Am simţit că trebuia să vin
Aldo Fabio Moracca, Nevada, SUA
La doi ani şi jumătate după botezul meu care a avut loc în Buenos Aires, Argentina, cuvintele unuia dintre vârstnicii care m-au învăţat încă îmi răsunau în urechi: „Eu ştiu că tu eşti un misionar”. Mi-am amintit, de asemenea, răspunsul puternic pe care l-am primit când m-am rugat pentru a şti dacă sentimentul care mi-a străpuns inima chiar era adevărat. La vârsta de 20 de ani, ştiam că trebuia să mă pregătesc pentru misiune.
Dar cum aş fi putut să fiu un misionar? Nu semănam deloc cu tinerii angelici care m-au învăţat Evanghelia. Şi cum aş fi putut să renunţ la locul meu de muncă? Unde aveam să locuiesc după ce mă întorceam acasă? Fusese foarte greu să găsesc locul unde locuiam, chiar dacă era o cămăruţă simplă în spatele casei cuiva.
Într-o seară, în timp ce mă întorceam spre casă, aceste gânduri şi îndoieli mi-au revenit în minte. Când am ajuns acasă, am încercat să iau o decizie. M-am hotărât să îngenunchez şi să mă rog pentru a cere ajutor. În timp ce mă rugam, am avut un sentiment puternic că trebuia să merg să-l văd pe Leandro, un prieten care-mi fusese o sursă puternică de tărie în momentele mele mai grele.
Însă gândul de a-l trezi în mijlocul nopţii m-a făcut să mă împotrivesc ideii. Ştiam că el se trezea devreme pentru a merge la muncă şi nu am îndrăznit să-i bat la uşă la ora aceea. M-am împotrivit acelui gând, însă am continuat să simt acel imbold de a mă duce să-l văd. Am ales, totuşi, să-l ignor.
În schimb, m-am hotărât să ies şi să mă plimb puţin pentru a lua aer curat. Când mi-am dat seama că-mi lăsasem uşa deschisă, am pornit spre casă. Când am intrat, l-am văzut pe Leandro stând în camera mea. Spiritul S-a revărsat asupra mea şi m-am simţit copleşit. Cu glasul sugrumat de emoţie, l-am întrebat: „Ce cauţi aici?”.
„Nu ştiu”, a spus el. „Pur şi simplu am simţit că trebuie să vin să te văd.”
I-am spus despre îndoielile mele privind misiunea. El şi-a depus mărturia şi m-a încurajat. Apoi, el m-a ajutat să-mi completez formularele pentru misiune pe care i le-am dus episcopului meu în dimineaţa următoare. După două luni, mi-am primit chemarea în Misiunea Salta, Argentina.
Ştiu că prietenul meu a fost un instrument în mâinile Domnului în acea seară şi, din toată inima, ştiu că Tatăl Ceresc ascultă şi răspunde rugăciunilor care sunt spuse cu inima sinceră şi cu intenţie adevărată.