Iertarea

Scripturile se referă la iertare în două moduri. Domnul ne porunceşte să ne pocăim de păcatele noastre şi să căutăm iertarea Sa. El ne porunceşte, de asemenea, să-i iertăm pe aceia care ne jignesc sau ne rănesc. În rugăciunea Domnului, Isus ne sfătuieşte să-L rugăm pe Tatăl Ceresc: „Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri“ (Matei 6:12).

Să căutăm iertarea Domnului

Păcatul este o povară grea. Aduce tensiunea sentimentului de vinovăţie şi chinul cunoaşterii că am acţionat împotriva voinţei Tatălui nostru din Cer. Aduce îndelungată mustrare de cuget pe măsură ce înţelegem că este posibil ca, prin faptele noastre, să fi rănit pe cineva şi să ne împiedicăm pe noi înşine să primim binecuvântările pe care Tatăl nostru era pregătit să ni le dea.

Datorită ispăşirii lui Isus Hristos, noi putem primi iertare pentru păcatele noastre prin pocăinţă sinceră şi totală. Păcătoşenia aduce suferinţă şi durere, dar iertarea Domnului aduce alinare, mângâiere şi bucurie. Domnul a promis: .

„Iată, acela care s-a pocăit de păcatele lui este iertat şi Eu, Domnul, nu-Mi mai amintesc de ele“ (D&L 58:42).

„De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, se vor face albe ca zăpada; de vor fi roşii ca purpura, se vor face ca lâna“ (Isaia 1:18).

Puteţi trăi acest miracol, dar va trebui să vă pocăiţi de păcatele grave sau de slăbiciunile de zi cu zi. Aşa cum Salvatorul i-a îndemnat pe oamenii din vechime, El ne îndeamnă pe noi astăzi:

„Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă.

Luaţi jugul Meu asupra voastră, şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre.

Căci jugul Meu este bun, şi sarcina Mea este uşoară“ (Matei 11:28–30).

„Nu vă veţi întoarce voi acum către Mine şi nu vă veţi pocăi voi de păcatele voastre şi nu vă veţi converti voi pentru ca Eu să vă pot vindeca?

Da, adevărat vă spun Eu vouă că, dacă veţi veni la Mine, atunci veţi avea viaţă veşnică. Iată, braţul milei Mele este întins către voi şi oricine va veni, pe acela Eu îl voi primi; şi binecuvântaţi sunt aceia care vin la Mine“ (3 Nefi 9:13–14).

Pentru explicaţia pocăinţei vezi „Pocăinţă”, pag. 132–135.

Iertarea altora

Pe lângă faptul că trebuie să căutăm să obţinem iertarea pentru păcatele noastre, noi trebuie să fim doritori să-i iertăm pe alţii. Domnul a spus: „Trebuie să iertaţi unul altuia; pentru că acela care nu iartă fratelui său greşelile lui este condamnat înaintea Domnului; pentru că rămâne în el păcatul mai mare. Eu, Domnul, voi ierta pe cine vreau Eu să iert, dar vouă vi se cere să-i iertaţi pe toţi oamenii“ (D&L 64:9–10).

În viaţa de zi cu zi, veţi fi cu siguranţă nedreptăţiţi de alte persoane – uneori neintenţionat, alteori în mod intenţionat. În astfel de situaţii, este uşor să devii sarcastic, furios sau răzbunător, dar nu aşa ne cere Domnul să ne purtăm. Salvatorul ne-a sfătuit: „Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blesteamă, faceţi bine celor ce vă urăsc, şi rugaţi-vă pentru cei ce vă asupresc şi vă prigonesc“ (Matei 5:44). El a dat exemplul perfect de iertare când era pe cruce. El s-a rugat pentru soldaţii romani care îl răstigniseră: „Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac!“ (Luca 23:34; vezi nota de subsol c).

Rugaţi-vă pentru a avea tăria să-i iertaţi pe cei care v-au făcut rău. Renunţaţi la sentimentele de furie, amărăciune sau răzbunare. Căutaţi binele în alţii şi nu vă concentraţi atenţia asupra defectelor lor şi nu le subliniaţi slăbiciunile. Lăsaţi-L pe Dumnezeu să fie judecătorul faptelor vătămătoare ale altora. Este, poate, greu să treceţi peste faptul că v-au fost rănite sentimentele, dar o puteţi face cu ajutorul Domnului. Veţi constata că iertarea poate tămădui răni teribile, înlocuind otrava certurilor şi a urii cu pacea şi dragostea pe care numai Dumnezeu le poate da.

Referinţe suplimentare: Matei 6:14–15; 18:21–22; 1 Nefi 7:16–21

Vezi, de asemenea, Ispăşirea lui Isus Hristos, Judecarea altora, Pocăinţa