Ultima călătorie pe care Salvatorul a făcut-o singur

Chakell Wardleigh

Revistele Bisericii

De-a lungul vieții Sale muritoare, Salvatorul a făcut mai multe călătorii – din Betleem în Egipt când a fost bebeluș, călătoria de 40 de zile în pustiu, numeroasele călătorii în orașe, sate și cămine pentru a propovădui, vindeca și binecuvânta în timpul slujirii Sale și multe altele. Dar este o călătorie pe care Salvatorul a fost nevoit să o facă singur, pe care numai El a putut-o îndura.

„În duminica Paștelui, noi sărbătorim cel mai așteptat și glorios eveniment din istoria lumii.

Este ziua în care totul s-a schimbat.

În acea zi, viața mea s-a schimbat.

Viața dumneavoastră s-a schimbat.

Destinul tuturor copiilor lui Dumnezeu s-a schimbat.”

Președintele Dieter F. Uchtdorf, al doilea consilier în Prima Președinție, „Darul harului”, Liahona, mai 2015, p. 107.

A suferit peste măsură

O, Tatăl Meu, de Simon Dewey

„Nicio minte muritoare nu poate concepe importanța deplină a ceea ce a făcut Hristos în Ghetsimani.

Știm că sudoarea Lui s-a făcut ca niște picături mari de sânge care ieșeau din fiecare por în timp ce bea drojdia acelei cupe amare pe care i-o dăduse Tatăl Său.

Știm că El a suferit, atât în trup, cât și în duh, mai mult decât poate suferi un om, în afară de moarte.

Știm că, într-un fel de neînțeles pentru noi, suferința Sa a satisfăcut cerințele dreptății, a răscumpărat sufletele celor care se pocăiesc de la durerile și pedepsele păcatului și a făcut ca mila să fie disponibilă tuturor celor care cred în numele Său cel sfânt.

Știm că era căzut cu fața la pământ în timp ce durerile și chinurile de moarte ale unei poveri infinite L-au făcut să tremure de durere și să voiască să nu bea din paharul amar.”

Vârstnicul Bruce R. McConkie (1915-1985), din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, „Puterea purificatoare din Ghetsimani”, Liahona, apr. 2011, p. 16, 17.

Punere în practică personală: Deși poate nu ne dăm întotdeauna seama, în timpul ispășirii, Salvatorul a suferit durere în toate formele ei. El înțelege fiecare durere fizică, de la cea cauzată de un os rupt până la cea provocată de cea mai gravă boală cronică. El a simțit întunericul și disperarea cauzate de tulburări mentale precum depresia, anxietatea, dependența, singurătatea și durerea. Și El a simțit fiecare rană spirituală, deoarece a luat asupra Lui păcatele omenirii.

Vârstnicul David A. Bednar, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, ne-a învățat: „Într-un moment de slăbiciune, am putea striga: «Nimeni nu știe cum este. Nimeni nu înțelege». Dar Fiul lui Dumnezeu știe și înțelege perfect, deoarece El a simțit și a purtat poverile noastre individuale” („Pentru ca să-și poată purta poverile cu ușurință”, Liahona, mai 2014, p. 90).

El a fost singurul care a putut face aceasta„

Procesiunea spre Golgota, de Bernardo Cavallino, Chrysler Museum of Art

Numai un membru al Dumnezeirii putea face ce a făcut El. În calitate de Singurul Fiu Născut în trup al Tatălui, Isus a moștenit calități divine. A fost singura persoană care s-a născut în viața muritoare și care a putut realiza acest act important și dumnezeiesc. Ca unicul Om fără de păcat care a trăit pe acest pământ, El nu a fost supus morții spirituale. Datorită faptului că era Dumnezeu, avea putere și asupra morții fizice. Astfel, El a făcut pentru noi ceea ce noi nu am fi putut face pentru noi înșine. El a rupt legăturile reci ale morții. De asemenea, a făcut posibil ca noi să avem mângâierea supremă și senină a darului Duhului Sfânt.”

Președintele James E. Faust (1920–2007), al doilea consilier în Prima Președinție, „Ispășirea: speranța noastră cea mai mare”, Liahona, ian. 2002, p. 20.

Punere în practică personală: Prin ispășirea Lui, Salvatorul a dezlegat legăturile morții și ne-a mântuit pe toți de păcate pentru ca fiecare persoană să poată avea viață eternă. El a fost singurul capabil să înfăptuiască o sarcină atât de dificilă și imposibilă. Când ne confruntăm cu greutăți mari, putem fi mângâiați știind că Salvatorul într-adevăr poate face imposibilul posibil.

