Judecarea altora

Uneori, oamenii simt că este greşit să-i judece în vreun fel pe alţii. Deşi este adevărat că nu trebuie să-i condamnaţi sau să-i judecaţi greşit pe alţii, de-a lungul vieţii, va fi nevoie să treceţi prin propria judecată idei, situaţii şi oameni. Domnul a dat multe porunci pe care nu le puteţi ţine fără a face judecăţi. De exemplu, El a spus: „Păziţi-vă de prooroci mincinoşi… Îi veţi cunoaşte după roadele lor“ (Matei 7:15–16) şi „ieşiţi din mijlocul celor răi“ (D&L 38:42). Aveţi nevoie să faceţi judecăţi referitoare la oameni în multe din hotărârile importante pe care le luaţi, cum ar fi, în alegerea prietenilor, votarea conducătorilor guvernului şi alegerea unui soţ sau a unei soţii pentru veşnicie.

Judecata este o aplicare importantă a capacităţii de a alege şi necesită o atenţie deosebită, mai ales atunci când faceţi judecăţi despre alţi oameni. Toate judecăţile dumneavoastră trebuie să aibă la bază standarde drepte. Aduceţi-vă aminte că numai Dumnezeu, care cunoaşte inima fiecărei persoane, poate face judecata finală a indivizilor (vezi Apocalipsa 20:12; 3 Nefi 27:14; D&L 137:9).

Dumnezeu ne-a dat un avertisment care să ne ghideze atunci când îi judecăm pe alţii: „Cu judecata cu care voi judecaţi, tot cu aceea voi veţi fi judecaţi; şi cu măsura cu care voi măsuraţi, tot cu aceea vi se va măsura. Şi de ce vedeţi voi paiul care este în ochiul fratelui vostru, dar nu vedeţi bârna care este în propriul vostru ochi? Sau cum veţi spune voi fratelui vostru: Lasă-mă să-ţi scot paiul din ochiul tău – şi, iată, o bârnă este chiar în ochiul vostru? Tu, ipocritule, aruncă-ţi mai întâi bârna din ochiul tău; şi apoi vei vedea tu limpede cum să scoţi paiul din ochiul fratelui tău“ (3 Nefi 14:2–5).

În acest pasaj din scriptură, Domnul ne învaţă că greşeala pe care o vedem la alţii este deseori ca un mic fir de praf în ochiul cuiva în comparaţie cu propriile greşeli care sunt ca o bârnă enormă în ochiul propriu. Uneori, noi ne concentrăm atenţia asupra greşelilor altora în loc să ne străduim să ne perfecţionăm pe noi înşine.

Judecăţile drepte despre alţii le-ar putea oferi îndrumarea de care au nevoie şi, în unele situaţii, ar putea asigura protecţia dumneavoastră şi a familiei. Faceţi cu grijă şi compasiune astfel de judecăţi. În măsura în care puteţi, judecaţi situaţiile în care se află oamenii, nu pe oameni înşişi. Ori de câte ori este posibil, abţineţi-vă de la a face judecăţi înainte de a cunoaşte faptele. Fiţi întotdeauna receptiv la Spiritul Sfânt, care vă poate îndruma în hotărârile pe care le luaţi. Amintiţi-vă sfatul pe care Alma l-a dat fiului său, Corianton: „Vezi să fii milos cu fraţii tăi; acţionează just, judecă drept şi fă bine tot timpul“ (Alma 41:14).

Referinţe suplimentare: 1 Samuel 16:7; Moroni 7:14–19; D&L 11:12

Vezi, de asemenea, Caritatea, Iertarea, Dragostea, Mila