Capitolul 15

Preoţia sfântă

„Iubesc preoţia acestei Biserici. Este ceva dinamic, viu. Este inima şi tăria acestei lucrări. Este puterea şi autoritatea prin care Dumnezeu, Tatăl nostru Etern, Îşi înfăptuieşte lucrarea pe pământ.”

Din viaţa lui Gordon B. Hinckley

În anul 1980, vârstnicul Gordon B. Hinckley şi soţia sa, Marjorie, au făcut un tur al Asiei în trei săptămâni, vorbind în cadrul conferinţelor de zonă şi luând parte la dedicarea Templului Tokyo, Japonia. Înainte de a se întoarce acasă, ei au călătorit în Misiunea Sendai, Japonia, unde vârstnicul Hinckley a prezidat asupra adunării desfăşurate cu prilejul înfiinţării primului ţăruş din misiune. Înainte de o adunare cu noul preşedinte de ţăruş, vârstnicul Hinckley s-a apropiat de preşedintele de misiune, Kiyoshi Sakai. „El l-a surprins pe preşedintele Sakai întrebându-l dacă avea ulei consacrat şi adăugând: «Sunt atât de epuizat. Îmi puteţi da o binecuvântare?» Preşedintele Sakai şi-a amintit: «Mi-a fost atât de teamă şi m-am simţit prea slab pentru a binecuvânta un apostol al Domnului. I-am spus că nu puteam să-i dau binecuvântarea în limba engleză. Vârstnicul Hinckley a spus că era bine în limba japoneză. Prin urmare, vârstnicul Hitoshi Kashikura, reprezentantul regional, şi cu mine i-am dat o binecuvântare». După ce a fost pronunţată binecuvântarea, vârstnicul Hinckley a spus, pur şi simplu: «Mulţumesc, mulţumesc. Acum pot să merg mâine acasă».

În dimineaţa următoare, vârstnicul Hinckley arăta puternic şi sănătos iar, când preşedintele Sakai l-a întrebat cum se simţea, el a răspuns: «Dai Jobu, mai mult decât bine. Sunt bine». Câteva zile mai târziu, preşedintele Sakai a primit o scrisoare de mulţumire de la vârstnicul Hinckley, în care scria: «Apreciez atât de mult binecuvântarea pe care mi-ai dat-o. Am început să mă simt mai bine imediat după aceea. Mi-am revenit repede şi în totalitate. Sora Hinckley şi cu mine suntem profund recunoscători pentru privilegiul de a fi stat în casa misiunii în care locuiţi»”¹.

Preşedintele Hinckley a depus mărturie deseori despre binecuvântările preoţiei, de la binecuvântări miraculoase dar temporare de vindecare fizică, la binecuvântări eterne de pecetluire oferite prin rânduielile înfăptuite în templu. El a declarat: „Cred că preoţia Sa deţine autoritate divină – puterea de a binecuvânta, puterea de a vindeca, puterea de a administra treburile pământeşti ale lui Dumnezeu, puterea de a lega în ceruri ceea ce este legat pe pământ”².

femeie primind binecuvântare — „Cu ajutorul [preoţiei], nimic nu este imposibil în ceea ce priveşte înaintarea lucrării împărăţiei lui Dumnezeu.”

Învăţături ale lui Gordon B. Hinckley

Dumnezeu a restaurat preoţia şi cheile împărăţiei cerurilor.

Puterea şi autoritatea preoţiei [au fost] date bărbaţilor în trecut. Autoritatea mai mică le-a fost dată fiilor lui Aaron pentru a administra în lucrurile temporale precum şi în unele rânduieli ecleziastice sacre. Preoţia mai mare le-a fost dată de către Însuşi Domnul apostolilor Săi, potrivit spuselor Sale către Petru: „Şi îţi voi da cheile împărăţiei cerurilor: şi orice vei lega pe pământ va fi legat în ceruri şi orice vei dezlega pe pământ va fi dezlegat în ceruri” (Matei 16:19).

Pentru ca întreaga restaurare a preoţiei să aibă loc, a fost nevoie de Ioan Botezătorul… şi de Petru, Iacov şi Ioan… A fost nevoie de Moise, Elias şi Ilie, fiecare aducând chei ale preoţiei pentru a finaliza munca de restaurare a tuturor manifestărilor şi rânduielilor din dispensaţiile precedente în această măreaţă ultimă dispensaţie a plenitudinii timpurilor.