Nu S-a întors

Înmormântarea lui Hristos, de Carl Heinrich Bloch

„Pe un deal numit Căpățâna, trupul Lui rănit a fost bătut în cuie pe cruce, în timp ce ucenicii Săi se uitau neajutorați. Fără milă, El a fost batjocorit, înjurat și luat în derâdere…

Orele de agonie treceau în timp ce viața I se scurgea. De pe buzele uscate au ieșit cuvintele: «Tată, în mâinile Tale Îmi încredințez duhul! Și când a zis aceste vorbe, Și-a dat duhul»…

În ultimul moment, Învățătorul ar fi putut să Se răzgândească. Dar nu a făcut-o. El a coborât sub toate lucrurile pentru a putea salva toate lucrurile. Trupul Lui fără viață a fost dus în grabă și pus cu grijă într-un mormânt împrumutat.”

Președintele Thomas S. Monson (1927–2018), „A înviat!” Liahona, mai 2010, p. 89.

Punere în practică personală: El a suferit durere agonizantă, singurătate, disperare și, totuși, Salvatorul a îndurat și Și-a încheiat călătoria muritoare cu grație – cerându-I Tatălui Său chiar să îi ierte pe cei care L-au răstignit. Datorită exemplului Său perfect, putem să ne înfruntăm propriile încercări și greutăți cu grație și, cu ajutorul Său, putem să îndurăm și noi până la sfârșit.

Mulțimea de martori ai învierii Sale

De ce plângi, femeie? de Mark R. Pugh

„Cred mulțimea de martori ale căror experiențe și mărturii cu privire la învierea Salvatorului se găsesc în Noul Testament – Petru și colegii săi apostoli, și prețioasa și pura Maria Magdalena fiind doar câțiva dintre aceștia. Cred mărturiile care se găsesc în Cartea lui Mormon – a lui Nefi, apostolul, și a mulțimii din țara Abundența, acestea fiind doar câteva dintre ele. Și cred mărturia lui Joseph Smith și a lui Sidney Rigdon care, după multe alte mărturii, au proclamat marea mărturie a acestei dispensații: «El trăiește! Pentru că L-am văzut». Sub privirea ochiului Său pătrunzător, stau ca martor că Isus din Nazaret este Mântuitorul înviat și depun mărturie despre toate lucrurile care decurg din faptul că El a înviat. Mă rog ca dumneavoastră să dobândiți convingere și alinare prin aceeași mărturie.”

Vârstnicul D. Todd Christofferson, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, „Învierea lui Isus Hristos”, Liahona, mai. 2014, p. 114.

Punere în practică personală: Cu toate că nu ne-am aflat printre cei care au văzut trupul înviat și făcut perfect al Mântuitorului, putem totuși să fim martorii Lui astăzi. Ne putem concentra viața asupra Lui, indiferent de timpul sau locul în care ne aflăm. De fiecare dată când ne oferim inimile și mâinile să slujim altora, când arătăm gingășie, bunătate și respect tuturor, când apărăm adevărul și ne împărtășim mărturiile despre Evanghelie, suntem martori adevărați ai lui Isus Hristos.

Nu trebuie să mergem singuri „

Detaliu din Mergi cu Mine, de Greg Olsen, copierea interzisă

Una dintre cele mai mari consolări ale acestei perioade de Paște este aceea că Isus a mers singur pe un drum așa de lung, pentru ca noi să nu fim nevoiți să facem la fel. Călătoria Lui solitară ne-a oferit tovărășie minunată pentru mica noastră versiune a acelui drum – grija plină de milă a Tatălui nostru din Cer, tovărășia de negreșit a acestui Fiu Preaiubit, darul desăvârșit al Duhului Sfânt, îngeri din cer, membri ai familiei de ambele părți ale vălului, profeți și apostoli, învățători, conducători, prieteni. Toate acestea, precum și altele, ne-au fost date ca tovarăși în călătoria noastră pământeană datorită ispășirii lui Isus Hristos și a restaurării Evangheliei Sale. Trâmbițând de pe vârful Golgotei, răsună adevărul că nu vom fi lăsați niciodată singuri și nici lipsiți de ajutor, chiar dacă uneori putem simți că suntem…

Haideți să stăm alături de Isus Hristos «în toate timpurile și în toate lucrurile și în toate locurile în care se întâmplă să [ne aflăm], chiar până la moarte», căci cu siguranță așa a stat El lângă noi când era pe moarte și când a trebuit ca El să fie de unul singur.”

Vârstnicul Jeffrey R. Holland, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, „Nimeni nu a fost cu El”, Liahona, mai 2009, p. 88.

Punere în practică personală: De Paștele acesta, aduceți-vă aminte de ultima călătorie pe care Salvatorul a făcut-o singur. El a sacrificat tot ce avea ca dumneavoastră și fiecare persoană de pe pământ să puteți deveni curați și să aveți viață eternă. Învățați din exemplul Său perfect. Păstrați-L în gândurile și inima dumneavoastră. Amintiți-vă întotdeauna că nu sunteți niciodată singuri. Pentru că El a îndurat ultima Lui călătorie într-o singurătate completă și de neînchipuit, El nu vă va abandona. Dragostea Lui pentru dumneavoastră este infinită și constantă și El este gata să vă ofere pace, mângâiere și speranță în timp ce vă continuați propria călătorie. Darul ispășirii Sale este veșnic și v-a fost dat dumneavoastră.