Suportați ziua în Hristos
Isus Hristos face posibil ca noi să „[suportăm] ziua”.
Era o zi plină de pilde clare și directe, întrebări complexe și doctrină profundă. După ce i-a mustrat aspru pe cei care erau ca „mormintele văruite, care pe dinafară se arată frumoase, iar pe dinăuntru sunt pline de oasele morților și de orice fel de necurățenie”1, Isus a mai predat trei pilde despre pregătirea spirituală și ucenicie. Una dintre acestea a fost pilda celor zece fecioare.
„Atunci împărăția cerurilor se va asemăna cu zece fecioare, care și-au luat candelele, și au ieșit în întâmpinarea mirelui.
Cinci dintre ele erau nechibzuite, și cinci înțelepte.
Cele nechibzuite, când și-au luat candelele, n-au luat cu ele untdelemn;
dar cele înțelepte, împreună cu candelele, au luat cu ele și untdelemn în vase.
Fiindcă mirele zăbovea, au ațipit toate, și au adormit.
La miezul nopții, s-a auzit o strigare: «Iată mirele, ieșiți-i în întâmpinare!».
Atunci toate fecioarele acelea s-au sculat și și-au pregătit candelele.
Cele nechibzuite au zis celor înțelepte: «Dați-ne din untdelemnul vostru, căci ni se sting candelele».
Cele înțelepte le-au răspuns: «Nu, ca nu cumva să nu ne ajungă nici nouă nici vouă; ci mai bine duceți-vă la cei ce vând untdelemn și cumpărați-vă».
Pe când se duceau ele să cumpere untdelemn, a venit mirele: cele ce erau gata au intrat cu el în odaia de nuntă și s-a încuiat ușa.
Mai pe urmă, au venit și celelalte fecioare și au zis: «Doamne, Doamne, deschide-ne!»2.
Dar el, drept răspuns, le-a zis: «Adevărat vă spun, voi nu mă cunoașteți!»3.
Vegheați dar, căci nu știți ziua, nici ceasul în care va veni Fiul omului.”4
Președintele Dallin H. Oaks a publicat următoarele întrebări care m-au făcut să mă gândesc la venirea Mirelui:5 „Ce s-ar întâmpla dacă ziua venirii Sale ar fi mâine? Dacă am ști că mâine Îl vom întâlni pe Domnul – prin moartea noastră prematură sau prin venirea Sa neașteptată – ce am face astăzi?”6.
Am învățat din experiență personală că pregătirea spirituală pentru venirea Domnului nu este doar esențială, ci singura cale de a găsi pace și fericire adevărate.
Era o zi de toamnă senină și rece când am auzit pentru prima dată cuvintele: „Ai cancer”. Soțul meu și cu mine am fost șocați! În timp ce mergeam spre casă, procesând în tăcere vestea, inima mea s-a îndreptat către cei trei fii ai noștri.
În mintea mea L-am întrebat pe Tatăl Ceresc: „Voi muri?”.
Duhul Sfânt mi-a șoptit: „Totul va fi bine”.
Apoi am întrebat: „Voi trăi?”.
Din nou, am primit răspunsul: „Totul va fi bine”.
Eram confuză. De ce am primit exact același răspuns la întrebările dacă voi trăi sau dacă voi muri?
Apoi, dintr-o dată, fiecare fibră a ființei mele s-a umplut de o pace absolută când mi-am amintit: Nu trebuia să ne grăbim spre casă și să-i învățăm pe copiii noștri cum să se roage. Ei știau cum să primească răspunsuri și alinare prin intermediul rugăciunii. Nu trebuia să ne grăbim spre casă și să-i învățăm despre scripturi sau cuvintele profeților în viață. Aceste cuvinte erau deja o sursă de tărie și înțelegere cunoscută de ei. Nu trebuia să ne grăbim spre casă și să-i învățăm despre pocăință, înviere, restaurare, planul salvării, familii eterne sau chiar doctrina lui Isus Hristos.
În acel moment, fiecare lecție din cadrul serii în familie, sesiune de studiu a scripturilor, rugăciune rostită cu credință, binecuvântare oferită, mărturie împărtășită, legământ făcut și ținut, participare în casa Domnului și zi de sabat ținută a contat – o, cât de mult a contat! Era prea târziu să mai punem untdelemn în candele. Aveam nevoie de fiecare picătură și aveam nevoie de ea chiar acum!
Datorită lui Isus Hristos și a Evangheliei Sale restaurate, dacă muream, familia mea avea să fie alinată, întărită și, într-o zi, întregită. Dacă trăiam, aveam acces la cea mai mare putere de pe acest pământ pentru a mă ajuta, susține și vindeca. În cele din urmă, datorită lui Isus Hristos, totul poate fi bine.
Învățăm dintr-un studiu atent al cărții Doctrină și legăminte ce înseamnă „bine”:
„Și, în ziua aceea, când Eu voi veni în slava Mea, se va împlini pilda pe care am spus-o cu privire la cele zece fecioare.
