Puterea de pecetluire
Puterea de pecetluire face ca salvarea individuală și exaltarea familiei să fie puse la dispoziție, în mod universal, copiilor lui Dumnezeu.
S-a profețit, cel puțin încă din zilele lui Isaia1, că, în zilele din urmă, poporul de legământ din vechime al Domnului, cei din casa lui Israel, vor trebui să fie „adunați din îndelungata lor împrăștiere, din insulele mării și din cele patru colțuri ale lumii”2 și restaurați în „țările moștenirii lor”3. Președintele Russell M. Nelson a vorbit des și cu putere despre această adunare, numind-o „cel mai important lucru care se petrece pe pământ astăzi”4.
Care este scopul acestei adunări?
Prin revelație dată profetului Joseph Smith, Domnul a identificat ca unul dintre scopuri protejarea poporului de legământ. El a spus: „Adunarea în ținutul Sionului și în țărușii săi [va] fi pentru apărare și pentru refugiu împotriva furtunii și împotriva mâniei când aceasta va fi revărsată fără amestec pe întreg pământul”5. „Mânia” în acest context poate fi înțeleasă ca fiind consecințele firești ale nesupunerii larg răspândite față de legile și poruncile lui Dumnezeu.
Cel mai important, adunarea are scopul de a aduce binecuvântările salvării și exaltării tuturor celor care le vor primi. Ea este modul în care promisiunile făcute prin legământ lui Avraam sunt împlinite. Domnul i-a spus lui Avraam că, prin seminția și preoția sa, „toate familiile de pe pământ [trebuiau] să fie binecuvântate, chiar cu binecuvântările Evangheliei, care sunt binecuvântările salvării, chiar ale vieții veșnice”6. Președintele Nelson a explicat aceasta astfel: „Când acceptăm Evanghelia și suntem botezați, luăm asupra noastră numele sacru al lui Isus Hristos. Botezul este poarta care duce la faptul de a deveni împreună moștenitori ai tuturor promisiunilor făcute în vechime de Domnul lui Avraam, Isaac, Iacov și urmașilor lor”7.
În anul 1836, Moise i-a apărut profetului Joseph Smith în Templul Kirtland și a „încredințat cheile pentru adunarea [lui Israel] din cele patru părți ale lumii”8. Cu aceeași ocazie, Elias a apărut și „a încredințat dispensația Evangheliei lui Avraam, spunând că, prin noi și prin seminția noastră, toate generațiile… de după noi vor fi binecuvântate”9. Cu această autoritate, noi ducem acum Evanghelia lui Isus Hristos – vestea cea bună a mântuirii prin El – în toate părțile pământului și tuturor popoarelor de pe pământ și-i adunăm pe toți cei care doresc să intre în legământul Evangheliei. Ei devin „seminția lui Avraam, și Biserica, și împărăția, și aleșii lui Dumnezeu”10.
Cu aceeași ocazie, în Templul Kirtland, a fost un al treilea mesager ceresc care le-a apărut lui Joseph Smith și Oliver Cowdery. Vorbesc despre profetul Ilie, iar autoritatea și cheile pe care el le-a restaurat sunt cele despre care doresc să vorbesc astăzi.11 Puterea de a valida toate rânduielile preoției și de a le face să lege atât pe pământ, cât și în cer – puterea de pecetluire – este crucială pentru adunarea și pregătirea unui popor de legământ de ambele părți ale vălului.
Cu ani în urmă, Moroni i-a clarificat lui Joseph Smith că Ilie avea să aducă autoritatea esențială a preoției: „Eu vă voi dezvălui vouă preoția, prin mâna lui Ilie, profetul”12. Mai târziu, Joseph Smith a explicat: „De ce l-a trimis pe Ilie? Pentru că el deține cheile autorității de a administra toate rânduielile preoției; și [dacă nu] este dată autoritatea, rânduielile nu pot fi administrate în neprihănire”13 – ceea ce înseamnă că rânduielile nu vor fi valabile atât în timp, cât și în eternitate.14
Într-o învățătură care este acum canonizată ca scriptură în Doctrină și legăminte, profetul a declarat: „S-ar putea ca unora să li se pară că această doctrină despre care vorbim este foarte neobișnuită – o putere care înregistrează sau leagă pe pământ și leagă în cer. Cu toate acestea, în toate epocile din lume, oricând a dat Domnul o dispensație a preoției oricărui bărbat sau unui grup de bărbați printr-o revelație adevărată, această putere a fost totdeauna dată. De aceea, tot ceea ce au făcut acei oameni cu autoritate în numele Domnului, și au făcut cu loialitate și fidelitate și au ținut o înregistrare corectă și fidelă, a devenit lege pe pământ și în cer și nu a putut fi anulat, după cum a hotărât marele Iehova”15.
