Abuzul

Abuzul înseamnă un comportament faţă de alţii sau faţă de sine care provoacă suferinţă sau jignire. Abuzul dăunează minţii şi spiritului şi adesea, dăunează şi trupului. Poate provoca confuzie, îndoială, neîncredere şi frică. El este o încălcare a legilor societăţii şi este în opoziţie totală cu învăţăturile Salvatorului. Domnul condamnă orice formă de comportament abuziv – fizic, sexual, verbal sau emoţional. Comportamentul abuziv poate duce la măsuri disciplinare din partea Bisericii.

Consiliere pentru cei care au comis abuz

Dacă aţi comis abuz în oricare din relaţii, trebuie să vă pocăiţi de păcatul dumneavoastră. Rugaţi-vă Domnului să vă ierte. Cereţi iertare celor cărora le-aţi făcut rău. Staţi de vorbă cu episcopul sau cu preşedintele dumneavoastră de ramură, astfel încât el să vă poată ajuta în procesul de pocăire şi, dacă este necesar, să vă ajute pentru a primi consiliere şi asistenţă suplimentară.

Dacă sentimentele de mânie au alimentat comportamentul dumneavoastră abuziv, învăţaţi să vă controlaţi emoţiile. Adresaţi-vă Domnului prin rugăciune şi rugaţi-L să vă ajute. Având o perspectivă veşnică, veţi descoperi că mânia dumneavoastră a apărut aproape întotdeauna ca răspuns la lucruri care nu sunt foarte importante.

Dacă v-aţi făcut vinovat de abuz sexual, căutaţi să vă disciplinaţi mintea. Amintiţi-vă că gândurile dumneavoastră au un impact puternic asupra vieţii dumneavoastră – „căci el este ca unul care îşi face socotelile în suflet“ (Proverbe 23:7). Ţineţi-vă departe de pornografie şi de orice altceva care ar putea stimula dorinţele sexuale imorale. Rugaţi-vă să aveţi capacitatea de a lăsa „virtutea să înfrumuseţeze, fără încetare, gândurile tale“ (D&L 121:45).

Ajutor pentru victimele abuzului

Dacă sunteţi o victimă a abuzului, căutaţi ajutor imediat. Vorbiţi cu conducătorii dumneavoastră din preoţie, aceştia sunt de obicei episcopul sau preşedintele de ramură, dar în unele situaţii poate fi un membru al preşedinţiei de ţăruş sau de district. El vă poate ajuta să aflaţi ce trebuie să faceţi.

Trebuie să fiţi convins(ă) că nu dumneavoastră purtaţi vina pentru comportamentul abuziv al altora. Dumneavoastră nu trebuie să resimţiţi vină. Dacă aţi fost victima unui viol sau a unui abuz sexual, fie că aţi suferit abuz din partea unei cunoştinţe, din partea unui străin sau chiar din partea unui membru al familiei, nu sunteţi vinovat(ă) de păcat sexual. Trebuie să ştiţi că sunteţi inocent(ă) şi că Tatăl dumneavoastră Ceresc vă iubeşte.

Rugaţi-vă pentru pacea care vine numai prin Isus Hristos şi prin Ispăşirea Sa (vezi Ioan 14:27; 16:33). Salvatorul a îndurat toate durerile şi suferinţele noastre, chiar şi cele provocate de alţi oameni şi El ştie cum să vă ajute (vezi Alma 7:11–12). În loc de a căuta răzbunare, concentraţi-vă asupra unor subiecte pe care le puteţi controla, cum ar fi perspectiva dumneavoastră asupra vieţii. Rugaţi-vă pentru a avea tăria să-i iertaţi pe cei care v-au făcut rău.

Continuaţi să căutaţi ajutor din partea conducătorului dumneavoastră din preoţie, astfel încât el să vă poată îndruma în procesul de vindecare emoţională. Prin binecuvântările Evangheliei puteţi opri ciclul abuzului şi puteţi fi eliberat de suferinţele pe care le-aţi îndurat.

Referinţe suplimentare: Matei 18:1–6; D&L 121:34–46

Vezi, de asemenea, Iertarea, Pocăinţa