Pentru că, acei care sunt înțelepți, și au primit adevărul, și au primit Spiritul Sfânt pentru îndrumarea lor, și nu au fost înșelați – adevărat vă spun vouă, ei nu vor fi doborâți și aruncați în foc, ci vor suporta ziua”7.
Isus Hristos face posibil ca noi să „[suportăm] ziua”. A suporta ziua nu înseamnă a adăuga la o listă cu lucruri de făcut din ce în ce mai lungă. Gândiți-vă la o lupă. Singurul ei scop nu este doar de a face ca lucrurile să pară mai mari. De asemenea, poate aduna și concentra lumina pentru a o face mai puternică. Trebuie să simplificăm, să ne concentrăm eforturile și să adunăm lumina lui Isus Hristos. Avem nevoie de mai multe experiențe sfinte și revelatoare.
Situat în nord-vestul Israelului, este un frumos șir muntos numit adesea „muntele veșnic verde”. Muntele Carmel8 rămâne verde tot timpul anului, în mare parte datorită unor cantități mici de rouă. Hrănirea are loc zilnic. Ca roua de pe Carmel9, dacă vom căuta să ne hrănim sufletele „cu lucruri care țin de dreptate”10, „lucruri mici și simple”11, mărturiile noastre și mărturiile copiilor noștri vor rămâne vii!
Acum, poate vă gândiți: „Dar sora Wright, nu ne cunoașteți familia. Ne străduim cu adevărat și nu suntem deloc așa”. Aveți dreptate. Nu vă cunosc familia. Dar un Dumnezeu cu infinită dragoste, milă, putere, cunoaștere și slavă o cunoaște.
Întrebările pe care vi le adresați sunt întrebări ale inimii care dor în adâncurile sufletului dumneavoastră. Întrebări similare se găsesc în sfintele scripturi.
„Învățătorule, nu-ți pasă că [familia mea piere]?”12
„Unde mai este atunci nădejdea mea?”13
„Ce [să fac eu] pentru ca acest nor de întuneric să poată fi înlăturat ca să nu [mă] mai umbrească?”14
„Dar înțelepciunea unde se găsește? Unde este locuința priceperii?”15
„Cum este cu putință ca [eu să pun] mâna pe fiecare lucru bun?”16
„Doamne, ce vrei să fac?”17
Și, apoi, atât de dulce, vin răspunsurile.
„Crezi tu în puterea de salvare a lui Hristos?”18
„A poruncit Domnul cuiva să nu ia parte la bunătatea Sa?”19
„Credeți că [El poate] face lucrul acesta?”20
„Crezi tu în proroci?”21
„Dați voi dovadă de credință în mântuirea Aceluia care v-a făcut pe voi?”22
„Cel ce judecă tot pământul nu va face oare dreptate?”23
Dragi prieteni, nu ne putem împărți untdelemnul, dar putem împărți lumina Sa. Untdelemnul din candelele noastre nu ne va ajuta doar să „[suportăm] ziua”, ci poate fi și mijlocul de a lumina calea care îi conduce pe cei pe care îi iubim către Salvator, care este pregătit „cu brațele deschise ca [să-i] primească”24.
„Așa vorbește Domnul: «Oprește-ți plânsul, oprește-ți lacrimile din ochi; căci truda îți va fi răsplătită… [și] ei se vor întoarce iarăși din țara vrăjmașului.
Este nădejde pentru urmașii tăi, zice Domnul; copiii tăi se vor întoarce în ținutul lor!»”25.
Isus Hristos este „nădejde pentru urmașii tăi”. Nimic din ceea ce am făcut sau nu am făcut nu poate să nu fie cuprins în sacrificiul Său infinit și etern. El este motivul pentru care povestea noastră nu ia sfârșit niciodată.26 De aceea, noi „trebuie să [înaintăm] cu fermitate în Hristos, având o strălucire perfectă a speranței și o iubire de Dumnezeu și de toți oamenii. Prin urmare, dacă [înaintăm ospătându-ne] din cuvântul lui Hristos și [îndurăm] până la sfârșit, iată, astfel a spus Tatăl: [Vom] avea viață veșnică”27.
Viața eternă este bucurie eternă. Bucurie în această viață, chiar acum – nu în pofida încercărilor din zilele noastre, ci datorită ajutorului Domnului de a învăța din ele și, în cele din urmă, de a le birui – și bucurie nemărginită în viața care va veni. Lacrimile se vor usca, inimile frânte vor fi vindecate, ceea ce este pierdut va fi găsit, îngrijorările vor fi rezolvate, familiile vor fi întregite și tot ceea ce are Tatăl va fi al nostru.28
Priviți către Isus Hristos și veți trăi29 este mărturia mea în numele sacru și sfânt al preaiubitului „[Păstor și Episcop al] sufletelor [noastre]”30, Isus Hristos, amin.