La pupitru

Coșuri și borcane

Chieko N. Okazaki

Imagine

Sister Okazaki

Fotografie a surorii Okazaki prin AMABILITATEA Bibliotecii de Istorie a Bisericii; alte imagini de la Getty Images

Despre sora Okazaki

Chieko Nishimura Okazaki (1926–2011) a crescut în Hawaii, S.U.A., într-o familie budistă cu strămoși japonezi. Ea s-a alăturat Bisericii la vârsta de 15 ani.

Până atunci, sora Okazaki ajunsese să recunoască complexitatea statutului ei etnic și cultural. Îngrijorate de modul în care ceilalți le-ar percepe după ce armata japoneză a bombardat Pearl Harbor, Hawaii, sora Okazaki și mama ei au adunat și au ars fiecare obiect japonez pe care îl dețineau. Dar, apoi, ea s-a uitat în oglindă și s-a gândit: „N-am pus niciodată piciorul în Japonia. Nu sunt japoneză în inima mea. Dar, nu pot fugi de mine însămi. Ochii, pielea și părul meu sunt japoneze”¹.

Sora Okazaki s-a confruntat cu rasismul pe parcursul vieții ei. A început să predea curând după cel de-al Doilea Război Mondial, când atitudinea anti-japoneză era încă puternică în Statele Unite. Trei mame au refuzat să își lase copiii să facă parte din clasa ei. Dar, curând, sora Okazaki le-a atras de partea ei.²

Sora Okazaki a fost prima femeie care a slujit în toate cele trei comitete auxiliare ale femeilor: mai întâi Tinerele Fete, apoi Societatea Primară și, apoi, Societatea de Alinare.³

Acest mesaj este un fragment din cuvântarea sa privind unitatea și diversitatea, rostită în cadrul Conferinței Generale din luna aprilie a anului 1996 (punctuația și ortografia au fost standardizate).

Imagine

baskets and bottles of fruit

Dumnezeu ne-a dat multe daruri, o mare diversitate și multe diferențe, dar lucrul esențial este ceea ce știm despre fiecare dintre noi – că noi, toți, suntem copiii Săi.

Provocarea noastră ca membri ai Bisericii este ca noi, toți, să învățăm unii de la alții, să ne iubim unii pe alții și să creștem împreună.

Doctrinele Evangheliei sunt absolut necesare. Sunt esențiale, dar ambalajul este opțional. Permiteți-mi să împărtășesc un exemplu simplu pentru a arăta diferența dintre doctrinele Bisericii și ambalajul cultural. Iată un borcan de piersici din Utah, pregătit de o gospodină din Utah pentru a-și hrăni familia în timpul sezonului cu zăpadă. Gospodinele din Hawaii nu pun fructele la borcan. Ele culeg suficiente fructe pentru câteva zile și le păstrează în coșuri ca acesta pentru familiile lor. Acest coș conține un mango, banane, un ananas și o papaia… culese de o gospodină polineziană pentru a-și hrăni familia într-un climat unde fructele se coc pe tot parcursul anului.

Coșul și borcanul sunt recipiente diferite, dar conținutul este același: fructe pentru familie. Este borcanul corect și coșul greșit? Nu, amândouă sunt corecte. Sunt recipiente adecvate culturii și nevoilor oamenilor. Și ambele sunt potrivite pentru conținutul pe care îl au, care sunt fructele.

Acum, ce sunt fructele? Pavel ne-a spus: „Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioșia, blândețea [și] înfrânarea poftelor” [Galateni 5:22–23]. În calitate de surori în cadrul Societății de Alinare, în fraternitatea cvorumurilor preoției, în respectul celor care se reunesc pentru a lua din împărtășanie, roada Duhului ne unește în dragoste, bucurie și pace, fie că Societatea de Alinare este în Taipei sau Tonga, fie că cvorumul preoției este în Montana sau Mexic și fie că adunarea de împărtășanie este în Fiji sau în Filipine…

Când am fost chemată în Președinția generală a Societății de Alinare, președintele [Gordon B.] Hinckley m-a sfătuit: „Aduceți o calitate deosebită acestei președinții. Veți fi recunoscută ca reprezentata acelor persoane care se află dincolo de granițele Statelor Unite și Canadei… Ele vor vedea în dumneavoastră o reprezentare a unirii lor cu Biserica”. Dânsul mi-a dat o binecuvântare ca limba mea să fie dezlegată când voi vorbi oamenilor⁴

… [Când am vorbit în alte țări,] am simțit cum Spiritul mi-a purtat cuvintele în inimile lor și am simțit „roada Duhului” care mi-a adus dragostea, bucuria și credința lor. Am simțit că Spiritul ne unește.

Dragi frați și surori, fie că fructele dumneavoastră sunt piersici sau papaia și fie că le aduceți în borcane sau în coșuri, vă mulțumim că le oferiți cu dragoste. Tată din Cer, să fim una și să fim ai Tăi⁵, mă rog în numele sacru al Mântuitorului nostru, Isus Hristos, amin.