Caritatea

Caritatea „este dragostea pură a lui Hristos“ sau „iubirea veşnică“ (Moroni 7:47; 8:17). Profetul Mormon ne-a învăţat: „Caritatea suferă îndelung şi este binevoitoare şi nu invidiază şi nu este îngâmfată şi nu caută nimic pentru sine, nu este provocată cu uşurinţă, nu se gândeşte la rău şi nu se bucură în nedreptate, ci se bucură în adevăr, suportă toate lucrurile, crede toate lucrurile, nădăjduieşte toate lucrurile, rabdă toate lucrurile“ (Moroni 7:45; vezi, de asemenea, 1 Corinteni 13:4–7).

Isus Hristos este exemplul desăvârşit de milostenie. În slujirea Sa din timpul vieţii muritoare El „umbla din loc în loc, făcând bine”, propovăduind Evanghelia şi arătând compasiune faţă de cei săraci, bolnavi şi în suferinţă (vezi Matei 4:23; Marcu 6:6; Faptele apostolilor 10:38). Expresia cea mai înaltă a milosteniei Sale a fost Ispăşirea Sa nesfârşită. El a spus „Nu este mai mare dragoste decât să-şi dea cineva viaţa pentru prietenii săi“ (Ioan 15:13). Aceasta a fost cea mai măreaţă faptă de răbdare îndelungată, de bunătate, de lipsă de egoism pe care o vom cunoaşte vreodată. Înţelegând dragostea ce dăinuie a Salvatorului, dumneavoastră vă puteţi exercita credinţa şi vă puteţi pocăi de păcatele dumneavoastră, având încredere că El vă va ierta şi vă va întări în eforturile dumneavoastră de a trăi conform Evangheliei.

Salvatorul doreşte ca dumneavoastră să primiţi dragostea Sa şi mai doreşte ca dumneavoastră să o împărtăşiţi cu alţi oameni. El le-a spus discipolilor Săi: „Vă dau o poruncă nouă: Să vă iubiţi unii pe alţii; cum v-am iubit Eu, aşa să vă iubiţi şi voi unii pe alţii. Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii pentru alţii (Ioan 13:34–35). În relaţiile de familie şi în relaţiile cu ceilalţi oameni, căutaţi să-L aveţi pe Salvator ca exemplu. Străduiţi-vă să iubiţi aşa cum iubeşte El, cu compasiune ce nu piere, cu răbdare şi milă.

Atunci când continuaţi să primiţi dragostea desăvârşită a Salvatorului şi manifestaţi faţă de ceilalţi o dragoste precum cea a lui Hristos, veţi descoperi că dragostea dumneavoastră sporeşte. Veţi trăi bucuria de a fi în slujba Domnului. Duhul Sfânt va fi însoţitorul dumneavoastră permanent, îndrumându-vă în slujirea dumneavoastră şi în relaţiile dumneavoastră cu ceilalţi oameni. Veţi fi pregătiţi să-L întâlniţi pe Domnul la judecată, când El vă va răsplăti în acord cu devotamentul dumneavoastră faţă de munca Sa. Mormon ne-a învăţat:

„Dacă voi nu aveţi caritate, atunci voi sunteţi de nimic, căci caritatea niciodată nu piere. De aceea, agăţaţi-vă de milostenie, care este cea mai mare dintre toate, căci toate lucrurile trebuie să piară –

Dar milostenia este dragostea pură a lui Hristos şi ea rabdă în vecii vecilor; şi acela care este găsit că o are în ziua din urmă bine va fi de el.

De aceea, fraţii mei preaiubiţi, rugaţi-vă la Tatăl cu toată puterea inimii, pentru ca voi să fiţi plini de dragostea Lui pe care El a dăruit-o tuturor acelora care Îl urmează cu adevărat pe Fiul Său, Isus Hristos; pentru ca voi să deveniţi fiii lui Dumnezeu; pentru ca atunci când El va veni, noi să fim la fel ca El, căci noi Îl vom vedea pe El aşa cum El este; pentru ca noi să putem să avem această nădejde; pentru ca noi să fim purificaţi tot aşa cum El este pur“ (Moroni 7:46–48).

Referinţe suplimentare: Matei 25:31–46; 1 Ioan 4:18; Eter 12:33–34; D&L 12:8; 34:3; 121:45

Vezi, de asemenea, Dragostea, Slujirea