Pocăinţa

Pocăinţa este unul din primele principii ale Evangheliei (vezi Articolele de credinţă 1:4). Este esenţială pentru fericirea dumneavoastră în această viaţă şi în toată eternitatea. Pocăinţa este mai mult decât o recunoaştere a faptelor greşite. Este o schimbare a mentalităţii şi a inimii care vă dă o nouă cunoaştere a lui Dumnezeu, despre dumneavoastră şi despre lume. Aceasta include lepădarea de păcat şi întoarcerea la Dumnezeu pentru iertare. Este motivată de dragostea faţă de Dumnezeu şi de dorinţa sinceră de a se supune poruncilor Lui.

Necesitatea pocăinţei

Domnul a declarat că „nici un lucru necurat nu poate moşteni împărăţia cerului“ (Alma 11:37). Păcatele voastre vă fac necuraţi – nedemni de a vă întoarce şi de a trăi în prezenţa Tatălui dumneavoastră Ceresc. Ele vă chinuie sufletele în această viaţă.

Prin ispăşirea lui Isus Hristos, Tatăl Ceresc v-a oferit singura cale pentru a fi iertaţi de păcatele dumneavoastră (vezi „Iertare“ paginile 70–72). Isus Hristos a suferit pedeapsa pentru păcatele dumneavoastră astfel încât să puteţi fi iertaţi dacă vă pocăiţi cu sinceritate. Pe măsură ce vă pocăiţi şi vă încredeţi în îndurarea Sa salvatoare, veţi fi curăţaţi de păcatele dumneavoastră. El a declarat:

„Eu îţi poruncesc să te pocăieşti – pocăieşte-te ca nu cumva să te lovesc cu toiagul cuvântului Meu şi cu furia Mea şi cu mânia Mea şi ca nu cumva suferinţele tale să fie dureroase – şi tu nu ştii cât de dureroase sunt, nu ştii cât de cumplite sunt, da, nu ştii cât sunt de greu de suportat.

Căci iată, Eu, Dumnezeu, am suferit aceste lucruri pentru toţi, pentru ca ei să nu sufere, dacă ei se vor pocăi;

Dar dacă nu se vor pocăi, ei trebuie să sufere la fel ca şi Mine;

Suferinţe care M-au făcut, chiar pe Mine, Dumnezeu, Cel mai mare dintre toţi, să tremur de durere şi să sângerez din fiecare por şi să sufăr atât în trup, cât şi în spirit – şi aş fi dorit să nu fiu obligat să beau paharul amar şi apoi să dau înapoi –

Cu toate acestea, slavă Tatălui, am băut şi am terminat tot ce am pregătit pentru copiii oamenilor“ (D&L 19:15–19).

Pericolul amânării pocăirii

Nu faceţi speculaţii logice despre păcatele dumneavoastră şi nu amânaţi pocăinţa. Amulec a avertizat: „Această viaţă este pentru oameni timpul în care să se pregătească să-L întâlnească pe Dumnezeu; da, iată, ziua acestei vieţi este ziua în care oamenii trebuie să-şi facă muncile lor… Vă implor de aceea, să nu amânaţi ziua pocăinţei voastre până la sfârşit; căci după această zi din viaţă, care ne este dată nouă ca să ne pregătim pentru veşnicie, iată, dacă noi nu îmbunătăţim timpul nostru cât suntem în această viaţă, atunci va veni noaptea întunecimii, în care nici o muncă nu poate fi înfăptuită“ (Alma 34:32–33).

Elemente ale pocăinţei

Pocăinţa este un proces dureros, dar conduce la iertare şi pace de durată. Prin profetul Isaia, Domnul a spus: „De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, se vor face albe ca zăpada; de vor fi roşii ca purpura, se vor face ca lâna“ (Isaia 1:18). În această dispensaţie Domnul a promis: „Acela care s-a pocăit de păcatele lui este iertat şi Eu, Domnul, nu-Mi mai amintesc de ele“ (D&L 58:42). Pocăinţa include următoarele elemente:

Credinţa în Tatăl Ceresc şi în Isus Hristos Puterea păcatului este mare. Pentru a deveni liberi de el, trebuie să vă întoarceţi spre Tatăl Ceresc şi să vă rugaţi cu credinţă. Satana ar putea încerca să vă convingă asupra faptului că nu sunteţi demni de a vă ruga – că Tatăl Ceresc este atât de nemulţumit de dumneavoastră, încât nu va asculta niciodată rugăciunile dumneavoastră. Aceasta este o minciună. Tatăl Ceresc este mereu pregătit să vă ajute, dacă veţi veni la El cu o inimă pocăită. El are puterea să vă vindece şi să vă ajute să triumfaţi asupra păcatului.

Pocăinţa este un fapt al credinţei în Isus Hristos – o recunoaştere a puterii ispăşirii Sale. Nu uitaţi că puteţi să fiţi iertaţi doar în condiţiile Lui. Pe măsură ce înţelegeţi cu recunoştinţă ispăşirea Sa şi puterea Sa de a vă curăţa de păcat, veţi fi în stare să „aplicaţi credinţa prin pocăinţă“ (Alma 34:17).

