„Veșmântul Sfintei Preoții”, Liahona, sept. 2024.
Veșmântul Sfintei Preoții
Ca parte a înzestrării în templu, ni s-a oferit un memento fizic sacru al legămintelor noastre – un simbol al Salvatorului Însuși.
Detaliu din Adam and Eve (Adam și Eva), de Douglas M. Fryer.
Indiferent de pregătirea care le-a fost oferită, fără îndoială, și de asigurările pe care au încercat să și le amintească, trebuie să fi fost un șoc uluitor pentru Adam și Eva să părăsească paradisiaca lor Grădină a Edenului și să pășească într-o lume decăzută.
Cu o conștientizare solemnă, ei au înțeles ce însemna să-și schimbe viața liniștită și lipsită de griji cu o lume a opoziției și sudorii, spinilor și tristeții – urmată, în cele din urmă, de ceva numit moarte. Nu puteau ști de la început ce însemnau toate acestea, dar curând au învățat că fiecare zi poate aduce dureri noi. Într-adevăr, cea mai dureroasă dintre toate a fost înțelegerea faptului că aveau să înfrunte toate aceste lucruri separați de Tatăl lor din Cer – „alungați din prezența Lui” avea să consemneze Moise mai târziu.
Având în vedere această separare și însingurare într-o lume rece și mohorâtă, cât de alinător trebuie să fi fost pentru Adam și Eva să-și aducă aminte un lucru: că fuseseră făcute promisiuni – ceva sacru și etern numit legăminte. Ei promiseseră că se vor supune Tatălui în toate zilele vieții lor, iar El promisese să asigure un Salvator care să le aline durerea și tristețea, să ispășească pentru greșelile lor și să îi aducă în siguranță înapoi în prezența Sa.
Dar cum aveau să-și aducă aminte acești muritori ceea ce promiseseră? Cum aveau ei să rămână conștienți de situația lor periculoasă – conștienți tot timpul, zi și noapte?!
Un memento al legămintelor lor
Pentru un astfel de memento, El le-a dat „haine de piele”. Ce dar important a fost acesta și cât de oportun. După ce au luat din fructul oprit, Adam și Eva și-au dat seama aproape imediat că erau goi. Întâi, au încercat să-și acopere goliciunea cu frunze de smochin. Apoi, temându-se că înfățișarea nu va fi adecvată, au încercat să se ascundă de Domnul. (Un efort atât de nechibzuit a fost dovada că viața muritoare se instala!) Din acel moment și până în prezent, un Tată iubitor i-a invitat pe copiii Săi să vină, neascunși, la El. Și, la fel ca în cazul hainelor de piele de atunci și al diferitelor articole de îmbrăcăminte ulterioare, El, în mila Sa, nu ne-a lăsat goi, ci i-a îmbrăcat pe cei supuși într-o „[manta a dreptății]”, un memento al promisiunilor și legămintelor noastre. Aceste „[haine ale] mântuirii” simbolizează cel mai mare dar dintre toate, ispășirea lui Isus Hristos.
Veșmântul este un simbol al Salvatorului
Ei bine, toate aceste gânduri despre Adam și Eva și legăminte și îmbrăcăminte este, desigur, mai mult decât un exercițiu mental. Nu este greu să ne imaginăm cum s-au simțit Adam și Eva, pentru că și noi ne confruntăm cu necazuri în această lume căzută. Și noi am fost separați de prezența lui Dumnezeu și ne depărtăm tot mai mult de fiecare dată când păcătuim. Asemenea lui Adam și Evei, ni s-a dat același Salvator, Isus Hristos din Nazaret, Alfa și Omega, Fiul Dumnezeului cel Viu. Asemenea lui Adam și Evei, noi am făcut legăminte cu Dumnezeu. Și, ca parte a înzestrării în templu, ni s-a oferit un memento fizic sacru al acelor legăminte – un simbol al Salvatorului Însuși. În dispensația noastră, se numește veșmântul Sfintei Preoții.
Noi purtăm acest veșmânt sub îmbrăcămintea noastră exterioară. Indiferent de responsabilitățile pe care le am, indiferent de rolurile pe care le am în viață, indiferent de îndatoririle vieții zilnice, sub toate acestea se află legămintele mele – întotdeauna și pentru pe vecie. Sub toate acestea sunt acele promisiuni sacre de care mă agăț cu disperare. Veșmântul nu este etalat sau arătat înaintea lumii și nici legămintele Mele nu sunt. Dar le țin pe amândouă aproape de mine – cât de aproape pot. Ele sunt extrem de personale și extrem de sacre.
Pentru a ne aminti de acele legăminte, acele promisiuni făcute în ambele sensuri, noi purtăm veșmântul întreaga viață. Această practică reflectă dorința noastră ca Salvatorul să fie o influență constantă în viața noastră. Alte simboluri iubite sunt periodice. Suntem botezați o dată în viață. Luăm din împărtășanie o dată pe săptămână. Mergem la templu când ne permit circumstanțele. Dar veșmântul Sfintei Preoții este diferit – cinstim acest simbol în fiecare zi și noapte.
