Guvernarea civilă şi legea

Secţiunea 134 din Doctrină şi legăminte descrie „credinţa noastră [a sfinţilor din zilele din urmă] cu privire la guvernele pământeşti şi la legi, în general“ (D&L 134, titlul secţiunii). Această secţiune cuprinde următoarele declaraţii:

„Noi credem că guvernele au fost instituite de Dumnezeu în folosul omului; şi că El îi ţine pe oameni răspunzători de faptele lor în relaţie cu ele atât în elaborarea legilor cât şi în aplicarea lor, pentru binele şi siguranţa societăţii…

„Noi credem că toţi oamenii sunt obligaţi să susţină şi să apere respectivele guverne din locurile unde au rezidenţa, atâta timp cât sunt protejaţi în drepturile lor naturale şi inalienabile prin legile acestor guverne; şi că incitarea şi revolta sunt improprii tuturor cetăţenilor astfel protejaţi şi trebuie pedepsite în consecinţă; şi că toate guvernele au dreptul de a decreta legi care, după judecata lor, sunt cele mai bune pentru a apăra interesul public; în acelaşi timp însă menţinând sacră libertatea conştiinţei.

Noi credem că fiecare om trebuie să fie onorat în poziţia sa, conducători şi magistraţi, potrivit titlului lor, aceştia fiind stabiliţi pentru protecţia inocenţilor şi pedepsirea vinovaţilor; şi că toţi oamenii sunt obligaţi să respecte legile şi să se supună lor, pentru că fără ele pacea şi armonia vor fi înlocuite cu anarhie şi teroare; legile umane sunt instituite în scopuri exprese de reglementare a intereselor noastre ca persoane şi ca naţiuni, de la om la om; şi legile divine date din cer prescriu reguli de natură spirituală, pentru credinţă şi preaslăvire, două lucruri de care omul trebuie să răspundă în faţa Făcătorului său“ (D&L 134:1, 5–6).

Unul din elementele cheie privind separarea bisericii şi a statului este responsabilitatea guvernului de a acorda libertatea religiei. Profeţii din zilele din urmă susţin acest principiu, după cum este enunţat în al unsprezecelea articol de credinţă: „Noi afirmăm că avem dreptul de a-L preaslăvi pe Dumnezeu Cel Atotputernic, aşa cum ne îndeamnă propria conştiinţă, şi recunoaştem tuturor oamenilor acelaşi drept de a preaslăvi cum doresc, unde doresc sau ceea ce doresc”. În concordanţă cu separarea bisericii şi a statului, Biserica nu susţine nici un partid politic şi nici un candidat politic. Biserica nu permite folosirea clădirilor şi a facilităţilor sale pentru scopuri politice. Biserica nu participă în politică în afara cazurilor în care sunt discutate probleme morale, caz în care Biserica îşi enunţă frecvent părerea.

Deşi Biserica rămâne neutră din punct de vedere politic, conducătorii Bisericii îi încurajează pe membrii individuali să fie implicaţi în calitate de cetăţeni. Ca sfinţi ai zilelor din urmă, dumneavoastră trebuie să vă înţelegeţi locul şi poziţia în ţara în care trăiţi. Învăţaţi despre istoria ţării şi despre moştenirea ei, ca şi despre legile ţării. Dacă aveţi ocazia de a vota şi de a participa la treburile guvernării, implicaţi-vă în mod activ în sprijinirea şi apărarea principiilor adevărului, dreptăţii şi libertăţii.

Referinţe suplimentare: D&L 98:10; Articolele de credinţă 1:12