Toate lucrurile spre binele nostru
În timp și eternitate, scopul creării și natura lui Dumnezeu Însuși sunt de a aduce toate lucrurile laolaltă spre binele nostru.
Astăzi este 6 aprilie, aniversarea restaurării de către Isus Hristos a Bisericii Sale din zilele din urmă, și suntem în perioada Paștelui, în care depunem mărturie, cu bucurie, despre viața perfectă, sacrificiul ispășitor și învierea glorioasă a lui Isus Hristos.
O poveste chinezească începe cu fiul unui bărbat, care găsește un cal frumos.
„Ce noroc!”, spun vecinii.
„Vom vedea”, spune bărbatul.
Apoi, fiul cade de pe cal și rămâne vătămat permanent.
„Ce ghinion!”, spun vecinii.
„Vom vedea”, spune bărbatul.
Apoi, vine timpul recrutării obligatorii pentru armată, dar fiul vătămat nu este recrutat.
„Ce noroc!”, spun vecinii.
„Vom vedea”, spune bărbatul.
Această lume capricioasă pare adesea tulburată de furtună, nesigură, uneori norocoasă și – de prea multe ori – lipsită de noroc. Totuși, în această lume plină de necazuri, „știm că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu”. Într-adevăr, pe măsură ce mergeți pe drumul cel drept și vă aduceți aminte de legămintele dumneavoastră, „toate lucrurile vor conlucra spre binele [dumneavoastră]”.
Toate lucrurile spre binele nostru.
O promisiune remarcabilă! O asigurare alinătoare din partea lui Dumnezeu Însuși! În mod miraculos, scopul creării și natura lui Dumnezeu sunt să cunoască de la început sfârșitul, să realizeze tot ceea ce este spre binele nostru și să ne salveze și să ne ajute să devenim sfințiți și sfinți prin harul și ispășirea lui Isus Hristos.
Ispășirea lui Isus Hristos ne poate elibera și mântui de păcat. Dar Isus Hristos înțelege, de asemenea, profund fiecare durere, suferință, boală, tristețe și despărțire a noastră. În această viață muritoare și în eternitate, triumful Său asupra morții și iadului poate îndrepta toate lucrurile. El ajută la vindecarea celor frânți și calomniați, îi împacă pe cei mânioși și dezbinați, îi alină pe cei singuri și izolați, îi încurajează pe cei nesiguri și imperfecți și înfăptuiește miracole posibile numai cu Dumnezeu.
Cântăm aleluia și strigăm osana. Cu putere eternă și bunătate infinită lucrurile pot conlucra spre binele nostru în planul fericirii întocmit de Dumnezeu. Putem să înfruntăm viața cu încredere, nu cu teamă.
Lăsați singuri, s-ar putea să nu știm ce este bine pentru noi. Când mergem pe principiul „Mă aleg pe mine”, ne alegem, de asemenea, propriile limitări, slăbiciuni, imperfecțiuni. În cele din urmă, pentru a face cât mai mult bine, trebuie să fim buni. Deoarece nimeni în afară de Dumnezeu nu este bun, noi căutăm perfecțiunea în Isus Hristos. Devenim cea mai autentică și bună versiune a noastră doar dacă înlăturăm bărbatul firesc sau femeia firească și devenim un copil înaintea lui Dumnezeu.
Având încredere și credință în Dumnezeu, încercările și suferințele pot fi consacrate spre binele nostru. Iosif, vândut ca sclav în Egipt, și-a salvat, mai târziu, familia și poporul. Încarcerarea lui Joseph Smith în închisoarea Liberty l-a învățat că „aceste lucruri [îi] vor da experiență și vor fi pentru binele [lui]”. Dacă trăim având credință, încercările și sacrificiile pe care nu le-am alege niciodată ne pot binecuvânta pe noi și pe alții în moduri în care nu ni le-am imagina niciodată.
Ne mărim credința și încrederea în Domnul că toate lucrurile pot conlucra spre binele nostru pe măsură ce dobândim o perspectivă eternă; înțelegem că încercările noastre pot fi doar pentru un „moment”; recunoaștem că suferința poate fi consacrată spre binele nostru; acceptăm că accidentele, moartea prematură, boala debilitantă și afecțiunile fac parte din viața muritoare; și avem încredere că Tatăl Ceresc iubitor nu oferă încercări pentru a pedepsi sau judeca. El nu ar da o piatră cuiva care cere pâine, nici un șarpe cuiva care cere un pește.
