Păcat

Când noi nu ne supunem benevol poruncilor lui Dumnezeu, păcătuim. Noi păcătuim şi când eşuăm să acţionăm în dreptate în ciuda cunoştinţelor noastre despre adevăr (vezi Iacov 4:17).

Domnul a spus: „nu pot să tolerez păcatul nici în cel mai mic grad“ (D&L 1:31). Rezultatul păcatului este retragerea Duhului Sfânt iar în eternitate, incapacitatea de a trăi în prezenţa Tatălui nostru Ceresc, pentru că „nici un lucru necurat nu poate locui cu Dumnezeu“ (1 Nefi 10:21).

Fiecare dintre noi a încălcat porunci sau a eşuat să acţioneze în acord cu înţelegerea noastră despre adevăr. Apostolul Ioan ne-a învăţat: „Dacă zicem că n-avem păcat, ne înşelăm singuri, şi adevărul nu este în noi. Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept, ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nelegiuire“ (1 Ioan 1:8–9). Prin ispăşirea lui Isus Hristos, noi putem să ne pocăim şi să fim iertaţi de păcatele noastre.

Referinţe suplimentare: Romani 3:23; 6:23; Alma 5:41–42; 11:37; Helaman 5:10–11; D&L 82:1–3; 88:34–35