willie a descris situația disperată dinainte de sosirea echipei principale de salvare. El a împărtășit: „[Chiar] când părea că totul avea să fie pierdut… și părea că mai rămâneau puține lucruri pentru care să trăim, ca un tunet care ieșea din cerul senin, Dumnezeu ne-a răspuns la rugăciuni. Un grup de salvare, aducând alimente și provizii… a apărut… Cum I-am mulțumit lui Dumnezeu pentru salvarea noastră” 3.
Acești salvatori au fost eroi pentru pionieri, riscându-și viața în condiții meteorologice extreme pentru a aduce acasă cât mai mulți oameni posibil. Un astfel de erou a fost Ephraim Hanks.
La mijlocul lunii octombrie și fără să știe de situația dificilă în care se aflau cei cu cărucioarele, Hanks se întorcea la casa lui din Salt Lake după o călătorie în care, în timpul nopții, a fost trezit de un glas, spunând: „Oamenii cu cărucioarele au probleme și este nevoie de tine; te vei duce să-i ajuți?”.
Cu această întrebare în minte, s-a grăbit să se întoarcă în orașul Salt Lake. Și, auzindu-l pe președintele Heber C. Kimball chemând alți voluntari, Hanks a pornit, pe cont propriu, a doua zi, pentru a-i salva. Mișcându-se repede, a ajuns din urmă alți salvatori și, despre momentul în care a ajuns la compania lui Martin, Hanks a spus: „Priveliștea care mi s-a înfățișat când am intrat în tabăra lor nu-mi va putea fi ștearsă niciodată din amintire… [și] a fost suficient pentru a atinge inima cea mai tare”4.
Ephraim Hanks a petrecut zile mergând din cort în cort binecuvântându-i pe cei bolnavi. El a relatat că, „de multe ori, când le slujeam celor bolnavi și mustram bolile în numele Domnului Isus Hristos, cei suferinzi se mobilizau dintr-o dată; erau vindecați aproape instantaneu”5. Ephraim Hanks va fi pentru totdeauna un erou pentru acei pionieri care au folosit cărucioare.
La fel ca în cazul acelei salvări remarcabile, evenimentele care ne influențează viața și chiar cursul istoriei sunt adesea rezultatul hotărârilor și realizărilor individuale ale bărbaților și femeilor – mari artiști, oameni de știință, conducători din mediul de afaceri și politicieni. Aceste persoane extraordinare sunt, deseori, onorate ca eroi cu monumente construite pentru a aminti realizările lor.
Ca tânăr băiat, primii mei eroi au fost atleți. Primele mele amintiri sunt despre cum adunam cartonașe de baseball cu imagini și statistici despre jucători din Liga Mare de Baseball. „Preaslăvirea unui erou” când ești copil poate fi distractivă și inocentă, ca atunci când cei mici se îmbracă de Halloween asemenea supereroilor lor preferați. Deși admirăm și respectăm mulți bărbați și femei talentați și remarcabili pentru abilitățile și contribuțiile lor, gradul în care sunt venerați, dacă este în exces, poate fi asemenea preaslăvirii vițelului de aur în deșertul Sinai de către copiii lui Israel.
Ca adulți, ceea ce, odată, a fost o distracție inocentă din copilărie poate deveni o piatră de poticnire când „preaslăvirea ca pe un erou” a politicienilor, bloggerilor, influencerilor, atleților sau muzicienilor ne face să ne uităm „dincolo de limite”6 și să pierdem din vedere ceea ce este cu adevărat esențial.
Pentru copiii lui Israel, încercarea nu a fost aurul pe care l-au adus cu ei în călătoria lor spre pământul făgăduit, ci ceea ce au permis ca aurul să devină, anume un idol, care, apoi, a devenit obiectul preaslăvirii lor, îndepărtându-le atenția de la Iehova, care despărțise Marea Roșie și îi eliberase din robie. Concentrarea lor asupra vițelului le-a influențat capacitatea de a-L preaslăvi pe adevăratul Dumnezeu.7
Eroul – eroul nostru, acum și întotdeauna – este Isus Hristos și orice sau oricine, care ne distrage atenția de la învățăturile Sale, așa cum se găsesc în scripturi și în cuvintele profeților în viață, poate influența în mod negativ progresul nostru pe cărarea legămintelor. Înainte de crearea acestei lumi, ne-am uitat la Isus Hristos când a devenit clar că planul propus de Tatăl din Cer, care includea ocazia noastră de a progresa și de a deveni ca El, era pus la încercare.
Isus Hristos nu doar că era conducătorul în apărarea planului Tatălui nostru, ci avea să joace, de asemenea, cel mai important rol în implementarea lui. El I-a răspuns Tatălui și S-a oferit voluntar să Se dea pe Sine „ca preț de răscumpărare pentru toți”8 pentru a plăti o datorie pe care fiecare dintre noi avea să o atragă asupra sa prin păcat, dar pe care nu o putea plăti singur.