Tindem să ne gândim la autoritatea de pecetluire ca fiind valabilă doar pentru anumite rânduieli din templu, dar acea autoritate este necesară pentru ca orice rânduială să fie valabilă și să lege dincolo de moarte.16 De exemplu, puterea de pecetluire conferă o pecete a legitimității botezului dumneavoastră, astfel încât acesta este recunoscut aici și în cer. La urma urmei, toate rânduielile preoției sunt înfăptuite sub cheile președintelui Bisericii și, așa cum președintele Joseph Fielding Smith a explicat, „el [președintele Bisericii] ne-a dat autoritatea; el a pus puterea de pecetluire în preoția noastră, deoarece el deține aceste chei”17.
Există un alt scop vital în adunarea lui Israel care are o însemnătate specială când vorbim despre pecetluirea pe pământ și în cer – și anume construirea de temple și funcționarea lor. Profetul Joseph Smith a explicat: „Care a fost obiectivul adunării… poporului lui Dumnezeu în orice epocă a lumii? … Obiectivul principal a fost construirea, pentru Domnul, a unei case în care El să ne poată dezvălui nouă, oamenilor din poporul Lui, rânduielile casei Sale și gloriile împărăției Sale și să ne poată învăța calea salvării; pentru că există anumite rânduieli și principii care, când sunt propovăduite și puse în practică, trebuie înfăptuite într-un loc sau într-o casă construită în acest scop”18.
Validitatea pe care puterea de pecetluire o dă rânduielilor preoției include, desigur, rânduielile înfăptuite prin înlocuitor în locul desemnat de Domnul – templul Său. Aici vedem măreția și caracterul sacru al puterii de pecetluire – ea face ca salvarea individuală și exaltarea familiei să fie puse la dispoziție, în mod universal, copiilor lui Dumnezeu oriunde și oricând ar fi trăit pe pământ. Nicio altă teologie sau filosofie ori autoritate nu poate egala o astfel de ocazie atotcuprinzătoare. Această putere de pecetluire este o manifestare perfectă a dreptății, milei și dragostei lui Dumnezeu.
Având acces la puterea de pecetluire, inimile noastre se întorc, în mod firesc, către cei care au trăit înainte. Adunarea din zilele din urmă în legământ trece prin văl. În ordinea perfectă a lui Dumnezeu, cei vii nu pot avea parte de viața eternă în plenitudinea ei fără să creeze legături trainice cu „părinții” – strămoșii noștri. În mod asemănător, progresul celor care sunt deja de cealaltă parte sau care încă ar putea trece prin vălul morții fără a beneficia de pecetluiri este incomplet până când rânduielile înfăptuite prin înlocuitor nu-i vor lega de noi, urmașii lor, și pe noi de ei în ordinea divină.19 Angajamentul de a ne ajuta unul pe altul de această parte a vălului poate fi catalogat drept o promisiune făcută prin legământ, parte a noului și nepieritorului legământ. Folosind cuvintele lui Joseph Smith, vrem să-i „pecetluim pe morții noștri pentru a veni [cu noi] la prima înviere”20.
Cea mai măreață și mai sfântă manifestare a puterii de pecetluire se regăsește în unirea eternă a unui bărbat și a unei femei în cadrul căsătoriei și în legarea neamului omenesc de-a lungul tuturor generațiilor sale. Deoarece autoritatea de a oficia aceste rânduieli este atât de sacră, președintele Bisericii supraveghează personal delegarea ei altora. Președintele Gordon B. Hinckley a spus odată: „Am spus de multe ori că, dacă nimic altceva nu ar fi rezultat din toată tristețea, truda și durerea asociate restaurării decât puterea de pecetluire a sfintei preoții care leagă familiile pentru totdeauna, ea ar fi meritat tot acest preț”21.
Fără pecetluirile care creează familii eterne și leagă generații aici și în viața de apoi, am rămâne în eternitate fără rădăcini și fără ramuri – adică fără strămoși și fără urmași. Această stare de lipsă de apartenență, de lipsă de legătură a persoanelor, pe de o parte, sau legăturile care pângăresc căsnicia și relațiile de familie pe care Dumnezeu le-a stabilit22, pe de altă parte, sunt cele care ar zădărnici însuși scopul creării pământului. Dacă acestea ar deveni etalonul, aceasta ar echivala cu faptul ca pământul să fie lovit cu un blestem sau să fie „complet devastat” la venirea Domnului.23
Putem înțelege de ce „căsătoria dintre un bărbat și o femeie [este] rânduită de Dumnezeu, familia fiind în centrul planului Creatorului cu privire la destinul etern al copiilor Săi”24. Totodată, recunoaștem că, în prezentul imperfect, pentru unii, aceasta nu este realitatea sau nici măcar o posibilitate reală. Dar, noi avem speranță în Hristos. În timp ce ne încredem în Domnul, președintele M. Russell Ballard ne aduce aminte că „scripturile și profeții din zilele din urmă confirmă că fiecare om credincios în a ține legămintele Evangheliei va avea ocazia să fie exaltat”25.