Și așa sunt legămintele – nu sunt lăsate deoparte din comoditate sau nepăsare și nu sunt modificate pentru a se potrivi stilurilor și tendințelor societății. În viața unui ucenic al lui Isus Hristos, căile lumii trebuie schimbate pentru a se alinia la legămintele noastre, nu invers.
Când îmbrăcăm veșmântul, noi îmbrăcăm, așa cum ne-a învățat Prima Președinție, un simbol sacru al lui Isus Hristos. Așa stând lucrurile, de ce am căuta vreodată o scuză pentru a înlătura acel simbol? De ce ne-am priva singuri de promisiunea de putere, protecție și milă pe care le reprezintă veșmântul? Din contră, ori de câte ori trebuie să dăm jos temporar veșmântul, trebuie să fim nerăbdători să-l îmbrăcăm din nou, cât mai curând posibil, deoarece ne amintim atât de promisiunile, cât și de pericolele care dau sens legămintelor noastre. Mai presus de toate, ne amintim de crucea și mormântul gol al lui Hristos.
Unii ar putea spune: „Am alte moduri de a-mi aduce aminte de Isus”. Eu le-aș răspunde: „Minunat. Cu cât mai multe, cu atât mai bine”. Să ne gândim cu toții la cât mai multe moduri în care putem să ne ținem angajamentul de a ne „[aminti] totdeauna de El”. Dar, dacă facem acest lucru, ar fi o ipocrizie să neglijăm, în mod intenționat, mementoul pe care Domnul Însuși l-a dat celor înzestrați, veșmântul Sfintei Preoții.
Isus Hristos și Evanghelia Sa înseamnă totul pentru mine. Toate speranțele și aspirațiile mele eterne, tot ceea ce îmi este drag depind de El. El este „stânca salvării mele”, calea mea de acces la Tatăl meu Ceresc, singura mea cale de întoarcere la ceea ce am avut odată și doresc acum să am din nou, împreună cu atât de multe altele. Darul Său pentru noi este cel mai generos pe care l-am primit vreodată, cel mai generos oferit vreodată – plătit, așa cum a fost, cu suferință infinită, oferit unui număr infinit, revărsat cu dragoste infinită. Spinii și ciulinii, durerea și chinul, tristețea și păcatul acestei lumi decăzute sunt toate „[absorbite] în Hristos”.
Așadar, port veșmântul Sfintei Preoții – în fiecare zi și în fiecare noapte, după cum este potrivit, de când am fost înzestrat, în urmă cu 64 de ani, la vârsta de 19 ani – pentru că Îl iubesc și pentru că am nevoie de promisiunile pe care le reprezintă.
Aveți întrebări despre purtarea veșmântului?
Unii dintre dumneavoastră ar putea citi acest articol sperând că voi răspunde la o anumită întrebare despre veșmânt. Ați putea spera la răspunsul „Așa spune Domnul” – sau chiar la „Așa spun slujitorii Săi” – într-o chestiune care vă este dragă inimii dumneavoastră. Întrebarea dumneavoastră ar putea proveni dintr-o situație personală legată de locul de muncă, exerciții fizice, igienă, climă, decență, dotări sanitare sau chiar de o afecțiune medicală.
Unele răspunsuri la astfel de întrebări pot fi găsite pe temples.ChurchofJesusChrist.org și în secțiunea 38.5 din Manual general. Membrii familiei și conducătorii de încredere pot fi consultați în legătură cu o problemă personală. Totuși, există îndrumare foarte clară dată în rânduiala pregătitoare și există, întotdeauna, Tatăl dumneavoastră din Cer, care vă cunoaște, vă iubește și înțelege totul în legătură cu circumstanțele dumneavoastră. El ar fi încântat să-I adresați personal aceste întrebări.
Fotografie a turlei Templului St. George, Utah.
Vă rog să nu înțelegeți greșit. Pe măsură ce căutați îndrumare divină, Spiritul nu vă va inspira să faceți altceva decât să urmați instrucțiunile primite în templu și sfaturile profetice împărtășite de membrii Primei Președinții în declarația lor recentă. Un Tată iubitor nu vă va ajuta să vă scuzați pentru că ați făcut mai puțin decât puteți pentru a vă alinia standardelor Sale de devotament și decență care vă vor binecuvânta acum și întotdeauna. Dar înțelege El întrebările dumneavoastră și vă va ajuta El să primiți binecuvântările faptului de a respecta veșmântul și de a vă ține legămintele? Da! Ar trebui, de asemenea, să vă consultați cu specialiști competenți din domeniul medical și din domeniul sănătății când este necesar? Desigur! Ar trebui să ignorați judecata sănătoasă sau să priviți dincolo de limite? Mă rog să nu faceți acest lucru.
Nu pot răspunde fiecărei întrebări pe care o aveți. Nici măcar nu pot răspunde fiecărei întrebări pe care o am eu. Dar, în calitate de apostol al Domnului Isus Hristos, pot să vă promit ajutorul unui Dumnezeu iubitor, care caută, în moduri pe care nu le puteți înțelege sau prevedea acum, să aveți tot succesul și toate binecuvântările pe măsură ce țineți legămintele pe care le-ați făcut cu El.