Întristarea din cauza păcatului Pentru a fi iertat, dumneavoastră trebuie în primul rând, să recunoaşteţi în sinea dumnevoastră că aţi păcătuit. Dacă vă străduiţi să trăiţi conform Evangheliei, o astfel de recunoaştere vă va conduce la „întristare după voia lui Dumnezeu”, care „aduce pocăinţă care duce la mântuire” (2 Corinteni 7:10). Întristarea după voia lui Dumnezeu nu vine datorită consecinţelor naturale a păcatului sau datorită temerii de pedeapsă; mai degrabă, aceasta vine din înţelegerea faptului că I-aţi nemulţumit pe Tatăl Ceresc şi pe Salvatorul dumneavoastră. Când trăiţi întristarea după voia lui Dumnezeu, aveţi dorinţa sinceră de schimbare şi dorinţa de a vă supune fiecărei cerinţe pentru iertare.

Mărturisirea „Cine îşi ascunde fărădelegile, nu propăşeşte, dar cine le mărturiseşte şi se lasă de ele, capătă îndurare“ (Proverbe 28:13). Esenţial pentru iertare este dorinţa de a dezvălui Tatălui Ceresc tot ce aţi făcut. Îngenuncheaţi înaintea Lui în rugăciune umilă, recunoscând păcatele dumneavoastră. Mărturisiţi ruşinea şi vinovăţia dumneavoastră şi după aceea, cereţi ajutor.

Păcatele grave, precum încălcarea legii castităţii, vă pot pune în pericol calitatea de membru al Bisericii. De aceea, trebuie să mărturisiţi aceste păcate Domnului şi reprezentanţilor Săi din Biserică. Aceasta se face prin grija episcopului sau a preşedintelui dumneavoastră de ramură şi probabil a preşedintelui dumneavoastră de ţăruş sau misiune, care slujesc în calitate de supraveghetori şi judecători în Biserică. Deşi numai Domnul poate să ierte păcatele noastre, aceşti conducători ai preoţiei joacă un rol important în procesul pocăinţei. Ei vor păstra confidenţialitatea şi vă vor ajuta pe parcursul întregului proces al pocăinţei. Fiţi complet sinceri cu ei. Dacă mărturisiţi doar în parte, menţionând doar greşelile mai mici, nu veţi fi în stare să rezolvaţi păcatele mult mai serioase şi nedescoperite. Cu cât veţi începe mai devreme procesul, cu atât mai repede veţi găsi pacea şi fericirea ce vin împreună cu miracolul iertării.

Abandonarea păcatului Cu toate că mărturisirea este un element esenţial al pocăinţei, aceasta nu este de ajuns. Domnul a spus: „În acest mod veţi cunoaşte, dacă un om se pocăieşte de păcatele lui – iată, el le va mărturisi şi le va abandona“ (D&L 58:43).

Menţineţi o hotărâre fermă, permanentă, că nu veţi repeta niciodată păcatul. Dacă ţineţi acest legământ, nu veţi mai experimenta niciodată durerea acelui păcat.

Îndepărtaţi-vă imediat de orice situaţie periculoasă. Dacă o anumită situaţie vă face să păcătuiţi, sau ar putea să vă facă să păcătuiţi, plecaţi. Nu puteţi să rămâneţi în ispită şi să vă aşteptaţi să depăşiţi păcatul.

Restituirea Trebuie să reparaţi cât de mult puteţi tot ceea ce a fost prejudiciat de faptele dumneavoastră, indiferent că este vorba de bunurile cuiva sau reputaţia cuiva. Repararea din proprie iniţiativă arată Domnului că veţi face tot ce puteţi pentru a vă pocăi.

Un mod de viaţă drept Nu este de ajuns doar să încercaţi să rezistaţi răului sau să vă eliberaţi viaţa de păcat. Trebuie să umpleţi vieţile dumneavoastră cu dreptate şi să vă angajaţi în activităţi care aduc puteri spirituale. Studiaţi în profunzime scripturile. Rugaţi-vă zilnic pentru ca Domnul să vă dea putere mai mare decât cea pe care o aveţi. Din când în când, postiţi pentru binecuvântări speciale.

Supunerea completă aduce puterea completă a Evangheliei în vieţile dumneavoastră, incluzând o putere mai mare de a înfrunta slăbiciunile dumneavoastră. Această supunere include acţiunile pe care dumneavoastră iniţial nu le-aţi considerat ca fiind parte a pocăirii, cum ar fi frecventarea adunărilor, plătirea zeciuielii, slujirea şi a ierta pe alţii. Domnul a promis: „Cel care se pocăieşte şi îndeplineşte poruncile Domnului va fi iertat“ (D&L1:32).

Referinţe suplimentare: Luca 15:11–32; 2 Nefi 9:19–24; Mosia 4:1–3, 10–13; 26:30–31; D&L 18:10–16

Vezi, de asemenea, Ispăşirea lui Isus Hristos, Botezul, Consiliul Disciplinar al Bisericii, Credinţă, Iertare, Planul Salvării, Păcatul, Ispita