Când avem parte de încercări, deseori, ceea ce ne dorim cel mai mult este ca cineva să asculte și să ne fie alături. În acel moment, răspunsurile clișeu pot fi nefolositoare, oricât de încurajatoare ar fi intenția lor. Uneori, tânjim după cineva care să se întristeze, să sufere și să plângă alături de noi; să ne lase să ne exprimăm durerea, frustrarea, uneori, chiar mânia; și să recunoască împreună cu noi că sunt lucruri pe care nu le cunoaștem.
Când avem încredere în Dumnezeu și în dragostea Sa pentru noi, chiar și cele mai mari încercări ale noastre pot, în cele din urmă, să conlucreze spre binele nostru.
Îmi amintesc ziua în care am primit vestea unui accident de mașină grav în care fuseseră implicați cei dragi mie. În astfel de momente, cu durere și credință, putem spune doar ca Iov: „Domnul a dat, și Domnul a luat – binecuvântat fie numele Domnului!”.
În Biserica din întreaga lume, aproximativ 3.500 de țăruși și districte și aproximativ 30.000 de episcopii și ramuri oferă refugiu și protecție. Dar, în țărușii și episcopiile noastre, multe familii și persoane credincioase se confruntă cu încercări dificile, chiar dacă știu că (fără încă să știe cum) lucrurile vor conlucra spre binele nostru.
În Huddersfield, Anglia, fratele Samuel Bridgstock a fost diagnosticat cu cancer în stadiul patru cu puțin timp înainte de chemarea ca nou președinte de țăruș. Având în vedere diagnosticul său cumplit, el a întrebat-o pe soția sa, Anna, ce sens ar avea să meargă să fie intervievat.
„Pentru că”, a spus sora Bridgstock, „vei fi chemat să fii președinte de țăruș”.
Deși i se spusese inițial că va mai trăi un an sau doi, președintele Bridgstock (care este astăzi aici) se află acum în cel de-al patrulea an de slujire. El are zile bune și zile grele. Țărușul său se unește cu mai multă credință, slujire și bunătate. Nu este ușor, dar soția și familia lui trăiesc având credință, recunoștință și tristețe, care este de înțeles, și în legătură cu care ei au încrederea că va deveni bucurie eternă prin ispășirea care restaurează a lui Isus Hristos.
Când suntem liniștiți, deschiși și pioși, putem simți frumusețea, scopul și serenitatea sentimentului de apartenență, creat de înfăptuirea și ținerea legămintelor, pe care îl oferă Domnul. În momente sacre, El ne poate lăsa să întrezărim realitatea eternă mai largă din care face parte viața noastră de zi cu zi, în care lucrurile mici și simple conlucrează spre binele celor care oferă și al celor care primesc.
Rebekah, fiica primului meu președinte de misiune, a împărtășit modul în care Domnul a răspuns rugăciunii ei pentru alinare dându-i ocazia neașteptată de a răspunde rugăciunii altcuiva.
Într-o seară, târziu, Rebekah, jelind moartea recentă a mamei ei, a avut îndemnul clar să meargă să cumpere combustibil pentru mașina ei. Când a ajuns la benzinărie, a întâlnit o femeie în vârstă luptându-se să respire cu ajutorul unui rezervor mare de oxigen. Mai târziu, Rebekah i-a putut da femeii aparatul portabil de oxigen al mamei ei. Această soră a spus cu recunoștință: „Mi-ai redat libertatea”. Lucrurile conlucrează spre bine când slujim așa cum ar face-o Isus Hristos.
Un tată desemnat coleg de păstorire al fiul său cu oficiul de învățător a explicat: „Păstorirea este atunci când trecem de la a fi apropiați care aduc fursecuri la a fi prieteni de încredere, persoane care oferă primul ajutor spiritual”. Sentimentul de apartenență pe care îl oferă legămintele întru Isus Hristos aduce alinare, creează legături și sfințește.
Chiar și în timpul unei tragedii, pregătirea spirituală ne poate aduce aminte că Tatăl Ceresc a cunoscut momentele în care ne-am simțit cel mai vulnerabili și singuri. De exemplu, o familie al cărei copil a fost dus la spital a găsit, mai târziu, alinare amintindu-și că Duhul Sfânt șoptise dinainte la ce să se aștepte.
