Bunăstarea

Fiecare membru al Bisericii are două responsabilităţi de bază referitoare la bunăstare: să se poată întreţine singur şi să aibă grijă de cei săraci şi nevoiaşi.

Părinţii au o responsabilitate sacră de a se îngriji de bunăstarea fizică şi spirituală a copiilor lor. Pe măsură ce copiii cresc, ei devin mai responsabili pentru propria lor bunăstare. Părinţii trebuie să-i înveţe principiile de bază ale bunăstării, ajutându-i să se pregătească să se poată întreţine singuri şi să se îngrijească de familiile lor în viitor. Părinţii pot, de asemenea, să le dea copiilor prilejul de a avea grijă de oamenii săraci şi de cei aflaţi în nevoie.

Dacă sunteţi un membru adult al Bisericii, toate sfaturile de mai jos vi se aplică în mod direct. Dacă sunteţi un tânăr sau o tânără, majoritatea sfaturilor vi se aplică şi dumneavoastră, chiar dacă depindeţi în mare parte de părinţii dumneavoastră.

A se putea întreţine singur

Responsabilitatea pentru bunăstarea socială, emoţională, spirituală, fizică şi economică vă revine în primul rând dumneavoastră, în al doilea rând familiei şi în al treilea rând Bisericii. Sub inspiraţia Domnului şi prin munca personală, trebuie să vă asiguraţi dumneavoastră înşivă şi familiei dumneavoastră necesităţile spirituale şi temporale ale vieţii.

Sunteţi capabili într-o mai mare măsură să aveţi grijă de dumneavoastră înşivă şi de familia dumneavoastră când vă puteţi întreţine singur. Sunteţi pregătit să înduraţi vremuri neprielnice fără a depinde de alţii.

Dumneavoastră puteţi să vă întreţineţi singur dacă (1) folosiţi oportunităţile de a primi educaţie; (2) practicaţi principiile sănătoase de nutriţie şi igienă; (3) vă pregătiţi pentru a obţine o angajare potrivită; (4) stocaţi proviziile de mâncare, îmbrăcăminte în măsura permisă de lege; (5) gestionaţi prudent resursele, inclusiv plătirea zeciuielii şi a darului de post şi evitarea datoriilor; şi (6) prin dezvoltarea puterii spirituale, emoţionale şi sociale.

Pentru a vă putea întreţine singur, trebuie să fiţi dornic să lucraţi. Domnul ne-a dat porunca de a munci (vezi Genesa 3:19; D&L 42:42). Munca onorabilă este o sursă de bază a fericirii, a preţuirii de sine şi a prosperităţii.

Dacă sunteţi vreodată în imposibilitatea de a face faţă nevoilor de bază prin eforturile dumneavoastră proprii sau prin eforturile membrilor familiei dumneavoastră, Biserica vă poate ajuta. În aceste situaţii, Biserica oferă deseori resurse pentru supravieţuire care să vă ajute pe dumneavoastră şi familia dumneavoastră să vă puteţi întreţine singur din nou.

Grija faţă de cei săraci şi nevoiaşi

Domnul a poruncit întodeauna poporului Său să aibă grijă de cei săraci şi nevoiaşi. El a spus: „Trebui să-i vizitaţi pe săraci şi pe cei nevoiaşi şi să le aduceţi alinare“ (D&L 44:6). El, de asemenea, a poruncit: „Amintiţi-vă în toate lucrurile de cei săraci şi de cei nevoiaşi, de cei bolnavi şi de cei chinuiţi, pentru că acela care nu face aceste lucruri nu este ucenicul Meu“ (D&L 52:40).

Dumneavoastră puteţi avea grijă de cei săraci şi de cei nevoiaşi în mai multe moduri. Un mod important este ca prin post şi darul de post, pe care episcopul sau preşedintele de ramură îl foloseşte pentru a-i ajuta pe membrii episcopiei sau ai ramurii care sunt săraci, sunt bolnavi sau au alte încercări grele. Puteţi da, de asemenea, din timpul dumneavoastră şi puteţi împărtăşi din talentele dumneavoastră. Îi puteţi sluji pe cei fără adăpost, pe cei cu dizabilităţi şi pe alţii din vecinătatea şi comunitatea dumneavoastră.

Pe lângă grija faţă de cei aflaţi în nevoie, Biserica întinde o mână de ajutor oamenilor, indiferent de credinţă, care suferă de pe urma dezastrelor naturale, sărăciei, bolii şi a altor calamităţi. Biserica oferă resurse pentru supravieţuire pentru a ajuta familii şi indivizi să îşi revină şi să lucreze pentru a se putea baza pe propriile forţe. Donaţiile făcute la Fondul Permanent de Educaţie oferă sfinţilor din zilele din urmă care sunt dezavantajaţi mijloace pentru a-şi continua studiile. Misionarii care slujesc în Biserică oferă voluntar timpul şi resursele lor pentru a îmbogăţi cultura generală, pentru a promova sănătatea şi pentru a instrui.

Referinţe suplimentare: Iacov 1:27; Iacov 2:17–19; D&L 42:31; 104:15–18

Vezi, de asemenea, Post şi Darul de post, Slujire