Preoţia este aici… Ştim, pentru că am văzut puterea acestei preoţii. Am văzut cum bolnavii au fost vindecaţi, şchiopii au putut umbla şi cei care au umblat în întuneric au primit lumină, cunoaştere şi înţelegere.³

Odată, profetul Joseph Smith a descris [preoţia] cu aceste cuvinte: „Preoţia este un principiu nepieritor şi a existat cu Dumnezeu din eternitate şi va [exista] în eternitate, fără început al zilelor şi fără sfârşit al anilor” (History of the Church, 3:386).

Este cu adevărat puterea Celui Atotputernic oferită omului pentru a acţiona în numele şi în locul Lui. Este o delegare a autorităţii divine, diferită de toate celelalte puteri şi autorităţi de pe faţa pământului. Nu este de mirare că a fost restaurată omului de către fiinţe înviate care au deţinut-o în trecut, ca să nu existe îndoieli cu privire la autoritatea şi validitatea ei. Fără ea, ar putea fi o biserică doar cu numele, neavând autoritate de a administra lucrurile lui Dumnezeu. Cu ea, nimic nu este imposibil în ceea ce priveşte înaintarea lucrării împărăţiei lui Dumnezeu. Natura sa este divină. Autoritatea sa este atât temporală, cât şi eternă. Aceasta este singura putere de pe pământ care se întinde dincolo de vălul morţii.⁴

Preoţia este puterea şi autoritatea prin care Dumnezeu Îşi înfăptuieşte lucrarea.

Iubesc preoţia acestei Bisericii. Este ceva dinamic, viu. Este inima şi tăria acestei lucrări. Este puterea şi autoritatea prin care Dumnezeu, Tatăl nostru Etern, Îşi înfăptuieşte lucrarea pe pământ.⁵

Preoţia sfântă are autoritatea de a guverna problemele împărăţiei lui Dumnezeu pe pământ. Biserica trebuie să fie prezidată de trei înalţi preoţi care prezidează în acord cu revelaţiile primite de la Domnul. Ei trebuie să fie ajutaţi de un consiliu al celor Doisprezece Apostoli, care, la rândul lor, trebuie să fie ajutaţi de… Cei Şaptezeci. Un Episcopat care prezidează format din trei persoane este responsabil pentru problemele temporale, sub îndrumarea Preşedinţiei. Toţi aceşti bărbaţi sunt deţinători ai preoţiei. Acea putere oferită în mod divin este autoritatea prin care ei guvernează. La fel se întâmplă în ţăruşi şi episcopii cu preşedinţii şi episcopate. La fel se întâmplă în cvorumuri. Cei care slujesc în cadrul societăţilor auxiliare fac aceasta sub îndrumarea preoţiei şi fiind delegaţi de deţinătorii preoţiei. Fără preoţie, Biserica ar avea formă, dar nu şi conţinut adevărat. Aceasta este Biserica lui Isus Hristos şi ea este guvernată de acea autoritate care este „după Ordinul Fiului lui Dumnezeu” (D&L 107:3)⁶.

Cu toţii trebuie să se bucure de binecuvântările preoţiei.

[Preoţia]… face parte din planul lui Dumnezeu, Tatăl nostru Etern, şi are scopul de a-i binecuvânta pe fiii şi fiicele Sale din toate generaţiile.⁷

Preoţia sfântă include puterea de a binecuvânta. Deţinătorii Preoţiei aaronice au autoritatea de a administra congregaţiei emblemele trupului şi sângelui Domnului, care Şi-a dat viaţa ca sacrificiu pentru toţi. Împărtăşania şi luarea din aceste embleme este momentul cel mai important al preaslăvirii noastre din ziua de sabat. Ea include o înnoire a legămintelor cu Dumnezeu. Include, de asemenea, o promisiune că Spiritul Său Sfânt va fi cu noi. Ea este o binecuvântare unică de care trebuie să se bucure toţi oamenii şi care a fost făcută posibilă prin autoritatea oferită unor tineri demni …

Preoţia lui Melhisedec are autoritatea de a conferi Duhul Sfânt. Ce binecuvântare mare este faptul de a avea influenţa şi slujirea unui membru al Dumnezeirii, după ce am primit acel dar prin aşezarea mâinilor celor care au acţionat având autoritate divină. Dacă continuăm să trăim în mod virtuos, ne putem bucura de împlinirea promisiunii făcute de Domnul când a spus: „Duhul Sfânt va fi tovarăşul tău permanent şi sceptrul tău un sceptru neschimbat al dreptăţii şi al adevărului; şi stăpânirea ta va fi o stăpânire nepieritoare şi, fără mijloace de constrângere, va curge spre tine în vecii vecilor” (D&L 121:46).

