Iad

Revelaţiile din zilele din urmă vorbesc despre iad în cel puţin două sensuri. Primul, este un alt nume pentru închisoarea spiritelor, un loc în lumea spiritelor de după moartea fizică pentru aceia care „muriseră în păcatele lor, fără o cunoaştere a adevărului, sau în păcat, după ce i-au respins pe profeţi“ (D&L 138:32). Aceasta este o stare temporară în care spiritele vor fi învăţate Evanghelia şi vor avea prilejul să se pocăiască şi să accepte rânduielile salvării, care sunt îndeplinite pentru ei în temple (vezi D&L 138:30:35). Aceia care acceptă Evanghelia ar putea locui în paradis până la înviere. După ce vor fi înviaţi şi judecaţi, ei vor primi gradele de glorie de care vor fi demni. Aceia care aleg să nu se pocăiască, dar care nu sunt fii ai pierzaniei vor rămâne în închisoarea spiritelor până la sfârşitul Mileniului când ei vor fi eliberaţi din iad şi de pedeapsă şi vor fi înviaţi într-o glorie telestială (vezi D&L 76:81–85).

Al doilea, cuvântul iad este folosit pentru a indica întunericul din afară, care este sălaşul diavolului, al îngerilor săi şi al fiilor pierzaniei (vezi D&L 29:36–38; 76:28–33). Fii pierzaniei sunt aceia care nu primesc „iertare în această lume şi nici în lumea care va veni – Deoarece ei au negat Spiritul Sfânt după ce l-au primit şi L-au negat pe Singurul Fiu Născut al Tatălui, L-au răstignit pentru ei şi L-au expus la batjocură (D&L 76:34-35; vezi, de asemenea, versetele 31–33, 36–37).Astfel de persoane nu vor moşteni un loc în nici o împărăţie de glorie; pentru ei stările iadului continuă (vezi D&L 76:38; 88:24, 32).

Vezi, de asemenea, Împărăţii de glorie, Satana