Stâlpi și raze de lumină
Și noi putem avea propriul stâlp de lumină – câte o rază, pe rând.
Mesajul meu este pentru cei care își fac griji cu privire la mărturia lor, deoarece nu au avut experiențe spirituale copleșitoare. Mă rog să pot oferi puțină pace și asigurare.
Restaurarea Evangheliei lui Isus Hristos a început cu o explozie de lumină și adevăr! Un adolescent din nordul statului New York, cu numele foarte comun de Joseph Smith, intră într-o dumbravă pentru a se ruga. El este îngrijorat cu privire la sufletul lui și la statutul lui înaintea lui Dumnezeu. El caută iertare pentru păcatele lui. Și este confuz cu privire la cărei biserici să i se alăture. Are nevoie de claritate și pace – are nevoie de lumină și cunoaștere.
În timp ce Joseph îngenunchează pentru a se ruga și „[a înălța] dorințele inimii [lui] către Dumnezeu”, îl învăluie un întuneric gros. Ceva rău, opresiv și foarte real încearcă să-l oprească – să-i lege limba pentru a nu putea vorbi. Forțele întunericului devin atât de puternice, încât Joseph crede că va muri. Dar el „[își adună] toate puterile pentru a-L chema pe Dumnezeu să [îl] elibereze din puterea acestui dușman care pusese stăpânire pe [el]”. Și, apoi, „chiar în clipa când [este] gata să [se lase] cuprins de disperare, și să [se lase] pradă distrugerii”, când nu știe dacă mai poate rezista, o strălucire glorioasă umple dumbrava, împrăștiind întunericul și pe dușmanul sufletului său.
Un „stâlp de lumină” mai strălucitor decât soarele coboară treptat asupra lui. Apare un Personaj și, apoi, altul. „[Strălucirea] și [slava Lor] întreceau orice descriere.” Primul, Tatăl nostru Ceresc, îi rostește numele, „arătând către celălalt: [Joseph!] Acesta este Fiul Meu Iubit. Ascultă-L!”.
Și, cu acea revărsare copleșitoare de lumină și adevăr, a început restaurarea. Un potop veritabil de revelații și binecuvântări divine avea să urmeze: noi scripturi, restaurarea cheilor preoției, apostoli și profeți, rânduieli și legăminte și reclădirea Bisericii adevărate și vii a Domnului, care, într-o zi, va umple pământul cu lumina și mărturia despre Isus Hristos și Evanghelia Sa restaurată.
Toate acestea și multe altele au început cu rugăciunea disperată a unui băiat și cu un stâlp de lumină.
Și noi avem propriile nevoi disperate. Și noi avem nevoie să fim liberi de confuzia spirituală și întunericul lumesc. Și noi trebuie să dobândim, personal, cunoaștere. Acesta este un motiv pentru care președintele Russell M. Nelson ne-a invitat să „[ne scufundăm] în lumina glorioasă a restaurării”.
Unul dintre marile adevăruri ale restaurării este că cerurile sunt deschise – că și noi putem primi lumină și cunoaștere din înalturi. Depun mărturie că acest lucru este adevărat.
Dar trebuie să fim atenți la o capcană spirituală. Uneori, membri credincioși ai Bisericii devin descurajați și chiar se îndepărtează pentru că nu au avut experiențe spirituale copleșitoare – deoarece nu au avut parte de propriul stâlp de lumină. Președintele Spencer W. Kimball ne-a avertizat: „Așteptând întotdeauna spectaculosul, mulți vor pierde cu totul fluxul constant de comunicări revelate”.
Președintele Joseph F. Smith și-a amintit în mod asemănător că „Domnul a ascuns minuni de mine [când eram tânăr] și mi-a arătat adevărul, rând după rând, precept după precept, aici puțin și acolo puțin”.
Acesta este tiparul tipic Domnului, dragi frați și surori. În loc să ne trimită un stâlp de lumină, Domnul ne trimite o rază de lumină și, apoi, alta și alta.
Acele raze de lumină sunt revărsate continuu asupra noastră. Scripturile ne învață că Isus Hristos este „lumina și viața lumii” , că „Spiritul [Său] dă lumină fiecărui [bărbat și fiecărei femei] care vine pe lume” și că lumina Sa „umple imensitatea spațiului”, dând „viață tuturor lucrurilor”. Lumina lui Hristos este, literalmente, peste tot în jurul nostru.
Dacă am primit darul Duhului Sfânt și ne străduim să ne exercităm credința, să ne pocăim și să ne onorăm legămintele, atunci suntem demni să primim în mod constant aceste raze divine. Conform expresiei memorabile a vârstnicului David A. Bednar, noi „trăim în revelație”.
Și, totuși, fiecare dintre noi este diferit. Nu există doi oameni care să aibă parte de lumina și adevărul lui Dumnezeu în exact același mod. Alocați-vă timp pentru a vă gândi la modul în care simțiți lumina și Spiritul Domnului.
Este posibil să fi simțit aceste explozii de lumină și mărturie ca fiind „pace [transmisă] în sufletul [dumneavoastră] cu privire la [un] subiect” care v-a îngrijorat.
Sau ca un îndemn – un glas blând și liniștit – care a venit „în mintea și în inima” dumneavoastră și v-a încurajat să faceți ceva bun, cum ar fi să ajutați pe cineva.
Poate că ați fost într-o clasă la biserică – sau într-o tabără pentru tineri – și ați simțit o dorință puternică de a-L urma pe Isus Hristos și a rămâne credincioși. Poate chiar v-ați ridicat și ați împărtășit o mărturie despre care ați sperat să fie adevărată și, apoi, ați simțit că era adevărată.
