Preoţia

Preoţia este puterea şi autoritatea veşnică a lui Dumnezeu. Prin preoţie, Dumnezeu a creat şi guvernează cerul şi pământul. Prin această putere El învie şi exaltă pe copiii Săi, făcând să se întâmple „nemurirea şi viaţa veşnică a omului“ (Moise 1:39).

Autoritatea preoţiei dată bărbaţilor pe pământ

Dumnezeu dă autoritatea preoţiei bărbaţilor demni, membri ai Bisericii, pentru ca ei să poată acţiona în numele Său pentru salvarea copiilor Săi. Deţinătorii preoţiei pot fi autorizaţi să predice Evanghelia, să efectueze rânduielile salvării şi să guverneze împărăţia lui Dumnezeu de pe pământ.

Membri bărbaţi ai Bisericii pot începe slujirea în preoţie când împlinesc vârsta de 12 ani. Ei încep prin a deţine Preoţia aaronică şi mai târziu, se pot califica pentru a le fi conferită Preoţia lui Melhisedec. În etape diferite din vieţile lor, pe măsură ce se pregătesc să primească diferite responsabilităţi, ei deţin diferite oficii în preoţie, cum ar fi: diacon, învăţător sau preot în Preoţia aaronică şi elder sau înalt preot în Preoţia lui Melhisedec. (Pentru mai multe informaţii despre Preoţia aaronică sau despre Preoţia lui Melhisedec, vezi paginile 3-4 şi 101–102.)

Pentru ca un bărbat membru să deţină preoţia, trebuie ca o persoană autorizată să i-o confere şi trebuie să îl rânduiască într-un oficiu din acea preoţie (vezi Evrei 5:4; D&L 42:11; Articolele de credinţă 1:5).

Deşi autoritatea preoţiei este conferită doar bărbaţilor demni, membri ai Bisericii, binecuvântările preoţiei sunt disponibile tuturor – bărbaţilor, femeilor şi copiilor. Noi toţi beneficiem de influenţa conducerii drepte a preoţiei şi toţi avem privilegiul de a primi rânduielile preoţiei pentru salvare.

Preoţia şi familia

Cea mai importantă exersare a preoţiei are loc în cadrul familiei. Fiecare soţ şi tată din Biserică trebuie să se străduiască să fie demn de a deţine Preoţia lui Melhisedec. Având-o pe soţia sa ca partener egal, el prezidează în dreptate şi iubire, slujind în calitate de conducător spiritual al familiei. El îşi conduce familia în rugăciunile obişnuite, studiul scripturilor şi în serile de familie. El lucrează împreună cu soţia sa pentru a-şi învăţa copiii şi pentru a-i ajuta să se pregătească să primească rânduielile salvării (vezi D&L 68:25–28). El dă binecuvântări ale preoţiei pentru îndrumare, vindecare şi alinare.

Mulţi membri nu au în casele lor deţinători demni ai Preoţiei lui Melhisedec. Totuşi, prin slujirea învăţătorilor de acasă şi a conducătorilor preoţiei, toţi membrii Bisericii se pot bucura de binecuvântările puterii preoţiei în vieţile lor.

Cvorumurile preoţiei

Un cvorum al preoţiei este un grup organizat de fraţi care deţin acelaşi oficiu al preoţiei. Scopul principal al cvorumurilor este de a-i sluji pe alţii, de a clădi unitatea şi frăţia şi de a se instrui unii pe alţii în doctrină, principii şi responsabilităţi.

Cvorumuri există la toate nivelele organizării Bisericii. Preşedintele Bisericii şi consilierii săi, formează Cvorumul Primei Preşedinţii. Cei Doisprezece Apostoli formează, de asemenea, un cvorum. Cei Şaptezeci, Autorităţile Generale şi Autorităţile de Zonă, sunt organizaţi în cvorumuri. Fiecare preşedinte de ţăruş prezidează peste un cvorum de înalţi preoţi, format din toţi înalţii preoţi din ţăruş. Fiecare episcopie sau ramura are în mod normal un cvorum de elderi, unul de preoţi, de învăţători şi de diaconi. Înalţii preoţi sunt, de asemenea, organizaţi în episcopii, slujind în grupuri de înalţi preoţi.

Învăţământul de acasă

Din momentul în care deţinătorii preoţiei sunt rânduiţi în oficiul de învăţător, ei au ocazia şi reponsabilitatea de a sluji ca învăţători de acasă. Astfel, ei lucrează pentru a-şi împlini datoria de „a veghea întotdeauna asupra membrilor Bisericii şi de a fi cu ei şi de a-i întări“ (D&L 20:53).

Învăţătorii de acasă au datoria sfântă de a fi prima sursă a Bisericii pentru a ajuta persoane şi familii. Ei îi vizitează pe membrii ce le-au fost desemnaţi cel puţin o dată pe lună. Prin slujirea şi vizitarea membrilor desemnaţi lor, ei îi sprijină pe părinţi în responsabilităţile lor, predau Evanghelia fiecărui membru al familiei, dezvoltă prietenii şi ajută membrii să se pregătească pentru a primi rânduielile din templu şi pentru a trăi demni de binecuvântările Evangheliei.

