Convertirea

„Umblarea după lucrurile firii pământeşti, este moarte”, a declarat apostolul Pavel, „pe când umblarea după lucrurile Duhului este viaţă şi pace“ (Romani 8:6; vezi, de asemenea, 2 Nefi 9:39). În starea noastră după cădere, ne luptăm adesea cu ispita şi adesea cedăm „potrivit voinţei trupului“ şi a „[răutăţii] care este în el“ (2 Nefi 2:29; vezi, de asemenea, „Căderea“ paginile 56–59 din această carte). Pentru a fi în stare să primim binecuvântările vieţii veşnice, trebuie să „[umblăm] după lucrurile Duhului“ şi să biruim dorinţele noastre care nu sunt drepte. Avem nevoie de schimbare. Mai exact spus, avem nevoie să fim schimbaţi sau convertiţi, prin puterea ispăşirii Salvatorului şi prin puterea Duhului Sfânt. Acest proces este numit convertire.

Convertirea cuprinde schimbări de comportament, dar ea merge dincolo de comportament; ea schimbă însăşi natura noastră. Această schimbare este atât de importantă încât Domnul şi profeţii Săi vorbesc despre ea ca despre o renaştere, o schimbare a inimii şi un botez cu foc. Domnul a spus:

„Nu te minuna că toată omenirea, da, bărbaţi şi femei, toate naţiunile, neamurile, limbile şi popoarele trebuie să se nască din nou; da, să se nască din Dumnezeu, să se schimbe din starea lor carnală şi decăzută la o stare de dreptate, fiind mântuiţi de Dumnezeu, devenind fiii şi fiicele Lui;

Şi astfel ei devin fiinţe noi; şi dacă ei nu fac aceasta, atunci nu pot în nici un fel să moştenească Împărăţia lui Dumnezeu“ (Mosia 27:25–26).

Procesul convertirii

Convertirea este un proces, nu un eveniment. Deveniţi convertiţi în urma eforturilor drepte de a-L urma pe Salvator. Aceste eforturi cuprind exercitarea credinţei în Isus Hristos, pocăirea de păcate, primirea botezului, primirea darului Duhului Sfânt şi îndurarea până la sfârşit în credinţă.

Deşi convertirea este miraculoasă şi schimbă viaţa, ea este un miracol tăcut. Vizitele îngerilor şi alte evenimente spectaculoase nu aduc convertirea. Chiar şi Alma, care a văzut un înger, a devenit convertit după ce „[a] postit şi [s-a] rugat multe zile“ pentru a primi mărturia adevărului (Alma 5:46). Iar Pavel, care L-a văzut pe Salvatorul înviat, a spus că „nimeni nu poate zice: ’Isus este Domnul’, decât prin Duhul Sfânt“ (1 Corinteni 12:3).

Deoarece convertirea este un proces desfăşurat în tăcere,continuu puteţi să fiţi convertiţi în acest moment, fără să vă daţi seama. Puteţi fi precum lamaniţii care „datorită credinţei lor în [Hristos] la timpul convertirii lor, au fost botezaţi cu foc şi cu Duhul Sfânt, iar ei nu au ştiut aceasta“ (3 Nefi 9:20). Eforturile dumneavoastră continue de a vă exercita credinţa şi de a-L urma pe Salvator vor duce la o convertire mai profundă.

Caracteristicile oamenilor care sunt convertiţi

Cartea lui Mormon ne oferă descrieri ale oamenilor care sunt convertiţi întru Domnul.

Ei doresc să facă bine. Poporul regelui Beniamin a declarat: „Spiritul Domnului cel Atotputernic… a lucrat o schimbare mare în noi sau în inimile noastre, pentru că nu mai avem înclinare să facem rău, ci să facem bine neîncetat“ (Mosia 5:2). Alma a vorbit despre oameni care „nu puteau să se uite la păcat decât cu groază“ (Alma 13:12).

Ei nu se răscoală împotriva Domnului. Mormon relatează despre un grup de lamaniţi care fuseseră răi şi însetaţi de sânge, dar care au fost „convertiţi întru Domnul“ (Alma 23:6). Aceşti oameni şi-au schimbat numele în anti-nefi-lehiţi, şi au „devenit un popor drept; ei şi-au pus jos armele răzvrătirii pentru ca să nu se mai lupte împotriva lui Dumnezeu şi nici împotriva fraţilor lor“ (Alma 23:7).

Ei propovăduiesc Evanghelia. Enos, Alma cel Vârstnic, Alma cel Tânăr, precum şi fiii lui Mosia, Amulek şi Zeezrom şi-au dedicat vieţile propovăduirii Evangheliei după ce au devenit convertiţi întru Domnul (vezi Enos 1:26; Mosia 18:1; Mosia 27:32–37; Alma 10:1–12; 15:12).

Ei sunt plini de dragoste. După ce Salvatorul înviat i-a vizitat pe oamenii din America, „oamenii erau cu toţii convertiţi la Domnul, pe toată faţa ţării, atât nefiţii, cât şi lamaniţii; şi nu erau nici un fel de conflicte şi certuri între ei, iar fiecare om se purta cu dreptate faţă de celălalt…

Şi s-a întâmplat că nu era nici un conflict în ţară datorită dragostei lui Dumnezeu care trăieşte în inimile oamenilor.

Şi nu erau nici invidie, nici certuri, nici tumulturi, nici curvii, nici minciuni, nici crime sau alte feluri de necurăţenii; şi cu siguranţă nu a putut să fie nici un popor mai fericit printre toate popoarele care au fost făcute de către mâna lui Dumnezeu.

Nu era nici un tâlhar sau ucigaş; şi, de asemenea, nu era nici un lamanit sau vreun fel de – iţi; ci ei cu toţii erau ca unul singur, copiii lui Hristos şi moştenitorii împărăţiei lui Dumnezeu“ (4 Nefi 1:2; 15–17).

Străduinţa spre o convertire mai mare

Dumneavoastră vă revine în primul rând responsabilitatea pentru convertirea personală. Nimeni nu poate deveni convertit în locul dumneavoastră şi nimeni nu vă poate forţa să vă convertiţi. Totuşi, ceilalţi oameni vă pot ajuta în procesul de convertire. Învăţaţi din exemplele drepte ale membrilor familiei, ale conducătorilor Bisericii şi ale învăţătorilor, ca şi din cele ale bărbaţilor şi femeilor din scripturi.

Capacitatea dumneavoastră de a simţi o mare schimbare în inimă va spori atunci când vă străduiţi să urmaţi exemplul perfect al Salvatorului. Studiaţi scripturile, rugaţi-vă cu credinţă, respectaţi poruncile şi căutaţi însoţirea constantă a Duhului Sfânt. Când perseveraţi în procesul de convertire, vă veţi „[bucura] foarte mult”, aşa cum s-a bucurat poporul regelui Beniamin când Spiritul „a lucrat o mare schimbare în inimile [lor]“ (vezi Mosia 5:2, 4). Veţi putea să urmaţi sfatul regelui Beniamin de a fi „neclintiţi şi nestrămutaţi, făcând întotdeauna lucruri bune din abundenţă pentru ca Hristos, Domnul Dumnezeu cel Atotputernic, să vă poată pecetlui ca ai Săi, pentru ca să puteţi fi aduşi în cer, ca să aveţi salvare şi viaţă veşnică“ (Mosia 5:15).

Referinţe suplimentare: Matei 18:3; Luca 22:32; Alma 5:7–14

Vezi, de asemenea, Ispăşirea lui Isus Hristos, Botezul, Duhul Sfânt, Salvarea