Să umblăm respectând legămintele cu Hristos

Președinta Emily Belle Freeman

președinta generală a Tinerelor Fete

Cel care a fost lovit și chinuit pentru noi va permite ca în viața muritoare să avem încercări, dar El nu ne cere să înfruntăm singuri acele încercări.

Bunul meu prieten Ilan mi-a vorbit despre un drum din Israel. „Se numește „Drumul lui Isus”, a spus el, „deoarece este cărarea de la Nazaret la Capernaum pe care mulți cred că a mers Isus”. Am hotărât pe loc că vreau să merg pe acel drum, așa că am început să planific o călătorie în Israel.

Cu șase săptămâni înainte de călătorie, mi-am rupt glezna. Soțul meu era îngrijorat din cauza rănii; cea mai mare îngrijorare a mea era cum urma să merg pe drumul lui Isus o lună mai târziu. Sunt încăpățânată din fire, așa că nu am anulat biletele de avion.

Îmi amintesc că l-am întâlnit pe ghidul nostru israelian în acea frumoasă dimineață de iunie. Am coborât din camionetă și, apoi, am scos un set de cârje și o platformă cu role. Mya, ghidul nostru, s-a uitat la ghipsul meu și a spus: „Of, nu cred că poți merge pe acest drum în această stare”.

„Poate că nu voi putea”, am răspuns. „Dar nimic nu mă împiedică să încerc.” Ea a dat din cap ușor și am început. O iubesc pentru că a crezut că puteam parcurge drumul cu piciorul rănit.

O perioadă, am parcurs singură cărarea abruptă și stâncoasă. Apoi, impresionată de dorința mea sinceră, Mya a scos o frânghie subțire, a legat-o de mânerele platformei mele pe roți și a început să tragă. M-a tras pe dealuri, prin livezi de lămâi și de-a lungul țărmului Mării Galileii. La sfârșitul călătoriei, mi-am exprimat recunoștința pentru ghidul meu drăguț, care mă ajutase să realizez ceva ce nu aș fi putut realiza niciodată singură.

Când Domnul l-a chemat pe Enoh să călătorească prin ținut și să depună mărturie despre El, Enoh a ezitat.¹ Era doar un flăcău, lent la exprimare. Cum putea să meargă pe acea cărare în starea lui? El era orbit de ceea ce era incomplet în el. Răspunsul Domnului la ceea ce îl împiedica a fost simplu și imediat: „Mergi cu Mine”^2.. Asemenea lui Enoh, trebuie să ne amintim că Cel care a fost lovit și chinuit pentru noi³ va permite ca în viața muritoare să avem încercări, dar El nu ne cere să înfruntăm singuri acele încercări.⁴ Oricât ar fi de dureroasă povestea vieții noastre sau oricare ar fi cursul cărării noastre, El ne va invita să mergem cu El.⁵

Gândiți-vă la tânărul care se afla într-o situație dificilă și L-a întâlnit pe Domnul într-un loc pustiu. Iacov călătorise departe de casă. În întunericul nopții, el a avut un vis care a cuprins nu doar o scară, ci și promisiuni importante pe care le implică legământul, inclusiv ceea ce mie îmi place să numesc promisiunea cu cinci elemente.⁶ În acea noapte, Domnul a stat lângă Iacov, S-a prezentat ca fiind Dumnezeul tatălui lui Iacov și, apoi, a promis:

sunt cu tine;
te voi proteja;
te voi aduce înapoi acasă;
nu te voi părăsi;
îmi voi ține promisiunea față de tine.^7.

Iacov avea o alegere de făcut. El putea alege să-și trăiască viața, pur și simplu, cunoscând despre Dumnezeul tatălui său sau putea alege să-și trăiască viața dedicându-se legământului cu El. Ani mai târziu, Iacov a depus mărturie despre o viață trăită potrivit promisiunilor legământului făcut cu Dumnezeu: „Dumnezeu… m-a ascultat în ziua necazului meu, și… a fost cu mine în călătoria, pe care am făcut-o”⁸. La fel cum a făcut pentru Iacov, Domnul ne va răspunde fiecăruia dintre noi în ziua noastră de încercare dacă alegem să ne legăm viața de a Sa. El a promis să pășească alături de noi pe această cale.

Noi numim aceasta a păși pe cărarea legămintelor – o cărare care începe cu legământul botezului și duce la legăminte mai profunde pe care le facem în templu. Poate că auziți aceste cuvinte și vă gândiți la liste cu lucruri de bifat. Poate că tot ce vedeți este o cărare plină de cerințe. O privire mai atentă dezvăluie ceva mai convingător. Un legământ nu se referă doar la un contract, deși acesta este important. Este vorba despre o relație. Președintele Russell M. Nelson ne-a învățat: „Cărarea legămintelor are legătură doar cu relația noastră cu Dumnezeu”⁹.

