Postul şi darurile de post

A posti înseamnă a nu mânca şi a nu bea, în mod voluntar, o anumită perioadă de timp. Postul combinat cu rugăciunea sinceră vă poate ajuta să vă pregătiţi pe dumneavoastră şi pe alţii să primiţi binecuvântările lui Dumnezeu.

Scopurile postului

O dată, Salvatorul a scos diavolul dintr-un copil şi a folosit această experienţă pentru a-i învăţa pe ucenicii Săi despre puterea rugăciunii şi a postului. Ucenicii L-au întrebat: „Noi de ce n-am putut să-l scoatem?“ Isus a răspuns: „Din pricina puţinei voastre credinţe. Adevărat vă spun că, dacă aţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, aţi zice muntelui acestuia: ‘Mută-te de aici colo’, şi s-ar muta; nimic nu v-ar fi cu neputinţă. Dar acest soi de draci nu iese afară decât cu rugăciune şi cu post“(vezi Matei 17:14–21).

Această relatare ne învaţă că rugăciunea şi postul pot da mai multă putere acelora care dau şi primesc binecuvântări ale preoţiei. Relatarea se poate aplica şi eforturilor personale de a trăi potrivit Evangheliei. Dacă aveţi o slăbiciune sau un păcat pentru care aţi luptat ca să-l depăşiţi, poate trebuie să postiţi şi să vă rugaţi pentru a primi ajutorul sau iertarea pe care o doriţi. Ca şi demonul scos de Hristos, dificultatea cu care vă confruntaţi ar putea fi de soiul care se va rezolva numai prin post şi rugăciune.

Puteţi posti în multe scopuri. Postul este un mod de a-L preaslăvi pe Dumnezeu şi a ne exprima recunoştinţă faţă de El (vezi Luca 2:37; Alma 45:1). Puteţi posti în timp ce îl rugaţi pe Tatăl Ceresc să îibinecuvânteze pe cei bolnavi sau în suferinţă (vezi Matei 17:14–21). Postul vă poate ajuta, pe dumneavoastră şi pe cei dragi dumneavoastră, să primiţi revelaţie personală şi să deveniţi convertiţi la adevăr (vezi Alma 5:46; 6:6). Prin post puteţi câştiga tărie să rezistaţi ispitei (vezi Isaia 58:6). Puteţi posti în timp ce vă străduiţi să deveniţi mai umili în faţa lui Dumnezeu şi să vă exercitaţi credinţa în Isus Hristos (vezi Omni 1:26; Helaman 3:35). Puteţi posti pentru a primi îndrumare în împărtăşirea Evangheliei şi îndeplinirea cu credinţă şi sârguinţă a chemărilor în Biserică (vezi Faptele apostolilor 13:2–3; Alma 17:3, 9; 3 Nefi 27:1–2). Postul poate însoţi tristeţea sau jalea celui drept (vezi Alma 28:4–6; 30:1–2).

Duminica de post

Biserica stabileşte o duminică, de obicei prima, din fiecare lună ca zi de post. Respectarea cum se cuvine a duminicii de post include a nu mânca şi a nu bea timp de două mese consecutive, a participa la adunarea de post şi mărturie şi a da daruri de post pentru a ajuta la îngrijirea acelora care au nevoie.

Darul de post trebuie să aibă cel puţin valoarea a două mese pe care nu le serviţi. Când este posibil, fiţi generoşi şi daţi mai mult decât această sumă.

Pe lângă respectarea zilei de post stabilite de conducătorii Bisericii, puteţi posti în oricare altă zi, în funcţie de nevoile dumneavoastră şi nevoile altora. Totuşi, nu trebuie să postiţi prea frecvent sau perioade de timp prea lungi.

Adevăratul post

În Cuvântarea de pe munte, Isus a vorbit despre modul de a posti cu adevărat. El a vorbit împotriva ipocriţilor care, atunci când postesc, „îşi sluţesc feţele, ca să arate oamenilor că postesc”. Nu lua o înfăţişare care să arate oamenilor neprihănirea, ci posteşte „Tatălui tău, care este în ascuns; şi Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti“ (Matei 6:16–18).

Profetul Isaia a propovăduit, de asemenea, despre adevăratul spirit al postului: „Iată postul plăcut Mie: dezleagă lanţurile răutăţii, deznoadă legăturile robiei, dă drumul celor asupriţi şi rupe orice fel de jug; împarte-ţi pâinea cu cel flămând, şi adu în casa ta pe nenorociţii fără adăpost; dacă vezi pe un om gol, acoperă-l, şi nu întoarce spatele semenului tău“ (Isaia 58:6–7).

Isaia a depus, de asemenea, mărturie despre binecuvântările pe care le primim când ne supunem legii postului: „Atunci lumina ta va răsări ca zorile, şi vindecarea ta va încolţi repede; neprihănirea ta îţi va merge înainte, şi slava Domnului te va însoţi. Atunci tu vei chema, şi Domnul va răspunde, vei striga şi El va zice: ‘Iată-Mă!’… Dacă vei da mâncarea ta celui flămând, dacă vei sătura sufletul lipsit, atunci lumina ta va răsări pentru întunecime, şi întunericul tău va fi ca ziua nămeaza mare! Domnul te va călăuzi neîncetat, îţi va sătura sufletul chiar în locuri fără apă, şi va da din nou putere mădularelor tale; vei fi ca o grădină bine udată, ca un izvor ale cărui ape nu seacă“ (Isaia 58:8–11).

Referinţe suplimentare: 3 Nefi 13:16–18; D&L 59:12–14; 88:76, 119

Vezi, de asemenea, Rugăciunea