Clasici ai Evangheliei
Acea luminoasă duminică dimineață
Dintr-o cuvântare de la Conferința Generală din octombrie 2006.
În acea zi, Domnul Înviat a rupt legăturile morții. S-a ridicat din mormânt și a apărut triumfător și glorios ca Salvator al întregii omeniri.
Știm ce este învierea – reunirea spiritului și a trupului în forma lor perfectă…
Vă puteți imagina aceasta? Viață în floarea vârstei? Să nu fim niciodată bolnavi, să nu simțim niciodată durere, să nu fim niciodată împovărați din cauza ispitelor și a păcatelor care ne-au stăpânit în viața muritoare?
Învierea este la baza credinței noastre creștine…
Când Salvatorul S-a ridicat din mormânt… a făcut ceva ce nimeni altcineva nu putea face. El a rupt legăturile morții, nu doar pentru El Însuși, ci pentru toți cei care au trăit vreodată – pentru cei drepți și pentru cei nedrepți…
El a făcut ca acest dar să fie disponibil tuturor oamenilor. Și, prin acest act sublim, El a ușurat durerea devastatoare, distrugătoare care chinuie sufletele acelora care au pierdut pe cineva iubit și prețios.
Mă gândesc cât de neagră a fost vinerea în care Hristos a fost ridicat pe cruce…
Pământul s-a cutremurat și s-a întunecat…
Acei oameni ticăloși, care au vrut să-I ia viața, s-au bucurat…
În acea zi, perdeaua dinăuntrul templului s-a rupt în două.
Maria Magdalena și Maria, mama lui Isus, erau amândouă copleșite de durere… Omul minunat pe care-L iubiseră și-L onoraseră era pe cruce, fără viață…
Apostolii au fost devastați. Isus, Salvatorul lor – omul care mersese pe apă și înviase morții – era, El Însuși, la mila celor ticăloși…
A fost o zi de vineri plină de durere devastatoare, distrugătoare…
Cred că, dintre toate zilele de la începutul istoriei acestei lumi, acea vineri a fost cea mai întunecată.
[Însă], disperarea n-a ținut mult, pentru că duminică, Domnul Înviat a rupt legăturile morții. S-a ridicat din mormânt și a apărut triumfător și glorios ca Salvator al întregii omeniri.
Și, într-o clipă, ochii ce fuseseră plini de lacrimi nesecate s-au luminat. Buzele care șoptiseră rugăciuni pline de disperare și durere umpleau acum aerul cu laude minunate, pentru că Isus Hristosul, Fiul Dumnezeului celui Viu, stătea în fața lor ca… dovada că moartea este doar începutul unei noi și minunate existențe.
Fiecare dintre noi vom avea propria vineri – acea zi în care universul însuși pare că se năruie și ruinele lumii noastre zac împrăștiate în bucăți în jurul nostru…
Dar vă depun mărturie, în numele Celui care a învins moartea – duminica va veni. În întunericul durerii noastre, duminica va veni…
Nu contează supărarea noastră, duminica va veni. În această viață sau în viața viitoare, duminica va veni.
Vă depun mărturie că învierea nu este o născocire. Avem mărturiile personale ale celor care L-au văzut. Mii de oameni din lumea veche și din lumea nouă au depus mărturie despre Salvatorul Înviat. Ei au simțit rănile din mâinile, picioarele Sale și din coasta Sa…
După înviere, ucenicii au renăscut. Au călătorit în toată lumea… proclamându-L curajoși pe Isus Hristosul, Fiul Înviat al Dumnezeului celui Viu.
Mulți dintre ei… au murit ca niște martiri, având pe buze mărturia despre învierea lui Hristos în timp ce mureau.
Învierea a schimbat viața celor care au fost martorii ei. Nu ar trebui ea să schimbe și viața noastră?
Noi, toți, ne vom ridica din mormânt…
Datorită vieții și sacrificiului etern al Salvatorului lumii, noi vom fi reuniți cu cei pe care i-am iubit…
În acea zi, ne vom bucura că Mesia a învins totul, astfel încât să putem trăi pentru totdeauna.
Datorită rânduielilor sacre pe care le primim în templele sfinte, plecarea noastră din această scurtă viață muritoare nu poate desface pentru mult timp relațiile pe care le-am legat strâns cu corzi făcute din legături eterne.
Mărturia mea solemnă este că moartea nu este sfârșitul existenței…
Fie ca noi să înțelegem și să trăim mulțumind pentru darul neprețuit care ne-a fost dăruit în calitatea noastră de fiice și fii ai unui Tată Ceresc iubitor și pentru promisiunea acelei zile luminoase, când cu toții ne vom ridica triumfători din morminte…
Indiferent cât de întunecoasă ne este vinerea, duminica va veni.