Fiți cei care-L urmează în pace pe Hristos
Depun mărturie că „cei [care-L urmează] în pace pe Hristos” vor găsi pacea personală în această viață și o glorioasă reunire cerească.
Trăim într-o perioadă în care „cei [care-L urmează] în pace pe Hristos”1 trec prin încercări unice. Cei care cred în Isus Hristos, Îl preaslăvesc cu umilință și mărturisesc despre El au trecut întotdeauna prin încercări, necazuri și adversități.2 La fel am trecut și soția mea, Mary, și cu mine. În ultimii câțiva ani, am văzut pe mulți dintre prietenii noștri apropiați din perioada liceului, foști colegi misionari, unele dintre soțiile lor preaiubite și foști colegi de serviciu stingându-se sau, cum a spus președintele Russell M. Nelson, trecând de partea cealaltă a vălului. Am văzut pe unii, care au fost crescuți în credință și au fost credincioși, ieșind de pe cărarea legămintelor.
Din nefericire, am pierdut un nepot de 23 de ani, care a murit într-un tragic accident de automobil. Alți prieteni dragi, membrii ai familiei și colegi s-au confruntat cu probleme grave de sănătate.
Ori de câte ori au loc încercări, jelim și ne străduim să ne purtăm poverile unul altuia.3 Deplângem lucrurile care nu vor fi realizate și cântecele care nu vor fi cântate.4 Lucruri rele se întâmplă oamenilor buni în această călătorie prin viața muritoare. Focurile devastatoare de pe insula Maui, statul Hawaii, din sudul statului Chile și din Canada sunt exemple de evenimente înspăimântătoare cu care oamenii buni se confruntă uneori.
În Perla de mare preț, citim că Domnul i-a revelat lui Avraam natura eternă a spiritelor. Avraam a aflat despre viața noastră de dinainte de a fi pe pământ, prerânduire, creare, alegerea unui Mântuitor și această viață muritoare care este a doua stare a omului.5 Mântuitorul a declarat:
„Vom face un pământ pe care aceştia să poată locui;
Și îi vom pune la probă prin aceasta pentru a vedea dacă ei vor face toate lucrurile pe care Domnul, Dumnezeul lor, le va porunci lor”6.
Acum, noi, toți, ne aflăm aici în a doua stare a călătoriei noastre, a progresului nostru spre o împărăție de glorie, care face parte din mărețul plan al salvării și exaltării al lui Dumnezeu. Suntem binecuvântați cu libertatea de a alege și supuși încercărilor vieții muritoare. Aceasta este perioada dată nouă să ne pregătim pentru a-L întâlni pe Dumnezeu.7 Suntem binecuvântați să știm despre Isus Hristos și rolul Său în plan. Avem privilegiul să devenim membri ai Bisericii Sale restaurate – Biserica lui Isus Hristos a Sfinților din Zilele din Urmă. Noi, cei care-L urmăm în pace pe Hristos, ne străduim să trăim potrivit poruncilor Sale. Nu a fost niciodată ușor pentru cei care-L urmează. Nu a fost ușor nici pentru Salvator să îndeplinească misiunea Sa din viața muritoare.
Scripturile spun clar că mulți vor ceda îndemnului „mâncați, beți și vă veseliți, căci mâine vom muri”8. Alți necredincioși s-au retras în enclave sumbre, cu participanți care gândesc la fel și care susțin orice „lucru nou”9 apărut și filosofiile oamenilor.10 Ei nu știu unde să găsească adevărul.11
Cei care-L urmează în pace pe Hristos nu urmează aceste cărări. Noi suntem membri prietenoși și activi în comunitățile în care trăim. Îi iubim pe toți copiii lui Dumnezeu, le împărtășim și îi invităm să urmeze învățăturile lui Hristos:12 Noi urmăm sfatul preaiubitului nostru profet, președintele Nelson - alegem rolul de „împăciuitor acum și întotdeauna”13. Această abordare inspirată este în armonie cu scriptura și îndrumarea profetică.
În anul 1829, Biserica restaurată nu fusese, încă, organizată și nici Cartea lui Mormon nu fusese publicată. Un mic grup de oameni necăjiți, mișcați de Spiritul lui Dumnezeu, l-au urmat pe profetul Joseph Smith. Domnul i-a revelat lui Joseph un sfat pentru vremuri grele: „Nu te teme turmă mică; faceți bine; lăsați pământul și iadul să se unească împotriva voastră, pentru că, dacă voi sunteți zidiți pe piatra Mea, ei nu pot birui”14. El îi sfăuiește, de asemenea:
„Întoarce-te către Mine în fiecare gând; nu te îndoi, nu te teme.