Uneori, realitatea eternă mai cuprinzătoare pe care Domnul ne permite s-o simțim include membrii familiei de dincolo de văl. O soră a găsit bucurie în convertirea la Evanghelia restaurată a lui Isus Hristos. Totuși, două traume îi influențaseră profund viața – văzuse un accident de canotaj și își pierduse, în mod tragic, mama care își luase viața.
Totuși, această soră și-a biruit frica de apă suficient de mult, încât să fie botezată prin scufundare. Și, în ceea ce a devenit o zi foarte fericită, ea a fost martoră când o persoană care a acționat ca înlocuitoare a fost botezată în templu pentru mama ei decedată. „Botezul în templu a vindecat-o pe mama mea și m-a eliberat pe mine”, a spus sora. „A fost prima dată când am simțit pace de când a murit mama.”
În muzica noastră sacră răsună asigurarea Sa că toate lucrurile pot conlucra spre binele nostru.
Cartea lui Mormon este o dovadă, pe care o putem ține în mână, că Isus este Hristosul și că Dumnezeu Își îndeplinește profețiile. Scrisă de profeți inspirați care au văzut zilele noastre, Cartea lui Mormon începe cu o dramă crudă – o familie care se confruntă cu neînțelegeri profunde. Totuși, pe măsură ce studiem capitolele de la 1 Nefi 1 până la Moroni 10 și cugetăm asupra lor, suntem atrași spre Isus Hristos cu mărturia fermă că ceea ce s-a întâmplat acolo și atunci ne poate binecuvânta aici și acum.
Pe măsură ce Domnul, prin profetul Său în viață, aduce mai multe case ale Domnului mai aproape, în mai multe locuri, binecuvântările templului lucrează împreună spre binele nostru. Noi venim prin legăminte și rânduieli la Dumnezeu, Tatăl nostru, și la Isus Hristos și dobândim o perspectivă eternă asupra vieții muritoare. Una după alta, nume după nume, oferim membrilor dragi ai familiei – strămoșii – rânduieli sacre și binecuvântările asociate legămintelor, potrivit tiparului stabilit de Domnul, ca salvatori pe muntele Sionului.
Pe măsură ce templele se construiesc mai aproape de noi în multe locuri, o jertfă din templu pe care o putem oferi este aceea de a căuta mai des sfințenie în casa Domnului. Timp de mulți ani, am economisit, planificat și făcut sacrificii pentru a veni la templu. Acum, după cum vă permit circumstanțele, vă rog să veniți chiar mai des la Domnul în casa Sa sfântă. Permiteți preaslăvirii și slujirii în templu cu regularitate să vă binecuvânteze, să vă protejeze și să vă inspire pe dumneavoastră și familia dumneavoastră – cea pe care o aveți sau cea pe care o veți avea și cea care veți deveni într-o bună zi.
De asemenea, acolo unde circumstanțele permit, vă rog să vă gândiți la binecuvântarea de a avea propriile haine de templu. O bunică dintr-o familie umilă a spus că ceea ce își dorea cel mai mult din lume era să aibă propriile haine de templu. Nepotul ei a spus: „Bunica a șoptit: «Voi sluji în hainele mele de templu și, după ce voi muri, voi fi îngropată în ele»”. Și, când a venit timpul, ea a fost îngropată astfel.
Președintele Russell M. Nelson ne învață: „Tot ce credem și fiecare promisiune pe care Dumnezeu a făcut-o poporului Său de legământ se adună laolaltă în templu”.
În timp și eternitate, scopul creării și natura lui Dumnezeu Însuși sunt de a aduce toate lucrurile laolaltă spre binele nostru.
Aceasta reprezintă scopul etern al Domnului. Este perspectiva Sa eternă. Este promisiunea Sa eternă.
Când viața este dezordonată și scopul nu este clar, când doriți să trăiți mai bine, dar nu știți cum, vă rog să veniți la Dumnezeu, Tatăl nostru, și la Isus Hristos. Aveți încredere că Ei trăiesc, vă iubesc și doresc toate lucrurile spre binele dumneavoastră. Depun mărturie că Ei simt aceasta în mod infinit și pentru eternitate, în numele sacru și sfânt al lui Isus Hristos, amin.