Și era noapte, de Benjamin McPherson

10-16 iunie

Matei 26; Marcu 14; Luca 22; Ioan 18

„Nu cum voiesc Eu, ci cum voiești Tu”

Citiți Matei 26; Marcu 14; Luca 22 și Ioan 18 și cugetați la gândurile și impresiile care vă vin în minte. Ce mesaje trebuie să învețe membrii clasei dumneavoastră?

Consemnați-vă impresiile

Invitați să împărtășească

Invitați membrii clasei să împărtășească un lucru pe care l-au învățat în această săptămână, care i-a ajutat să înțeleagă mai bine însemnătatea împărtășaniei. Ce au făcut și cum le-a afectat acest lucru experiența de a lua din împărtășanie?

Predați doctrina

Matei 26:26-29; Luca 22:19-20

Împărtășania este ocazia de a ne aminti întotdeauna de Salvator.

• De ce a instituit Isus împărtășania? De ce luăm din împărtășanie săptămânal? Ce posibile răspunsuri pot găsi membrii clasei în Matei 26:26-29; Luca 22:7-20; Doctrină și legăminte 20:75-79 și Fideli credinței, p. 91-93? De exemplu, Fideli credinței ne învață că împărtășania comemorează jertfa lui Hristos, care a împlinit legea lui Moise. Puteți, de asemenea, să citiți rugăciunile de împărtășanie împreună cu clasa și să rugați membrii clasei să identifice legămintele pe care le facem ca parte a rânduielii. Cum putem ajuta pe cineva să înțeleagă ce însemnătate au aceste angajamente? În ce mod ar trebui participarea noastră la rânduiala împărtășaniei să ne influențeze alegerile pe care le facem în timpul săptămânii?

  

  Când luăm din împărtășanie, ne înnoim legămintele.

• Se poate ca membrilor clasei să le fie de folos să audă ideile fiecăruia despre cum să-și amintească de Salvator în timpul împărtășaniei și pe parcursul săptămânii (vedeți D&L 6:36-37). Îi puteți invita să împărtășească ce îi ajută pe ei și pe familiile lor să-și amintească de Salvator și să țină legămintele pe care le-au făcut. Ce versete din fragmentele pentru lectură din această săptămână ne ajută să fim mai pioși față de împărtășanie? Pentru alte gânduri despre cum să ne amintim de Salvator, vedeți Gerrit W. Gong, „Amintiți-vă totdeauna de El”, Ensign sau Liahona, mai 2016, p.108-111.

• Această discuție ar putea fi o bună ocazie de a cerceta împreună cu membrii clasei despre ceea ce simbolizează împărtășania. Cum ne ajută aceste simboluri să ne concentrăm asupra Salvatorului în timpul rânduielii? Ce ne învață aceste simboluri despre El și relația noastră cu El?

• La finalul discuției despre împărtășanie, le puteți oferi membrilor clasei câteva minute pentru a se gândi și a scrie ce simt că pot face pentru a se pregăti pentru împărtășanie săptămâna următoare. Pentru a intensifica natura spirituală a acestei experiențe, puteți să interpretați un imn de împărtășanie în timp ce membrii clasei cugetă.

Matei 26:36-46

Noi devenim mai asemănători lui Hristos când alegem să ne supunem voința față de cea a Tatălui.

• Exemplul de supunere al Salvatorului față de voința Tatălui îi poate ajuta pe membrii clasei dumneavoastră când vor trebui să facă la fel. Pentru a începe o discuție, puteți invita fiecare membru al clasei să împărtășească un moment în care s-a supus deoarece știa că Dumnezeu dorea ca el sau ea să facă acel lucru. Ce i-a motivat să facă acele lucruri? Invitați membrii clasei să citească Matei 26:36-42 și să se gândească la motivul pentru care Salvatorul a fost dornic să-Și supună voința față de cea a Tatălui Său. Cum ne va binecuvânta în cele din urmă faptul de a ne supune voința față de Dumnezeu?

• Pentru a studia principiul supunerii față de Dumnezeu, puteți ruga jumătate din membrii clasei să citească Mosia 3:19 și cealaltă jumătate să citească 3 Nefi 9:20. Ce ne învață aceste versete despre semnificația faptului de a fi supus față de Dumnezeu? Cum ne supunem? Membrii clasei pot să se gândească la modul în care își pot supune voința față de Dumnezeu în săptămâna care urmează. Declarația vârstnicului Neal A. Maxwell din secțiunea „Resurse suplimentare” poate fi inclusă în discuția dumneavoastră.

Matei 26:20-22, 31-35

Trebuie să ne examinăm propria viață pentru a determina modul în care cuvintele Domnului ni se aplică nouă.

• De-a lungul vieții, auzim multe lecții despre Evanghelie, dar, uneori, avem tendința să credem că acele lecții sunt valabile, de cele mai multe ori, pentru alți oameni. O discuție despre Matei 26 ne poate ajuta să învingem această tendință. Pentru a începe această discuție, puteți să împărțiți membrii clasei în echipe de câte doi și să rugați o persoană din fiecare echipă să citească Matei 26:20-22, iar pe cealaltă să citească versetele 31-35. Invitați-i să compare răspunsurile ucenicilor din aceste două relatări. Ce lecții putem învăța din modul în care ucenicii au pus în practică cuvintele Salvatorului în viața lor? Pentru a învăța mai mult, vedeți trimiterea președintelui Dieter F. Uchtdorf la Matei 26:21-22 din mesajul dânsului intitulat „Nu cumva sunt eu, Doamne?” (Ensign sau Liahona, nov. 2014, p. 56-59).