Unii au avut parte de circumstanțe familiale nefericite și nesănătoase și nu prea au dorința de a avea relații de familie eterne. Vârstnicul David A. Bednar a spus următoarele: „Vouă, celor care ați trăit experiența durerii provocate de un divorț în familie sau ați simțit agonia încrederii pierdute, aduceți-vă, vă rog, aminte că [modelul lui Dumnezeu pentru familii] începe din nou, cu voi! S-a rupt, probabil, o verigă din lanțul generațiilor voastre, dar celelalte verigi bune și ceea ce a rămas din lanț au, totuși, o însemnătate eternă. Puteți să întăriți lanțul vostru și poate chiar să ajutați la restaurarea verigilor rupte. Lucrarea aceasta va fi înfăptuită în mod individual”26.
În cadrul ceremoniei funerare pentru sora Pat Holland, soția vârstnicului Jeffrey R. Holland, din luna iulie a acestui an, președintele Russell M. Nelson ne-a învățat: „După un timp, Patricia și Jeffrey se vor reuni. Mai târziu, copiii lor și urmașii lor care țin legămintele li se vor alătura pentru a avea parte de plenitudinea bucuriei pe care Dumnezeu o are pregătită pentru copiii Săi credincioși. Știind acest lucru, înțelegem că cea mai importantă dată din viața Patriciei nu a fost data nașterii ei sau data decesului ei. Cea mai importantă dată a ei a fost data de 7 iunie 1963, când ea și Jeff au fost pecetluiți în Templul St. George… De ce este acest lucru atât de important? Deoarece motivul pentru care pământul a fost creat a fost ca familiile să poată fi formate și pecetluite. Salvarea este o chestiune personală, dar, exaltarea este una de familie. Nimeni nu poate fi exaltat de unul singur”.
Nu cu mult timp în urmă, soția mea și cu mine ne-am alăturat unei prietene dragi într-o cameră de pecetluire din Templul Bountiful, Utah. Eu am întâlnit-o prima dată pe această prietenă când era copilă în Córdoba, Argentina. Colegul meu misionar și cu mine contactam oameni într-un cartier aflat la doar câteva străzi distanță de biroul misiunii, iar ea a răspuns la ușă când am ajuns la ea acasă. La timpul potrivit, ea, mama ei și frații și surorile ei s-au alăturat Bisericii și au rămas membri credincioși. Ea este acum o femeie minunată și, în ziua respectivă, eram în templu pentru a-i pecetlui pe părinții ei decedați unul cu celălalt și, apoi, pentru a o pecetlui cu ei.
Un cuplu care, de-a lungul anilor, le-au devenit prieteni apropiați, i-a reprezentat pe părinții ei la altar. A fost un moment emoționant care a devenit și mai înduioșător când prietena noastră din Argentina a fost pecetluită cu părinții ei. Eram acolo doar șase persoane, într-o după-amiază liniștită, departe de lume, și totuși avea loc unul dintre cele mai importante lucruri care au avut loc vreodată pe pământ. Am fost foarte mulțumit de faptul că rolul și asocierea mea au parcurs un cerc complet, din momentul în care am bătut la ușa ei ca tânăr misionar și, până acum, după atâția ani, când am înfăptuit rânduielile de pecetluire care o legau de părinții ei și de generațiile trecute.
Aceasta este o scenă care se petrece în mod constant peste tot în lume, în temple. Acesta este pasul suprem în adunarea poporului de legământ. Este cel mai mare privilegiu al calității dumneavoastră de membru al Bisericii lui Isus Hristos. Vă promit că, pe măsură ce căutați cu credincioșie acest privilegiu, în timp sau în eternitate, el va fi, cu siguranță, al dumneavoastră.
Depun mărturie că puterea și autoritatea de a pecetlui restaurate pe pământ prin intermediul lui Joseph Smith sunt reale, că ceea ce este legat prin acestea pe pământ chiar este legat în cer. Depun mărturie că președintele Russell M. Nelson, în calitate de președinte al Bisericii, este singurul om de pe pământ astăzi care, prin cheile sale, îndrumă folosirea acestei puteri divine. Depun mărturie că ispășirea lui Isus Hristos a făcut din nemurire o certitudine și din posibilitatea unor relații de familie exaltate o realitate. În numele lui Isus Hristos, amin.