Sau poate că v-ați rugat și ați simțit o asigurare plină de bucurie că Dumnezeu vă iubește.
Este posibil să fi auzit pe cineva depunându-și mărturia despre Isus Hristos, lucru care v-a atins inima și v-a umplut de speranță.
Poate că citeați din Cartea lui Mormon și un verset a vorbit sufletului dumneavoastră, ca și cum Dumnezeu l-ar fi pus acolo doar pentru dumneavoastră – și, apoi, v-ați dat seama că așa și este.
Este posibil să fi simțit dragostea lui Dumnezeu pentru alții în timp ce le-ați slujit.
Sau poate că vă este greu să simțiți Spiritul pe moment din cauza depresiei sau a anxietății, dar aveți darul prețios și credința de a privi înapoi și de a recunoaște „îndurarea blândă a Domnului” din trecut.
Vreau să spun că sunt multe căi de a primi raze cerești ale mărturiei. Acestea sunt, desigur, doar câteva dintre ele. Poate că nu sunt impresionante, dar toate formează o parte a mărturiei noastre.
Dragi frați și surori, nu am văzut un stâlp de lumină, dar, asemenea dumneavoastră, am avut parte de multe raze divine. De-a lungul anilor, am încercat să prețuiesc astfel de experiențe. Îmi dau seama că, făcând acest lucru, recunosc și îmi aduc aminte chiar mai multe dintre ele. Iată câteva exemple din viața mea! Poate că nu sunt foarte impresionante pentru unii, dar sunt prețioase pentru mine.
Îmi amintesc că, pe vremea când eram adolescent, am fost gălăgios la un botez. În timp ce adunarea era pe punctul de a începe, am simțit Spiritul îndemnându-mă să mă așez și să fiu pios. M-am așezat și am rămas liniștit tot restul adunării.
Înainte de misiunea mea, mi-a fost teamă că mărturia mea nu era suficient de puternică. Nimeni din familia mea nu slujise vreodată în misiune și nu știam dacă puteam face aceasta. Îmi amintesc că am studiat și m-am rugat cu disperare să primesc o mărturie mai sigură despre Isus Hristos. Apoi, într-o zi, când L-am implorat pe Tatăl Ceresc, am simțit un sentiment puternic de lumină și căldură. Și am știut. Pur și simplu, am știut.
Îmi amintesc că, într-o noapte, ani mai târziu, am fost trezit de un sentiment de „inteligență pură” spunându-mi că voi fi chemat să slujesc în cadrul cvorumului vârstnicilor. Două săptămâni mai târziu, am fost chemat.
Îmi amintesc de o conferință generală în care un membru drag al Cvorumului celor Doisprezece Apostoli a rostit, în mărturie, exact cuvintele pe care îi spusesem unui prieten că speram să le aud.
Îmi amintesc că am îngenuncheat, împreună cu sute de frați, pentru a mă ruga pentru un prieten drag care zăcea inconștient, legat la un aparat de ventilație mecanică într-un spital mic, îndepărtat, după ce inima i se oprise. În timp ce ne-am unit inimile pentru a implora pentru viața lui, el s-a trezit și și-a scos aparatul de ventilație din gât. El slujește astăzi în calitate de președinte de țăruș.
Și îmi amintesc că m-am trezit cu sentimente spirituale puternice după un vis intens despre un prieten și mentor drag care a decedat mult prea devreme, lăsând un gol imens în viața mea. El zâmbea și era fericit. Știam că este bine.
Acestea sunt câteva dintre razele mele. Dumneavoastră ați avut propriile experiențe – propriile explozii de mărturie pline de lumină. Când recunoaștem, ne amintim și adunăm aceste raze „într-unul”, ceva minunat și puternic începe să se întâmple. „Lumina este atrasă de lumină” – „adevărul îmbrățișează adevărul”. Realitatea și puterea unei raze de mărturie o fac să se întărească și să se unească cu alta și, apoi, cu alta și alta. Rând după rând, precept după precept, aici o rază și acolo o rază – câte un moment spiritual mic și prețuit – în noi crește un nucleu de experiențe spirituale pline de lumină. Poate că nicio rază de soare nu este suficient de puternică sau suficient de luminoasă pentru a constitui o mărturie completă, dar, împreună, pot deveni o lumină pe care întunericul îndoielii nu o poate birui.
„O, atunci, nu este acesta un lucru real?”, întreabă Alma. „Eu vă zic vouă: Da, pentru că acesta este lumină.”
„Ceea ce este de la Dumnezeu este lumină”, ne învață Domnul, „și acela care primește lumina și rămâne credincios lui Dumnezeu, primește mai multă lumină; și acea lumină devine din ce în ce mai strălucitoare, crescând mereu până în miezul zilei”.
Aceasta înseamnă, frați și surori, că, în timp și cu „mare sârguință”, și noi putem avea propriul stâlp de lumină – rază după rază. Și, în mijlocul acelui stâlp, și noi vom găsi un Tată Ceresc iubitor, chemându-ne pe nume, arătând către Salvatorul nostru Isus Hristos și invitându-ne: „Ascultă-L!”.
Depun mărturie despre Isus Hristos, că El este lumina și viața întregii lumi – și a lumii dumneavoastră personale și a mea.
Depun mărturie că El este Fiul Adevărat și Viu al Dumnezeului celui Adevărat și Viu și că El este la cârma acestei Biserici adevărate și vii, îndrumată și condusă de profeții și apostolii Săi adevărați, aflați în viață.
Fie ca noi să recunoaștem și să primim lumina Sa glorioasă și, apoi, să-L alegem în locul întunericului lumii întotdeauna. În numele lui Isus Hristos, amin.