„Cum m-a ajutat faptul că am fost distrusă să-mi reclădesc temelia credinței”, Liahona, sept. 2024.
Tineri adulți
Cum m-a ajutat faptul că am fost distrusă să-mi reclădesc temelia credinței
După unele probleme psihice, fizice și spirituale grave, am descoperit ce înseamnă să găsești vindecare prin Salvatorul nostru, Isus Hristos.
Slujeam în calitate de misionară în Franța, când lumea s-a prăbușit și COVID-19 a dus întreaga țară la o închidere strictă. M-am luptat cu depresia toată viața, așadar mi-am făcut griji că izolarea mă va face să alunec într-o criză de depresie. Dar prima săptămână de carantină – săptămâna care a precedat istorica Conferință generală din aprilie 2020 – a fost una dintre cele mai spirituale săptămâni din viața mea.
Privind în urmă, am perceput experiențele pe care le-am trăit în acea săptămână ca și cum Domnul mă întărea pentru o furtună.
Vârstnicul Gary E. Stevenson, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, a rostit o cuvântare, în cadrul acelei conferințe, despre reparațiile care urmau să fie făcute temeliei Templului Salt Lake. El a asemănat renovarea cu viața noastră și ne-a rugat să ne gândim la această întrebare:
„Care sunt elementele temeliei vieții mele spirituale și emoționale care ne vor permite, mie și familiei mele, să rămânem neclintiți și fermi, inclusiv să rezistăm evenimentelor seismice tumultoase care vor avea cu siguranță loc în viața noastră?”.
În timp ce ascultam cuvântarea sa, Spiritul m-a făcut să gândesc că, asemenea templului, eu urma să fiu distrusă în anumite moduri în următoarea perioadă a vieții mele. Dar, de asemenea, am simțit că, dacă mă întorceam către Domnul în timpul acestor încercări, El avea să mă ajute să-mi întăresc temelia credinței.
Când te simți distrusă
Așa cum era de așteptat, în scurt timp depresia s-a instalat și nu a durat mult până când m-am simțit prinsă într-un ciclu nesfârșit de idei suicidale. M-am simțit distrusă mintal, emoțional și spiritual.
După două luni de carantină, lucrurile s-au îmbunătățit puțin. Datorită schimbării circumstanțelor mele, cum ar fi medicația cu antidepresive și sfârșitul izolării, am început să mă simt mai bine din punct de vedere mintal. Dar, curând după aceea, am început să mă simt rău și am observat trei umflături mari la baza gâtului meu.
La început, am ignorat umflăturile, dar, când simptomele s-au înrăutățit, a devenit clar că nu mai puteam rămâne în câmpul misiunii. M-am întors acasă, unde am fost diagnosticată imediat cu leucemie – limfom Hodgkin.
Deoarece antidepresivele mele au avut ca efect o mică amorțeală emoțională, m-am simțit destul de apatică când am început șase luni de chimioterapie.
Dar, chiar și așa, am început să mă prăbușesc fizic.
Reclădirea temeliei mele spirituale
La un an după ce chimioterapia mea s-a încheiat, începusem să mă simt mai bine din punct de vedere fizic. Mă întorsesem la facultate și făceam planuri. Dar durerea spirituală cumplită și amorțirea pe care le simțisem în misiunea mea și în timpul chimioterapiei se transformaseră acum într-un sentiment general de indiferență față de Tatăl Ceresc și Isus Hristos.
Mă luptam cu sentimentele mele cu privire la lucrurile prin care trecusem și simțeam că Ei mă abandonaseră când eram în cea mai grea situație.
Dar Tatăl Ceresc știa pe ce căi aveam nevoie să merg pentru a mă putea vindeca.
Simțeam că mă luptam cu molozul și cu rămășițele credinței mele odată puternice și cu personalitatea mea odată vibrantă. Simțeam că nu-mi puteam controla gândurile și emoțiile. Inima mea se înmuia simțind încercările Domnului de a mă ajuta, dar, spiritual, mă simțeam vinovată, neliniștită și nedemnă din cauza indiferenței mele față de Evanghelie.
După ce m-am gândit câteva luni la sănătatea mea spirituală, am fost îndemnată să fac mici schimbări spirituale în viața mea. Ignorasem durerea o perioadă, dar voiam să abordez durerea pe care o simțeam în suflet din cauza încercărilor prin care trecusem.
Curând, am putut vedea mâna Tatălui Ceresc în viața mea. Fără să știe cât de amorțită spiritual mă simțeam, prietenii și cei dragi au adus în discuție subiectul vindecării. Unul dintre ei a împărtășit chiar o cuvântare din cadrul unei adunări de devoțiune a lui Elaine S. Marshall.
Am citit-o fără tragere de inimă.
