Speranţa

Cuvântul speranţă este uneori greşit înţeles. În limbajul de zi cu zi, cuvântul are uneori o tentă de incertitudine. De exemplu, putem spune că sperăm ca vremea să se schimbe sau ca un prieten să ne viziteze. În limbajul Evangheliei, însă, cuvântul speranţă este sigur, neclintit şi activ. Profeţii vorbesc despre a avea o „nădejde neclintită“ (Alma 34:41) şi o „nădejde vie“ (1 Petru 1:3). Profetul Moroni a spus: „Acela care crede în Dumnezeu cu siguranţă va putea să nădăjduiască într-o lume mai bună, da, şi anume un loc la dreapta lui Dumnezeu, care nădejde vine de la credinţă, ancorează în sufletul oamenilor, ceea ce-i face pe ei să fie siguri şi neclintiţi, întotdeauna abundând în fapte bune, fiind conduşi să-L slăvească pe Dumnezeu“ (Eter 12:4).

Când avem speranţă, ne încredem în promisiunile lui Dumnezeu. Avem asigurarea că dacă facem „lucrările dreptăţii”, noi vom „primi răsplata [noastră], chiar pace în această lume şi viaţă veşnică în lumea care va veni“ (D&L 59:23). Mormon a propovăduit că această speranţă vine numai prin ispăşirea lui Isus Hristos: „Ce este aceea pentru care voi aveţi nădejde? Iată, va spun eu vouă că voi trebuie sa aveţi nădejde prin ispăşirea lui Hristos şi prin puterea învierii Lui ca să fiţi înălţaţi la viaţă veşnică şi aceasta datorită credinţei voastre în El în acord cu făgăduinţa“ (Moroni 7:41).

Pe măsură ce vă străduiţi să trăiţi potrivit Evangheliei, creşte capacitatea dumneavoastră de a fi „prin puterea Duhului Sfânt… tari în nădejde“ (Romani 15:13). Speranţa dumneavoastră creşte pe măsură ce vă rugaţi şi căutaţi iertarea lui Dumnezeu. În Cartea lui Mormon, un misionar pe nume Aaron a dat regelui lamanit asigurarea: „Dacă te vei pocăi de toate păcatele tale şi te vei pleca adânc în faţa lui Dumnezeu şi vei striga numele Lui în credinţă, crezând că vei primi, atunci tu vei primi nădejdea pe care o doreşti“ (Alma 22:16). Speranţa o dobândiţi şi pe măsură ce studiaţi scripturile şi urmaţi învăţăturile lor. Apostolul Pavel ne-a învăţat: „Şi tot ce a fost scris mai înainte, a fost scris pentru învăţătura noastră, pentru ca, prin răbdarea şi prin mângâierea pe care o dau Scripturile, să avem nădejde“ (Romani 15:4).

Principiul speranţei străbate veşniciile, dar vă poate susţine şi în încercările vieţii de zi cu zi. „Ferice”, spune psalmistul, „de cine are ca ajutor pe Dumnezeul lui Iacov, ferice de cine îşi pune nădejdea în Domnul, Dumnezeul său“ (Pslamii 146:5). Prin speranţă, puteţi găsi bucurie în această viaţă. Puteţi să „aveţi răbdare şi să suportaţi… suferinţe cu o nădejde neclintită că într-o zi vă veţi odihni după toate suferinţele voastre“ (Alma 34:41). Puteţi „să înaintaţi cu fermitate în Hristos, având o strălucire perfectă a speranţei şi o iubire de Dumnezeu şi de toţi oamenii. Prin urmare, dacă înaintaţi ospătându-vă din cuvântul lui Hristos şi înduraţi până la sfârşit, iată, astfel a spus Tatăl: Voi veţi avea viaţă veşnică“ (2 Nefi 31:20).

Referinţe suplimentare: Plângerile lui Ieremia 3:25–26; 1 Corinteni 15:19–22; 1 Petru 3:15; 1 Ioan 3:2–3; Iacov 4:4–6; Alma 13:28–29; 27:28; Eter 12:32; Moroni 8:26; 9:25; 10:22

Vezi, de asemenea, Adversitatea, Ispăşirea lui Isus Hristos, Caritatea, Credinţa