Consiliile episcopiei la lucru
Sfinţii din zilele din urmă folosesc consiliile episcopiei şi ale ramurii pentru a binecuvânta viaţa celor nevoiaşi.
În seara zilei de 22 mai 2011, în timp ce sirenele sunau foarte tare, o tornadă puternică a lovit oraşul Joplin, din statul Missouri, SUA, distrugând case şi vieţi. Episcopia Joplin 1 a fost puternic lovită de către tornadă, însă imediat episcopul Chris Hoffman şi membrii consiliului episcopiei au început să verifice dacă membrii sunt în siguranţă.
„Am avut pregătit un plan de acţiune, deoarece discutasem despre aceste pregătiri în cadrul consiliului episcopiei înainte ca aceste fenomene să aibă loc”, a spus el. „De asemenea, ne-am bizuit pe Spirit pentru a şti ce să facem. Liniile de electricitate erau rupte. Telefoanele mobile nu funcţionau. Ne-am rugat şi am fost atenţi la răspunsuri, iar acestea au venit – ele au venit mereu. A fost plăcut pentru mine, în calitate de episcop, să-i aud pe membri spunând: «Iată ce am făcut eu», în loc de «Ce doriţi să fac?»”.
Reacţia din Joplin arată puterea unui consiliu unit al episcopiei. „Adunarea consiliului episcopiei este una dintre cele mai importante adunări din cadrul Bisericii”, a scris vârstnicul M. Russell Ballard din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, „deoarece conducătorii cvorumurilor preoţiei şi organizaţiilor auxiliare pot discuta şi planifica împreună cu episcopatul… Dintre toate consiliile şi comitetele din cadrul Bisericii, eu cred că acest consiliu al episcopiei poate să aibă cel mai mare impact în a-i ajuta pe copiii Tatălui nostru”1.
Uniţi prin dragoste şi credinţă
În Puerto Francisco de Orellana, un sat izolat din junglele ecuadoriene, membrii au o legătură puternică de dragoste şi credinţă. Consiliul lunar al ramurii reflectă cât de mult le pasă. Ei se concentrează mai întâi asupra indivizilor şi familiilor şi, apoi, asupra modului în care programele pot ajuta. Inspiraţia vine în mod firesc.
Mulţi membri au nevoie de ajutor pentru a-şi găsi un loc de muncă. Consiliul ramurii realizează că provocările cu care se confruntă membrii pot fi, deseori, rezolvate la nivel local. În timp ce consiliul discuta despre nevoile unei mame singure cu o tânără fată care are probleme de sănătate, preşedinta Societăţii de Alinare ştia un loc de muncă unde mama ar fi putut să lucreze şi să fie şi în preajma fiicei sale.
Consiliul ramurii foloseşte, de asemenea, resursele Bisericii, cum ar fi materialele pentru desfăşurarea atelierelor de lucru privind dezvoltarea unei profesii puse la dispoziţie de Serviciile SZU pentru găsirea unui loc de muncă.2 Membrii consiliului au rugat un membru al ramurii să predea un curs, ajutându-l astfel pe un alt membru al ramurii să-şi găsească un loc de muncă mai bun.
Ramiro Reyes, primul consilier în preşedinţia ramurii, spune următoarele despre consiliul ramurii: „Noi suntem instrumente în mâna Domnului. El Îşi va realiza obiectivele prin intermediul lucrărilor noastre”.
O cărare către templu
În Liverpool, New York, SUA, în timp ce participa la adunarea consiliului episcopiei, Melissa Fisk, preşedinta Societăţii Primare, i-a înţeles treptat puterea. În timp ce îşi căuta agenda în geantă, ea a găsit o poză cu 28 de copii de la Societatea Primară care stăteau pe treptele templului din Palmyra, New York. Toţi fuseseră înţepaţi de viespi. Pentru o clipă, poza i-a distras atenţia de la adunare şi ea s-a gândit pentru scurt timp la ziua în care Societatea Primară din episcopie a mers în Palmyra pentru a se bucura de sentimentul sacru simţit în împrejurimile templului. Din nefericire, când copiii şi-au întins păturile, au deranjat, din greşeală, un cuib de viespi.
După ce toată lumea a primit îngrijiri medicale, conducătorii i-au invitat pe copii să meargă şi să atingă templul. Copiii au refuzat, deoarece le-a fost frică să nu dea peste mai multe viespi. Prin urmare, părinţii şi conducătorii au format un rând şi au creat, astfel, o cărare către templu. Acest lucru le-a dat curaj copiilor să înainteze.
În timp ce Melissa şi-a îndreptat din nou atenţia asupra adunării consiliului episcopiei, ea s-a gândit: „Ce bine ar fi dacă toată lumea ar fi înconjurată de astfel de prieteni şi conducători iubitori în timp ce progresează pentru a merge la templu!”.
Gândurile i-au fost întrerupte atunci când a auzit-o pe preşedinta Societăţii de Alinare vorbind despre o soră aflată la nevoie: „Ea nu a fost la Biserică duminica trecută. Mă voi asigura că învăţătoarele ei vizitatoare o vor anunţa despre următoarea călătorie la templu”.
„Familia ei întâmpină acum anumite greutăţi”, a adăugat preşedintele cvorumului vârstnicilor. „Voi discuta cu învăţătorii lor de acasă şi vom vedea dacă îi putem ajuta cumva.”
„Tinerele fete ar putea ajuta având grijă de copii”, a spus preşedinta Tinerelor Fete.
Când Melissa s-a uitat la chipurile membrilor consiliului episcopiei, ea a văzut afecţiune şi preocupare sincere. A început să zâmbească. „Domnul a pregătit căi pentru copiii Săi ca aceştia să fie protejaţi şi iubiţi”, s-a gândit ea. „Consiliul episcopiei!”.
La fel ca în Joplin, în Puerto Francisco de Orellana şi în Liverpool, conducătorii Bisericii din întreaga lume continuă să descopere binecuvântările consiliilor episcopiei şi ale ramurii. Când o fac, ei vor avea parte de puterea extraordinară a acestor consilii pentru a-L ajuta pe Domnul să-i binecuvânteze pe copiii Săi şi să-Şi îndeplinească lucrarea.
Stânga: ilustraţie foto de Craig Dimond
Stânga: ilustraţie foto de Joshua J. Perkey