În calitate de asistentă medicală, Elaine a făcut paralele între vindecarea fizică și vindecarea spirituală, spunând: „Vindecarea nu este tratament. Tratamentul este clar, rapid și terminat – deseori sub anestezie… Vindecarea… este, deseori, un proces de recuperare și creștere care durează întreaga viață, în pofida, poate din cauza, atacului fizic, emoțional sau spiritual persistent. Necesită timp”.
Nu cred că a fost o coincidență faptul că tratamentul pentru cancerul meu a necesitat șase luni de chimioterapie. Efectele chimioterapiei sunt profunde, dureroase și solicitante. Interesant este că, aflând cum să-mi las trupul să se vindece fizic, am învățat un principiu cheie al vindecării spirituale – cum să folosesc harul lui Isus Hristos și să-mi dau timp și spațiu pentru a-mi vindeca relația cu El și cu Tatăl Ceresc.
Primirea harului Salvatorului
Harul este ajutor divin, putere care întărește și tărie și vindecare spirituală. Este un dar de la Tatăl nostru Ceresc „oferit nouă prin ispășirea Domnului Isus Hristos”.
Exemplul meu preferat de persoană care accesează puterea vindecătoare a lui Isus Hristos prin ispășirea Sa este Alma cel Tânăr. Când a zăcut trei zile într-o stare de comă, sfâșiat de „durerile unui suflet condamnat”, el și-a adus aminte de învățăturile tatălui său despre Isus Hristos (vedeți Alma 36:16-17). Mai întâi, el a dorit ajutor și, apoi, s-a îndreptat către Hristos, ceea ce i-a schimbat direcția vieții și i-a permis să fie vindecat spiritual (vedeți Alma 36:18-22).
Primul pas pe care l-am făcut către vindecarea spirituală a fost acela de a găsi dorința de a mă conecta cu Dumnezeu. Alma m-a învățat cum să încep când a spus: „Dovediți un pic de credință, da, chiar dacă nu faceți nimic mai mult decât să doriți să credeți, lăsați această dorință să lucreze în voi, chiar până când credeți într-un fel în care puteți face loc pentru o parte din cuvintele mele” (Alma 32:27).
Eu depun mărturie, din experiență personală, că această învățătură este adevărată.
Putem să dezvoltăm o dorință, să plantăm o sămânță (cuvântul lui Dumnezeu) și să hrănim acea sămânță până când devine ceva real și concret. În cele din urmă, roadele credinței noastre în Isus Hristos apar când vedem schimbări în acțiunile noastre, opiniile noastre, crezurile noastre, inimile noastre, mințile noastre și, apoi, sufletele noastre. Temelia noastră se clădește pe El (vedeți Helaman 5:12).
Asemenea experienței lui Alma, dorința mea de a simți, din nou, Spiritul și bucuria Evangheliei a declanșat o schimbare de direcție care m-a făcut să trec prin procesul vindecării. De atunci, Salvatorul m-a ajutat să-mi împac sentimentele din trecut învățând să renunț la resentimentele mele față de Dumnezeu, față de El și față de propriile mele slăbiciuni.
Datorită Lui, părți din mine însămi pe care credeam că le pierdusem în negura încercărilor – cum ar fi personalitatea mea, dorințele mele și dragostea mea pentru Evanghelie – mi-au fost înapoiate și m-au făcut să mă simt întreagă, reînnoită și restaurată.
O temelie mai puternică
Durerea și încercările m-au schimbat, dar, pe măsură ce am găsit vindecare prin Isus Hristos, mi-am reconstruit, cu adevărat, temelia credinței pe El. Pe măsură ce timpul trece și mă vindec, văd că, datorită lui Isus Hristos, pot învăța să am bucurie în pofida dificultăților mele. Acum înțeleg că cea mai importantă parte a trecerii printr-o încercare nu este ceea ce ne distruge sau durerea pe care o simțim – este ceea ce urmează în timpul vindecării și reconstrucție prin harul Salvatorului.
Vârstnicul Patrick Kearon, din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli, ne-a învățat: „Dragi prieteni care ați… suportat nedreptățile vieții – puteți avea un nou început și o puteți lua de la capăt. În Ghetsimani și pe Golgota, Isus «a luat asupra Sa… toate durerile și suferințele de care am avut parte vreodată dumneavoastră și cu mine» [Russell M. Nelson, „Denumirea corectă a Bisericii”, Liahona, nov. 2018, p. 88] și El a biruit totul!”.
Așadar, cei care se simt frânți, vă implor să fiți curajoși, să rezistați și să vă încredeți în Domnul și în puterea Sa vindecătoare. Cu timp, răbdare și chiar și cu cea mai mică dorință, harul Său vă poate transforma, vă poate reclădi temelia și vă poate ajuta să vă simțiți întregi din nou.
Acesta este darul pe care El ni-l oferă fiecăruia dintre noi.
Autoarea este din Carolina de Nord, S.U.A.