Consiliile disciplinare ale Bisericii

Episcopii şi preşedinţii de ramură ca şi preşedinţii de ţăruş, de misiune şi de district au responsabilitatea de a-i ajuta pe membri să-şi depăşească păcatele prin pocăinţă. Cele mai severe păcate, cum ar fi încălcările dreptului civil, abuzul împotriva soţiei sau a soţului, abuzul faţă de copii, adulterul, încălcarea legii castităţii, violul şi incestul necesită adesea manifestarea oficială a măsurilor disciplinare ale Bisericii. Măsurile disciplinare oficiale ale Bisericii pot cuprind restricţionarea unor privilegii de membru al Bisericii sau pierderea calităţii de membru al Bisericii.

Procesul măsurilor disciplinare oficiale începe atunci când un conducător al preoţiei care prezidează solicită convocarea unui consiliu disciplinar. Scopurile consiliilor disciplinare sunt salvarea sufletului celui care a păcătuit, protejarea celui nevinovat şi păstrarea purităţii, integrităţii şi a bunului renume al Bisericii.

Măsurile disciplinare în Biserică reprezintă un proces inspirat, şi care are loc de-a lungul unei perioade de timp. Prin acest proces şi prin Ispăşirea lui Isus Hristos, un membru poate primi iertarea păcatelor, îşi poate redobândi pacea spiritului şi poate dobândi puterea de a evita să mai păcătuiască în viitor. Măsurile disciplinare în cadrul Bisericii nu au menirea de a fi încheierea procesului. Ele sunt concepute pentru a-i ajuta pe copiii Tatălui Ceresc să-şi continue eforturile pentru a se întoarce la o înfrăţire deplină şi a se bucura de binecuvântările depline ale Bisericii. Rezultatul dorit este acela ca persoana respectivă să întreprindă schimbările necesare pentru a se pocăi complet.

Vezi, de asemenea, Iertarea, Pocăinţa