Gândiți-vă la un legământ al căsătoriei. Data căsătoriei este importantă, dar la fel de importantă este relația clădită prin viața trăită împreună după aceea. Același lucru este valabil și în cazul legământului cu Dumnezeu. Au fost stabilite condiții și vor exista așteptări de-a lungul drumului. Totuși, El ne invită pe fiecare dintre noi să venim cum putem, cu toată inima și să „[înaintăm]”¹⁰ avându-L pe El lângă noi, având încredere că binecuvântările Sale promise vor veni. Scripturile ne amintesc că, deseori, acele binecuvântări vin la timpul ales de El și în felul Său: în 38 de ani¹¹, 12 ani¹², imediat¹³. Pe cât de greu va fi drumul dumneavoastră, pe atât de mare va fi ajutorul Său.¹⁴

Misiunea Sa este una a pogorârii de bunăvoie. Isus Hristos ne va întâmpina acolo unde vom fi, așa cum vom fi. Acesta este motivul evenimentelor din grădină, de pe cruce și din mormânt. Salvatorul a fost trimis să ne ajute să biruim.¹⁵ Dar faptul de a rămâne unde suntem nu va aduce izbăvirea pe care o căutăm. Așa cum El nu l-a lăsat pe Iacov acolo, în noroi, Domnul nu intenționează să ne lase pe niciunul dintre noi acolo unde suntem.

Misiunea Sa este și o misiune de înălțare. El va lucra în noi¹⁶ pentru a ne înălța acolo unde este El și, în acest proces, ne va ajuta să devenim așa cum este El. Isus Hristos a venit pentru a ne înălța.¹⁷ El dorește să ne ajute să devenim. Acesta este motivul pentru care avem temple.

Trebuie să ne amintim că nu doar calea ne va exalta, ci însoțitorul – Salvatorul nostru. Și acesta este motivul relației de legământ.

Când am fost în Israel, am vizitat Zidul Plângerii. Pentru evrei, acesta este cel mai sfânt loc din Israel. Este tot ce a mai rămas din templul lor. Cei mai mulți poartă cele mai frumoase haine când vizitează acest loc sacru; alegerea hainelor lor este un simbol al devotamentului lor față de relația lor cu Dumnezeu. Ei vizitează zidul pentru a citi din scripturi, a preaslăvi și a-și revărsa rugăciunile. Implorarea de a avea un templu în mijlocul lor le domină, fiecare zi, fiecare rugăciune, această dorință profundă de a avea o casă de legământ. Le admir devotamentul.

Când m-am întors acasă din Israel, am ascultat cu mai multă atenție conversațiile din jurul meu cu privire la legăminte. Am observat că oamenii întrebau: De ce să merg pe o cărare a legămintelor? Este necesar să intru într-o casă pentru a face legăminte? De ce port veșmântul sfânt? Ar trebui să investesc într-o relație de legământ cu Domnul? Răspunsul la aceste întrebări bune și importante este simplu: depinde de ce fel de relație doriți să aveți cu Isus Hristos.¹⁸ Fiecare dintre noi va trebui să descopere propriul răspuns la aceste întrebări profund personale.

Acesta este răspunsul meu: merg pe această cărare în calitate de „fiică preaiubită a unor Părinți Cerești”¹⁹, cunoscută de Divinitate²⁰ și în care se are profundă încredere.²¹ În calitate de copil de legământ, sunt eligibilă să primesc binecuvântări promise²². Am ales²³ să merg cu Domnul. Am fost chemată²⁴ pentru a fi martoră a lui Hristos. Când dificultatea cărării mă copleșește, sunt întărită²⁵ cu har care îmi dă putere. De fiecare dată când trec pragul casei Sale, simt că relația mea de legământ cu El este mai profundă. Sunt sfințită²⁶ cu Spiritul Său, înzestrată²⁷ cu puterea Sa și pusă deoparte²⁸ pentru a clădi împărăția Sa. Printr-un proces de pocăință zilnică și luând din împărtășanie săptămânal, învăț să devin statornică²⁹ și să umblu din loc în loc făcând bine.³⁰ Merg pe această cărare alături de Isus Hristos, așteptând cu nerăbdare ziua promisă în care El va veni din nou. Apoi, voi fi pecetluită ca fiind a Sa³¹ și înălțată ca fiică sfântă³² a lui Dumnezeu.

De aceea merg pe cărarea legămintelor.

De aceea mă lipesc de promisiunile făcute prin legământ.

De aceea intru în casa Sa de legământ.

De aceea port veșmântul sfânt ca memento permanent.

Pentru că vreau să trăiesc dedicându-mă relației de legământ cu El.

Poate că și dumneavoastră doriți. Începeți de unde vă aflați.³³ Nu lăsați ca situația dumneavoastră să vă împiedice. Aduceți-vă aminte, ritmul sau locul pe cărare nu sunt la fel de importante cum este progresul.³⁴ Rugați pe cineva în care aveți încredere, care se află pe cărarea legămintelor, să vă prezinte Salvatorului pe care a ajuns să-L cunoască. Învățați mai mult despre El. Investiți în relație intrând în legământ cu El. Nu contează vârsta sau situația dumneavoastră. Puteți merge cu El.

După ce am terminat de mers pe Drumul lui Isus, Mya nu și-a mai luat înapoi frânghia. A lăsat-o legată de platforma mea pe roți. În următoarele câteva zile, nepoții mei adolescenți și prietenul lor m-au tras, pe rând, pe străzile Ierusalimului.³⁵ Ei s-au asigurat că eu nu pierd povestirile despre Isus. Mi-am amintit de tăria generației care se ridică. Putem învăța de la voi. Aveți o dorință sinceră de a cunoaște ghidul, Isus Hristos. Aveți încredere în tăria frânghiei care ne leagă de El. Sunteți deosebit de înzestrați în a-i aduna pe alții la El.³⁶

Din fericire, pășim împreună pe această cărare, oferind încurajări de-a lungul drumului.³⁷ Pe măsură ce ne împărtășim experiența personală cu Hristos, ne vom întări devotamentul personal. Depun mărturie despre acest lucru, în numele lui Isus Hristos, amin.