Fii credincios, păzește poruncile Mele și vei moșteni împărăția cerurilor”15.
Evident, destinul nostru ceresc nu este schimbat când trecem prin adversități. În Evrei, suntem sfătuiți „să ne apropiem dar cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare și să găsim har, pentru ca să fim ajutați la vreme de nevoie”16. Isus Hristos este „urzitorul unei mântuiri veșnice”17.
Îmi plac cuvintele lui Mormon, citate de fiul său Moroni, prin care lăuda pe cei „care-L urmați în pace pe Hristos… datorită trăirii voastre în pace cu copiii oamenilor”18.
Pe aceia dintre noi, membrii Bisericii, care ne străduim să-L urmăm în pace pe Hristos ne așteaptă o zi mai strălucitoare pe măsură ce ne concentrăm asupra Domnului și Salvatorului nostru, Isus Hristos. Încercările fac parte din viața muritoare și apar în viața tuturor oamenilor din întreaga lume. Acestea includ conflicte majore între țări și persoane.
Conducătorii Bisericii sunt întrebați deseori: „De ce permite un Dumnezeu drept să se întâmple lucruri rele, mai ales oamenilor buni?” și „De ce nu sunt imuni la astfel de tragedii cei care sunt neprihăniți și Îl slujesc pe Domnul?”.
Noi nu cunoaștem toate răspunsurile; totuși, cunoaștem principiile importante care ne permit să înfruntăm încercările, necazurile și adversitățile cu credință și încredere într-un viitor strălucit care ne așteaptă pe fiecare dintre noi. În scripturi, nu există exemplu mai bun cu privire la trecerea prin adeversități decât cuvântul Domnului către profetul Joseph Smith în timp ce era prizonier în închisoarea Liberty.
Domnul a declarat:
„Chiar dacă fălcile iadului își vor deschide larg gura după tine, să știi, fiul Meu, că toate aceste lucruri îți vor da experiență și vor fi pentru binele tău.
Fiul Omului a coborât sub toate acestea. Ești tu mai mare decât El?…
Nu te teme de ceea ce poate face omul, pentru că Dumnezeu va fi cu tine în vecii vecilor”19.
Este limpede, noi avem un Tată în Cer, care ne cunoaște și ne iubește pe fiecare în parte și ne înțelege perfect suferințele. Fiul Său, Isus Hristos, este Salvatorul și Mântuitorul nostru.
Președintele Russell M. Nelson și președintele M. Russell Ballard au subliniat cu tărie importanța celei de a doua ediții a cărții Predicați Evanghelia Mea.20 Le împărtășesc entuziasmul. Această ediție nouă, care pune accent pe scriptura sacră, proclamă cu tărie:
„Prin sacrificiul Său ispășitor, Isus Hristos a luat asupra Sa durerile, suferințele și infirmitățile noastre. De aceea, El cunoaște, «în ce privește trupul, cum să aline poporul Său după infirmitățile lor» (Alma 7:12; vedeți, de asemenea, versetul 11). El ne invită, «Veniți la mine», și când facem aceasta, El ne dă odihnă, speranță, tărie, perspectivă și tămăduire (Matei 11:28; vedeți, de asemenea, versetul 29-30).
Când ne bizuim pe Isus Hristos și ispășirea Sa, El ne poate ajuta să îndurăm încercările, boala și durerea. Putem fi plini de bucurie, pace și alinare. Tot ce este nedrept în viață poate fi îndreptat prin ispășirea lui Isus Hristos”21.
Noi putem, cu bucurie, să fim cei care Îl urmează în pace pe Hristos.
Planul fericirii întocmit de Tatăl nostru pentru copiii Săi cuprinde nu numai o viață premuritoare și o viață muritoare, ci și posibilitatea de a avea o viață eternă, care include o măreață și glorioasă reuniune cu cei pe care i-am pierdut. Toate greșelile vor fi îndreptate și noi vom vedea și înțelege lucrurile dintr-o perspectivă clară și perfectă.