Conducătorii din episcopii şi ramuri se asigură că învăţătorii de acasă sunt desemnaţi fiecărei familii în parte. Ei colaborează cu învăţătorii de acasă pentru a veni în întâmpinarea nevoilor spirituale şi fizice ale membrilor.

Cheile preoţiei

Exersarea autorităţii preoţiei în Biserică este guvernată de cei care deţin cheile preoţiei (vezi D&L 65:2; 124:123). Cei care deţin cheile preoţiei au dreptul de a prezida şi de a conduce Biserica într-o anumită jurisdicţie. De exemplu, un episcop deţine cheile preoţiei care-l autorizează să prezideze în episcopia sa. Ca urmare, când un copil din ramură este pregătit pentru a fi botezat, persoana care botează copilul trebuie să primească autorizaţia de la episcop.

Isus Hristos deţine toate cheile preoţiei. El le-a dat apostolilor Săi cheile care sunt necesare pentru a guverna Biserica Sa. Numai apostolul…, preşedintele Bisericii, poate folosi (sau autoriza o altă persoană să folosească) aceste chei pentru a guverna întreaga Biserică (vezi D&L 43:1–4; 81:2; 132:7).

Preşedintele Bisericii deleagă cheile preoţiei altor conducători ai preoţiei pentru ca ei să poată prezida în domeniile lor de responsabilitate. Cheile preoţiei sunt conferite preşedinţilor de temple, de misiune, de ţăruş şi de districte, episcopilor, preşedinţilor de ramură şi preşedinţilor de cvorumuri. O persoană care slujeşte în aceste chemări deţine cheile până când este eliberată. Consilierii nu primesc chei, dar primesc autoritate şi responsabilitate prin chemare şi însărcinare.

Exersarea dreaptă a preoţiei

Dacă sunteţi deţinător al preoţiei, amintiţi-vă că preoţia trebuie să facă parte din dumneavoastră în orice moment şi în orice situaţie. Nu este ca o haină pe care o puteţi pune pe dumneavoastră sau da jos când doriţi. Orice rânduire într-un oficiu al preoţiei este o chemare de slujire pe viaţă, cu promisiunea că Domnul vă va pregăti să faceţi lucrarea în funcţie de credincioşia dumneavoastră.

Trebuie să fiţi demn pentru a putea primi şi exersa puterea preoţiei. Cuvintele pe care le rostiţi şi comportamentul zilnic vă influenţează capacitatea de a sluji. Comportamentul dumneavoastră în public trebuie să fie deasupra oricăror reproşuri. Comportamentul dumneavoastră în particular este chiar mai important. Prin profetul Joseph Smith, Domnul a declarat că „drepturile preoţiei sunt legate inseparabil de puterile cerului şi că puterile cerului nu pot fi controlate şi folosite decât în acord cu principiile dreptăţii“ (D&L 121:36). El i-a avertizat pe deţinătorii preoţiei:

„Când încercăm să ascundem păcatele noastre, sau să ne satisfacem mândria ori ambiţia inutilă, sau să exersăm nedrept controlul, sau stăpânirea sau constrângerea asupra sufletelor copiilor oamenilor în mod nedrept, iată, cerurile se retrag; Spiritul Domnului este întristat; şi când este retras, amin preoţiei sau autorităţii acelui om. Iată, înainte de a-şi da seama, el este lăsat singur“ (D&L 121:37–38).

Nu puteţi menţine nici o putere sau influenţă în preoţie decât „prin convingere, prin răbdare îndelungată, prin bunătate şi blândeţe şi prin dragoste sinceră; prin blândeţe şi pură cunoaştere care vor lărgi considerabil sufletul, fără ipocrizie şi fără înşelăciune.“ Dacă sunteţi „inspiraţi de Duhul Sfânt“ să mustraţi pe cineva, arătaţi după aceea „o dragoste sporită pentru ca el să nu te considere ca duşmanul său; pentru ca el să ştie că este mai tare credinţa ta decât legăturile morţii“ (D&L 121:41–43).

Pe măsură ce exersaţi preoţia în dreptate şi dragoste, veţi afla bucurie în slujirea ca instrument în mâinile Domnului. El a spus:

„Inima ta să fie, de asemenea, plină de caritate faţă de toţi oamenii şi fraţii în credinţă şi virtutea să înfrumuseţeze, fără încetare, gândurile tale; atunci, încrederea ta va creşte puternic în prezenţa lui Dumnezeu; şi doctrina preoţiei va cădea deasupra sufletului tău ca roua din cer.

Duhul Sfânt va fi tovarăşul tău permanent şi sceptrul tău un sceptru neschimbat al dreptăţii şi al adevărului; şi stăpânirea ta va fi o stăpânire nepieritoare şi, fără mijloace de constrângere, va curge spre tine în vecii vecilor“ (D&L 121:45–46).

Referinţe suplimentare: Ioan 15:16; Faptele apostolilor 8:14–20; Iacov 5:14–15; D&L 13; 20; 84; 107; Joseph Smith – Istorie 1:68–73

Vezi, de asemenea, Preoţia aaronică, Administrarea în Biserică, Preoţia lui Melhisedec, Rânduieli, Restaurarea Evangheliei