Matei 26:36-46

Isus Hristos a înfăptuit o ispășire fără de sfârșit pentru noi.

• Puteți invita membrii clasei să împărtășească ce au învățat despre ispășirea lui Isus Hristos din studiul lor personal sau împreună cu familia.

• Matei 26 descrie ce s-a întâmplat în Ghetsimani, dar înțeleg membrii clasei dumneavoastră semnificația acesteia în viața lor? Pentru a-i ajuta, puteți scrie, pe tablă, întrebări precum Ce s-a întâmplat în Ghetsimani? și De ce este important pentru mine? Membrii clasei pot lucra în mod individual sau în grupuri mici pentru a găsi răspunsuri în Matei 26:36-46; Alma 7:11-13 și Doctrină și legăminte 19:16-19. Ei pot găsi, de asemenea, răspunsuri în mesajul vârstnicului C. Scott Grow „Miracolul ispășirii” (Ensign sau Liahona, mai 2011, p. 108-110).

• În Cartea lui Mormon, Iacov numește ispășirea lui Isus Hristos „ispășire fără de sfârșit” (2 Nefi 9:7). Pentru a ajuta membrii clasei să înțeleagă ce înseamnă acest lucru, puteți împărtăși învățăturile președintelui Russell M. Nelson din secțiunea „Resurse suplimentare” și să rugați membrii clasei să facă o listă cu modurile în care influența sacrificiului Salvatorului poate fi considerată fără de sfârșit. Ei pot, de asemenea, să citească următoarele versete și să le adauge listei lor: Evrei 10:10; Alma 34:10-14; Doctrină și legăminte 76:24 și Moise 1:33. Cum ne putem arăta aprecierea pentru tot ceea ce Salvatorul a făcut pentru noi?

Încurajați învățarea acasă

Pentru a inspira membrii clasei să continue să citească, puteți să-i întrebați dacă știu care sunt cele șapte lucruri pe care Isus le-a spus în timp ce se afla pe cruce. Spuneți-le că vor afla ce a spus Salvatorul citind Matei 27; Marcu 15; Luca 23 și Ioan 19.

Resurse suplimentare

Matei 26; Marcu 14; Luca 22; Ioan 18

Prezentări video din Biblie (LDS.org).

„The Last Supper”, „The Savior Suffers in Gethsemane”

Să ne supunem voința Tatălui

Vârstnicul Neal A. Maxwell ne-a învățat: „Dragi frați, când supuneți voința dumneavoastră lui Dumnezeu, îi dați Lui singurul lucru pe care I-l puteți da cu adevărat și care este în realitate al dumneavoastră. Nu așteptați prea mult pentru a găsi altarul și pentru a începe să așezați darul voinței dumneavoastră pe el! („Să vă aduceți aminte cât de bun a fost Domnul”, Ensign sau Liahona, mai 2004, p. 46).

Ispășirea fără de sfârșit

Președintele Russell M. Nelson ne-a învățat:

„Ispășirea [lui Isus Hristos] este infinită – nu are sfârșit. Este, de asemenea, infinită prin faptul că toată omenirea va fi salvată de la moartea fără sfârșit. Este infinită în ceea ce privește suferința Sa imensă. Este infinită ca timp, încheind astfel prototipul predecesor ce consta în jertfirea animalelor. Este infinită ca efect – a trebuit înfăptuită o dată pentru toți. Iar mila ispășirii este pusă la dispoziția nu doar a unui număr infinit de oameni, ci și a unui număr infinit de lumi pe care El le-a creat. Ispășirea este infinită, mai presus de orice unitate de măsură omenească sau de înțelegerea oricărei ființe muritoare.

Isus a fost Singurul care a putut oferi o astfel de ispășire infinită, întrucât El S-a născut dintr-o mamă muritoare și un Tată nemuritor. Datorită acestui drept unic primit la naștere, Isus este o Ființă fără început și fără sfârșit” („The Atonement”, Ensign, nov. 1996, p. 35).

Președintele Herber J. Grant ne-a învățat: „Isus nu a venit doar ca un dar universal, El a venit ca jertfă personală… El a murit pe Căpățâna pentru fiecare dintre noi și sângele Său ne va salva în mod condiționat. Nu ca națiuni, comunități sau grupuri, ci ca persoane individuale” („A Marvelous Growth”, Juvenile Instructor, dec. 1929, p. 697).

Să ne îmbunătățim predarea

Priviți prin ochii lui Dumnezeu. Străduiți-vă să-i vedeți pe membrii clasei dumneavoastră așa cum îi vede Dumnezeu, iar Spiritul vă va arăta valoarea și potențialul lor divin. Făcând astfel, veți fi îndrumați în eforturile dumneavoastră de a-i ajuta (vedeți manualul Să predăm în modul Salvatorului, p. 6).