Conducătorii Bisericii au comparat această perspectivă cu cineva care începe să urmărească de la mijloc o piesă în trei acte.22 Cei care nu cunosc planul Tatălui nu înțeleg ce s-a întâmplat în primul act (sau existența premuritoare) și scopurile stabilite acolo; ei nu înțeleg nici clarificarea și deznodământul care vin în al treilea act care este împlinirea glorioasă a planului Tatălui.
Mulți nu apreciază faptul că, în planul Său cuprinzător și plin de dragoste, cei care par să aibă de suferit fără să aibă vreo vină nu sunt, în final, pedepsiți.23
Scripturile spun limpede: Cei care Îl urmează în pace pe Hristos, care sunt neprihăniți, Îl urmează pe Salvator și țin poruncile Sale vor fi binecuvântați. Una dintre cele mai importante scripturi pentru cei care sunt neprihăniți, oricare ar fi situația lor în viață, face parte din cuvântarea regelui Beniamin către poporul său. El promite că cei care țin cu credință poruncile sunt binecuvântați în toate lucrurile în această viață și „sunt primiți în cer… [și locuiesc] cu Dumnezeu într-o stare de fericire fără de sfârșit”24.
Știm că noi, aproape toți, am trecut prin furtuni fizice și spirituale în viața noastră, unele devastatoare. Un Tată din Cer iubitor și Fiul Său, Isus Hristos, care este capul Bisericii Sale restaurate, ne-au dat scripturi și profeți care să ne pregătească, să ne avertizeze cu privire la pericole și să ne îndrume pentru a ne pregăti și proteja. Unele îndrumări impun acțiuni imediate și altele asigură protecție timp de mulți ani în viitor. Prefața Domnului la Doctrină și legăminte, secțiunea 1, ne îndeamnă să „[dăm] atenție la cuvintele profeților”25.
Secțiunea 1 ne avertizează, de asemenea: „Pregătiți-vă, pregătiți-vă pentru ceea ce va veni”26. Domnul acordă poporului Său șansa de a se pregăti pentru încercările cu care se va confrunta.
Domnul a dat o revelație impresionantă președintelui Brigham Young în ziua de 14 ianuarie 1847, la Winter Quarters.27 Această revelație este un exemplu clasic de mod în care Domnul îi pregătește pe oameni pentru ce va veni. Sfinții credincioși își începuseră exodul către refugiul dintre munți care era valea Salt Lake. Ei construiseră cu succes Templul Nauvoo și primiseră rânduielile sacre necesare salvării. Ei fuseseră alungați din Missouri și persecutorii lor îi alungaseră din Nauvoo într-o iarnă foarte grea. Revelația dată lui Brigham a cuprins un sfat referitor la cum să se pregătească pentru exod. Domnul a pus accent deosebit pe îngrijirea săracilor, văduvelor, orfanilor și familiilor celor care slujeau în Batalionul Mormon în timp ce grupul principal de sfinți începea călătoria sa periculoasă.
Pe lângă alte sfaturi de a trăi în neprihănire, Domnul a pus accent pe două principii care sunt valabile și astăzi.
Primul, El i-a încurajat să-L „[laude] pe Domnul cântând, cu muzică, cu dans, și cu o rugăciune de laudă și de mulțumire”28.
Al doilea, Domnul i-a sfătuit ca, dacă erau triști, să-l cheme „pe Domnul, Dumnezeul [lor], cu sinceritate, pentru ca sufletul [lor] să poată fi vesel”29.
Aceste două îndemnuri sunt sfaturi importante și în zilele noastre. Viețile pline de laudă, muzică și mulțumire sunt binecuvântate într-un mod unic. Să fii vesel și să te bizui pe ajutor ceresc prin rugăciune este o modalitate puternică de a fi dintre cei care Îl urmează în pace pe Hristos. Să te străduiești întotdeauna să fii vesel te ajută să eviți mâhnirea.
Ultimul vers al unui imn inspirat transmite răspunsul final în cuvinte minunate: „Pământul nu are nicio tristețe pe care cerul nu o poate vindeca”30.
Ca apostol al Domnului Isus Hristos, depun mărturie că „cei [care-L urmează] în pace pe Hristos” vor avea pace personală în această viață și o glorioasă reunire cerească. Depun mărturie sigură despre divinitatea Salvatorului și realitatea ispășirii Sale. El este Salvatorul și Mântuitorul nostru. În numele lui Isus Hristos, amin.