Împărtăşanie
În noaptea dinainte de răstignirea Sa, Isus Hristos s-a întâlnit cu apostolii Săi şi a instituit împărtăşania. „Apoi a luat pâine; şi, după ce a mulţămit lui Dumnezeu, a frânt-o, şi le-a dat-o, zicând: ‚Acesta este trupul Meu, care se dă pentru voi; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea.’ Tot astfel, după ce au mâncat, a luat paharul, şi li l-a dat, zicând: ‚Acest pahar este legământul cel nou, făcut în sângele Meu, care se varsă pentru voi’“ (Luca 22:19–20). După Învierea Sa, El a instituit împărtăşania printre Nefiţi (vezi 3 Nefi 18:1–11).
Astăzi noi luăm din pâine şi apă în amintirea sacrificiului ispăşitor al lui Isus Hristos. Această rânduială este o parte esenţială a preaslăvirii noastre şi a dezvoltării noastre spirituale. Cu cât medităm mai mult asupra semnificaţiei acesteia, cu atât ea devine mai sacră pentru noi.
Amintindu-ne de Salvator şi ispăşirea Sa
Împărtăşania vă oferă ocazia de a vă aduce aminte cu recunoştinţă despre viaţa, slujirea şi ispăşirea Fiului lui Dumnezeu.
Prin pâinea frântă, vă aduceţi aminte de trupul Său. Dumneavoastră puteţi să vă gândiţi la suferinţele Sale fizice – în special la suferinţele Sale de pe cruce. Puteţi să vă aduceţi aminte că prin mila şi îndurarea Lui, toţi oamenii vor fi înviaţi şi li se va da şansa vieţii veşnice alături de Dumnezeu.
Cu un pahar mic de apă, dumneavoastră puteţi să vă aduceţi aminte că Salvatorul a vărsat sângele Lui în suferinţă şi agonie spirituală intensă, începând în Grădina Ghetsimani. Acolo El a spus: „Sufletul Meu este cuprins de o întristare de moarte“ (Matei 26:38). Supunându-se voinţei Tatălui, El a suferit mai mult decât putem să înţelegem noi: „Sânge [ţâşneşte] din fiecare por, atât de mare va fi suferinţa Lui pentru ticăloşia şi lucrurile abominabile poporului Său“ (Mosia 3:7). Puteţi să vă amintiţi că prin vărsarea sângelui Său, Isus Hristos v-a salvat pe dumneavoastră şi pe toţi ceilalţi oameni de ceea ce scripturile numesc „păcatul original”, păcatul lui Adam (Moise 6:54). Vă puteţi aminti că El a suferit, de asemenea, pentru păcatele, întristările şi durerile tuturor copiilor Tatălui Ceresc, oferind iertarea păcatelor celor care se pocăiesc şi trăiesc conform Evangheliei (vezi 2 Nefi 9:21–23).
Legăminte reînnoite şi binecuvântări promise
Atunci când luaţi din împărtăşanie, depuneţi mărturie lui Dumnezeu că amintirea Fiului Său va dura mai mult decât timpul scurt al acestei rânduieli sacre. Promiteţi să vă amintiţi întotdeauna de El. Depuneţi mărturie că sunteţi dornici să luaţi numele lui Isus Hristos asupra dumneavoastră şi că veţi ţine poruncile Sale. Când luaţi din împărtăşanie şi faceţi aceste legăminte, vă reînnoiţi legământul de la botez (vezi Mosia 18:8–10; D&L 20:37).
Primiţi binecuvântări minunate atunci când ţineţi legământul făcut la botez. Când îl reînnoiţi, Domnul îşi reînnoieşte promisiunea iertării păcatelor dumneavoastră. Curăţaţi de păcat, puteţi „avea întotdeauna Spiritul Său cu [dumneavoastră]“ (D&L 20:77). Tovărăşia constantă a Spiritului este unul dintre cele mai mari daruri pe care le puteţi primi în viaţa muritoare. Spiritul vă va conduce pe cărările neprihănirii şi ale păcii, conducându-vă către viaţa veşnică alături de Tatăl dumneavoastră din Ceruri şi de Isus Hristos.
A lua demn din împărtăşanie
Când vă pregătiţi în fiecare săptămână pentru a lua din împărtăşanie, faceţi-vă timp pentru a vă examina viaţa şi a vă pocăi de păcatele dumneavoastră. Nu trebuie să fiţi perfect pentru a lua din împărtăşanie, dar trebuie să aveţi în inimă un spirit de umilinţă şi de pocăinţă. În fiecare săptămână, trebui să vă pregătiţi pentru această sacră rânduială având „o inimă frântă şi un spirit smerit“ (vezi 3 Nefi 9:20).
Dacă priviţi împărtăşania cu veneraţia şi solemnitatea cuvenite, devine o ocazie săptămânală de a face o introspecţie, de a vă pocăi şi a vă reafirma dedicarea – o sursă de putere şi un lucru care vă aminteşte în mod constant de ispăşirea Salvatorului.
Referinţe suplimentare: 1 Corinteni 11:23–29; Moroni 4–5; D&L 20:75–79; 27:2.
Vezi, de asemenea, Ispăşirea lui Isus Hristos, Legământ