Adunarea de pregătire a conducătorilor din întreaga lume subliniază calea către o creştere reală
În cadrul adunării de pregătire a conducătorilor din întrega lume, care a avut loc în data de 11 februarie 2012, conducătorii Bisericii au explicat importanţa ,,creşterii reale” şi modul în care poate fi realizată.
Preşedintele Dieter F. Uchtdorf, al doilea consilier în Prima Preşedinţie, şi membrii Cvorumului celor Doisprezece Apostoli, Preşedinţia celor Şaptezeci şi preşedinţiile organizaţiilor auxiliare ale Bisericii au participat la instruirea oferită conducătorilor Bisericii din întreaga lume.
,,În termenii Bisericii, creşterea poate fi definită drept «membri noi»… Însă, creşterea reală este definită drept «creşterea numărului de membri activi»”, a explicat preşedintele Uchtdorf.
Vârstnicul M. Russell Ballard, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, a adăugat: „Creşterea apare atunci când convertirea personală şi de-o viaţă la Evanghelie rezultă în sporirea credinţei în fiecare persoană şi familie”.
Această creştere a credinţei include lucruri care nu pot fi măsurate cu uşurinţă, precum rugăciunea zilnică, studiul scripturilor, seara în familie, dragostea în casă şi experienţa personală legată de ispăşire, a spus preşedintele Uchtdorf.
„Mult prea adesea, noi complicăm frumuseţea şi simplitatea Evangheliei lui Isus Hristos cu o listă nesfârşită de aşteptări bine definite”, a spus el. „Totuşi, când ne concentrăm asupra acelui «de ce» al Evangheliei, asupra scopului ei, o mare parte din confuzie dispare.”
Cuvântările din cadrul adunării s-au concentrat asupra doctrinelor şi principiilor cheie, care dau răspuns întrebărilor care încep cu «de ce».
„Întrebările potrivite cu privire la scopul Evangheliei ne vor conduce la deciziile bune cu privire la „cui” se aplică, „ce” lucruri trebuie să facem, „când” , „de ce” şi „cum” trebuie să le facem”, a spus preşedintele Uchtdorf.
Căsătoria şi familia în planul salvării
„Biserica este formată din familii”, a spus preşedintele Boyd K. Packer, preşedintele Cvorumului celor Doisprezece Apostoli. „Episcopiile și ţăruşii există pentru a sprijini familiile. Când vorbim despre familii, atunci vedem creşterea reală în cadrul Bisericii.”
El a declarat că fiecare soţ şi tată trebuie să fie o persoană care deţine şi foloseşte preoţia în casa sa, prezidând peste familia sa în neprihănire. De asemenea, a spus dânsul, conducătorii preoţiei trebuie să conducă fiind demni – deşi oficiile în preoţie diferă, fiecare deţinător demn al preoţiei are la fel de multă preoţie ca cel de lângă el (vezi D&L 1:20).
Vârstnicul Russell M. Nelson, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, a subliniat faptul că soţii şi soţiile, taţii şi mamele trebuie să clădească relaţia pe iubire, ispăşire și rugăciune ca să întărească şi să protejeze cu succes familia, aceasta „fiind esențială pentru planul Creatorului cu privire la destinul etern al copiilor Lui” („Familia: o declaraţie oficială către lume”, Liahona şi Ensign, nov. 2010, p. 129).
„În scriptura sfântă, există de trei ori avertismentul că întregul pământ va fi complet devastat la întoarcerea Domnului dacă nu vor fi îndeplinite anumite condiţii”, a spus dânsul. „De fiecare dată, acel avertisment se referă la starea familiei umane fără rânduielile de pecetluire din templu. Fără aceste rânduieli ale exaltării, slava lui Dumnezeu nu poate fi realizată.”
Pentru atingerea scopului final – viaţa veşnică şi exaltarea pentru toţi copiii lui Dumnezeu – este necesar ca, în căminele noastre, în episcopii şi ramuri şi peste tot în cadrul Bisericii, să aibă loc acea creştere reală.
Punerea în practică a Evangheliei
Creşterea reală şi convertirea vin prin punerea în practică a Evangheliei în viaţa de zi cu zi. Într-o discuţie cu întrebări şi răspunsuri, vârstnicul L. Tom Perry şi vârstnicul D. Todd Christofferson, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, au explicat că scopul suprem al Evangheliei este să-i ajute pe oameni să facă şi să ţină legămintele din templu. Supunerea faţă de legăminte, a spus vârstnicul Christofferson, poate schimba, de-a lungul timpului, omul firesc într-un sfânt.
Întinderea unei mâini de ajutor altora este un alt aspect important al Evangheliei puse în practică. Membrii au responsabilitatea, individual şi ca Biserică, să întindă o mână de ajutor pentru a-i salva pe cei care au nevoi temporale şi spirituale, au spus conducătorii.
Nu trebuie să ezităm să ne unim cu alte credinţe şi organizaţii axate pe slujire pentru a ne îngriji de cei săraci şi nevoiaşi, a spus vârstnicul Christofferson. Conducătorii preoţiei trebuie să aibă iniţiativa în aceste eforturi, iar membrii şi misionarii trebuie să-i sprijine.
Într-o discuție purtată în cadrul unui grup, s-a subliniat importanţa slujirii familiilor, întăririi deţinătorilor Preoţiei lui Melhisedec şi ajutorării tinerilor să-şi clădească credinţa şi mărturia. La aceasta au participat vârstnicul Ballard şi vârstnicul Neil L. Andersen, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, precum şi vârstnicul Ronald A. Rasband, din Preşedinţia celor Şaptezeci, Elaine S. Dalton, preşedinta generală a Tinerelor Fete, şi Rosemary M. Wixom, preşedinta generală a Societăţii Primare.
Vârstnicul Rasband a spus că fiecare conducător trebuie să fie implicat în aducerea membrilor înapoi, în reactivarea lor deplină, iar vârstnicul Andersen a subliniat că tinerii trebuie implicaţi mai mult în reactivarea şi întărirea altor tineri.
Realizarea creşterii reale
Creşterea reală se realizează când punem în practică principiile Evangheliei în vieţile noastre de zi cu zi, a subliniat preşedintele Uchtdorf.
„Atunci când vă gândiţi la aceste subiecte, întrebaţi-vă «de ce» slujiţi şi, «ca urmare, ce» trebuie să faceţi, ca indivizi şi în cadrul consiliilor, pentru a vă îndeplini responsabilităţile”, a spus dânsul.
Învăţaţi mai mult
Fiecare persoană poate urmări, asculta, tipări şi descărca materiale de la transmisiuni, într-o mulţime de limbi, accesând lds.org/study/other-addresses şi alegând Worldwide Leadership Training.