Familia

La 23 septembrie 1995, preşedintele Gordon B. Hinckley, al 15-lea preşedinte al Bisericii, a citit următoarea declaraţie oficială în cadrul unei adunări generale a Societăţii de Alinare. Această declaraţie oficială inspirată, intitulată „Familia: o declaraţie oficială către lume”, a devenit declaraţia definitivă a Bisericii despre familie.

„Noi, Prima Preşedinţie şi Consiliul celor Doisprezece Apostoli ai Bisericii lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă, declarăm cu solemnitate căsătoria dintre un bărbat şi o femeie ca fiind rânduită de Dumnezeu, familia fiind esenţială pentru planul Creatorului cu privire la destinul etern al copiilor Lui.

Toate fiinţele umane – bărbat şi femeie – sunt făcute după chipul lui Dumnezeu. Fiecare este în spirit un fiu sau o fiică iubită ai unor părinţi cereşti şi, datorită acestui lucru, fiecare are o natură şi un destin divin. Faptul că o persoană este bărbat sau femeie reprezintă o caracteristică fundamentală pentru scopul şi identitatea individului în existenţa lui premuritoare, muritoare şi veşnică.

În existenţa lor premuritoare, fiii şi fiicele de spirit L-au cunoscut şi L-au venerat pe Dumnezeu ca Tatăl lor Etern şi au acceptat planul Lui prin care copiii Lui puteau obţine un trup fizic ca să câştige experienţă pământească pentru a progresa către perfecţiune şi, în final, pentru a împlini destinul lor divin ca moştenitori ai vieţii veşnice. Planul divin al fericirii face posibil ca relaţiile de familie să continue şi după moarte. Rânduielile sacre şi legămintele ce se fac în sfintele temple dau posibilitatea fiecărei persoane să se întoarcă în prezenţa lui Dumnezeu, iar familiile lor să fie unite pentru eternitate.

Prima poruncă pe care Dumnezeu a dat-o lui Adam şi Eva, a fost cu privire la capacitatea lor de a deveni părinţi ca soţ şi soţie. Noi declarăm că porunca lui Dumnezeu către copiii Lui de a se înmulţi şi de a umple pământul, este încă valabilă. Declarăm în continuare că Dumnezeu a poruncit ca sacrele puteri de procreare să fie întrebuinţate numai între bărbat şi femeie, căsătoriţi legal ca soţ şi soţie.

Declarăm că viaţa pe pământ este creată prin îndrumare divină. Noi afirmăm că viaţa este sfântă şi afirmăm despre importanţa ei în planul etern al lui Dumnezeu.

Soţul şi soţia au o responsabilitate sacră, aceea de a se iubi şi de a se îngriji unul de celălalt şi de copiii lor. ‘Fiii, sunt o moştenire de la Domnul’ (Psalmii 127:3). Părinţii au datoria sacră de a-şi creşte copiii cu dragoste şi dreptate, de a satisface nevoile lor fizice şi spirituale, de a-i învăţa să se iubească şi să se slujească unul pe altul, să respecte poruncile lui Dumnezeu şi să respecte legile ţării în care sunt cetăţeni, oriunde ar trăi. Soţii şi soţiile – mamele şi taţii – vor fi făcuţi răspunzători în faţa lui Dumnezeu pentru neîmplinirea acestor responsabilităţi.

Familia este rânduită de Dumnezeu. Căsătoria dintre un bărbat şi o femeie este esenţială pentru planul Lui etern. Copiii au dreptul de a se naşte din părinţi căsătoriţi şi au dreptul de a fi crescuţi de un tată şi o mamă care-şi onorează jurămintele căsătoriei cu toată fidelitatea. Fericirea în viaţa de familie pate fi obţinută cel mai bine atunci când aceasta se bazează pe învăţăturile Domnului Isus Hristos. Căsătoriile şi familiile reuşite se stabilesc şi se menţin pe principiile credinţei, rugăciunii, pocăinţei, iertării, respectului, dragostei, milei, muncii şi ale activităţilor de recreere sănătoase. Potrivit planului divin, taţii trebuie să-şi conducă familiile în dragoste şi dreptate şi ei sunt răspunzători de asigurarea celor necesare vieţii şi protecţiei familiilor lor. Mamele sunt, în primul rând, răspunzătoare de îngrijirea copiilor. În aceste responsabilităţi sacre, taţii şi mamele sunt obligaţi să se ajute unii pe ceilalţi ca parteneri egali. Invaliditatea, moartea sau alte situaţii pot duce la adaptarea rolurilor în familie. Rudele trebuie să acorde ajutor, atunci când este nevoie.

Noi avertizăm pe acele persoane care încalcă legămintele castităţii, care abuzează de partener sau de copii sau care nu reuşesc să-şi îndeplinească responsabilităţile faţă de familie, că vor da socoteală într-o bună zi în faţa lui Dumnezeu. Mai mult, avertizăm că dezintegrarea familiei va aduce asupra persoanelor, comunităţilor şi naţiunilor nenorocirile prevestite de profeţii din vechime, precum şi de cei moderni.

Facem un apel către toţi cetăţenii responsabili şi către guvernanţii de pretutindeni, să promoveze acele măsuri menite să menţină şi să întărească familia ca unitate fundamentală a societăţii“ (Ensign, nov. 1995, pag. 102).

Vezi, de asemenea, Seara de familie, Căsătoria, Templele