Președintele Dallin H. Oaks ne-a învățat: „[Isus Hristos] a făcut tot ce este esențial pentru călătoria noastră prin viața muritoare către destinul rezumat în planul Tatălui nostru Ceresc”9.
În Grădina Ghetsimani, când S-a confruntat cu o sarcină atât de copleșitoare, Salvatorul a declarat cu deosebit curaj: „Facă-se nu voia Mea, ci a Ta” și, apoi, a luat asupra Sa toate durerile, bolile și suferințele pentru păcatele tuturor celor care vor trăi vreodată10. Într-un act perfect de supunere și devotament, Isus Hristos a înfăptuit actul suprem și eroic din toată creația, culminând cu învierea Sa glorioasă.
La cea mai recentă conferință generală, președintele Russell M. Nelson ne-a amintit: „Indiferent de ce întrebări sau probleme aveți, răspunsul se găsește întotdeauna în viața și învățăturile lui Isus Hristos. Aflați mai multe despre ispășirea Sa, dragostea Sa, mila Sa, doctrina Sa și Evanghelia Sa restaurată a vindecării [și a] progresului. Întoarceți-vă către El! Urmați-L!”11. Și aș adăuga: „Alegeți-L pe El”.
În lumea noastră complexă, poate fi tentant să ne îndreptăm către eroii societății în efortul de a oferi claritate vieții atunci când aceasta poate părea confuză sau copleșitoare. Cumpărăm hainele pe care ei le sponsorizează, acceptăm politica pe care o adoptă și urmăm sugestiile pe care le împărtășesc pe rețelele de socializare. Acest lucru poate fi în regulă în cazul unei diversiuni temporare, dar trebuie să fim vigilenți ca această formă de preaslăvire a eroilor să nu devină vițelul nostru de aur. Alegerea eroului corect are consecințe eterne.
Când familia noastră a sosit în Spania pentru a ne începe slujirea în calitate de conducători ai misiunii, am găsit, înrămat, un citat împărtășit de vârstnicul Neal A. Maxwell care are relevanță pentru eroii pe care alegem să-i urmăm. El a declarat: „Dacă prima dumneavoastră alegere nu este împărăția lui Dumnezeu, nu va conta ce ați ales în locul ei”12. Frați și surori, alegându-L pe Isus Hristos, Împăratul împăraților, alegem împărăția lui Dumnezeu. Orice altă alegere este echivalentă cu alegerea brațului de carne sau a unui vițel de aur și, în cele din urmă, ne va dezamăgi.
În Cartea Daniel din Vechiul Testament, citim relatarea despre Șadrac, Meșac și Abed-Nego, care au știut clar ce erou să aleagă și nu a fost unul dintre dumnezeii împăratului Nebucadnețar. Ei au declarat cu încredere:
„Dumnezeul nostru, căruia îi slujim, poate să ne scoată din cuptorul aprins…
Și chiar de nu ne va scoate, să știi, împărate, că nu vom sluji dumnezeilor tăi, și nici nu ne vom închina chipului de aur”13.
Apostolul Pavel ne-a învățat: „Sunt în adevăr mulți «dumnezei»”14 și, aș putea adăuga, mulți eroi, la care suntem invitați să ne închinăm, să-i preaslăvim și să-i urmăm. Dar, așa cum au știut cei trei prieteni ai lui Daniel, există doar Unul care ne va elibera garantat pentru că El a făcut-o deja și o va face întotdeauna.
Pentru noi, în călătoria noastră înapoi în prezența lui Dumnezeu, spre pământul nostru făgăduit, problema nu este politicianul, muzicianul, atletul sau vloggerul, ci alegerea de a le permite să devină obiectul principal al atenției și concentrării noastre, în locul Salvatorului și Mântuitorului nostru.
Îl alegem pe El, Isus Hristos, când alegem să cinstim ziua Sa, fie că suntem acasă sau în vacanță. Îl alegem când alegem cuvintele Sale prin intermediul scripturilor și al învățăturilor profeților în viață. Îl alegem când alegem să deținem o recomandare pentru templu și să trăim demni de a o folosi. Îl alegem când suntem împăciuitori și refuzăm să fim certăreți „mai ales când avem diferențe de opinie”15.
Niciun conducător nu a dat vreodată dovadă de mai mult curaj, niciun voluntar nu a dat dovadă de mai multă bunătate, niciun doctor nu a vindecat mai multe boli și niciun artist nu a fost mai creativ decât Isus Hristos.
Într-o lume a eroilor, cu monumente și muzee dedicate realizărilor bărbaților și femeilor muritori, există Unul care stă mai presus de toți ceilalți. Depun mărturie că Isus Hristos nu este doar eroul nostru, El este Domnul și Regele nostru, Salvatorul și Mântuitorul omenirii. În numele lui Isus Hristos, amin.