Preoţia include puterea de a-i binecuvânta pe cei bolnavi. Există cineva dintre cei care mă ascultă care nu a exercitat sau simţit acea putere divină? Oare oricare dintre noi poate avea vreo îndoială cu privire la eficienţa ei? Putem povesti miracole sacre şi minunate la care am fost martori în viaţa noastră …

Această preoţie sfântă a lui Melhisedec are puterea de a binecuvânta cu profeţie, de a mângâia, de a sprijini, de a îndruma. Avem în mijlocul nostru patriarhi care, prin autoritatea pe care o deţin, declară linia proţiei şi pronunţă binecuvântări pentru îndrumarea noastră. Aceste binecuvântări pot deveni o ancoră cu ajutorul căreia putem rămâne neclintiţi când trecem prin furtunile vieţii.

În cel mai înalt grad al său, preoţia sfântă are autoritatea de a pecetlui pe pământ, acea pecetluire fiind în vigoare şi în ceruri. Este unică şi minunată. Este autoritatea exercitată în templele lui Dumnezeu. Îi vizează atât pe cei vii, cât şi pe cei morţi. Este vorba despre însăși esența eternităţii. Este putere divină conferită de Cel Atotputernic ca parte a planului Său măreţ în vederea realizării nemuririi şi vieţii eterne a omului.

Darul pe care ni l-a dat Dumnezeu este foarte preţios.⁸

Fiii lui Dumnezeu care deţin autoritatea Sa divină trebuie să dea tot ce au mai bun în ei.

Fiecare bărbat demn, indiferent de naţionalitatea, etnia din care provine sau oricare alt factor, poate primi preoţia. Factorul determinant pentru aceasta este supunerea sa faţă de poruncile lui Dumnezeu. Conferirea preoţiei este condiţionată numai de demnitatea înaintea Domnului …

Atât este de minunată preoţia! Nu contează situaţia materială a celui care o primeşte. Nu contează studiile pe care le-a făcut. Nu contează onorurile pe care le primeşte din partea oamenilor. Ceea ce contează este să fie acceptat de Domnul.⁹

A sosit timpul ca noi, toţi cei care am fost rânduiţi fie la Preoţia aaronică, fie la Preoţia lui Melhisedec şi la oricare dintre oficiile acestora, să reflectăm asupra vieţii noastre, să ne evaluăm neajunsurile şi să ne pocăim de acele aspecte ale comportamentului nostru care nu sunt în acord cu împuternicirea înaltă şi sfântă pe care am primit-o …

Niciun bărbat, fie el tânăr sau bătrân… care a fost… rânduit, nu poate trata cu uşurinţă ceea ce deţine. El se află într-un parteneriat cu Dumnezeu şi are obligaţia importantă şi sacră de a trăi astfel încât să fie demn de a vorbi şi a acţiona în numele lui Dumnezeu în calitate de reprezentantul Lui calificat.¹⁰

Deşi cei care deţin autoritatea îşi aşează mâinile pe capetele noastre şi suntem rânduiţi, noi putem, prin comportamentul nostru, să anulăm sau să pierdem orice drept de a exercita această autoritate divină…

„Nici o putere sau nici o influenţă nu poate şi nici nu trebuie să fie menţinută în virtutea preoţiei, decât prin convingere, prin răbdare îndelungată, prin bunătate şi blândeţe şi prin dragoste sinceră;

Prin blândeţe şi pură cunoaştere care vor lărgi considerabil sufletul, fără ipocrizie şi fără înşelăciune” (D&L 121:41-42).

Fraţii mei, aceştia sunt parametri în care preoţia trebuie să se încadreze. Nu este ca o haină pe care o putem lua pe noi sau da jos când dorim. Atunci când preoţia este exercitată în neprihănire, ea este precum ţesutul din corpul nostru, face parte din noi în orice moment şi în orice situaţie.¹¹

Trebuie să fim loiali faţă de tot ce este mai bun în noi. Noi suntem fii ai lui Dumnezeu, onoraţi să deţinem autoritatea Sa divină. Dar, noi trăim într-o lume a răului. Există o putere permanentă care ne trage în jos, invitându-ne să luăm parte la acele lucruri care sunt în totală opoziţie cu preoţia divină pe care noi o deţinem …

Pentru dumneavoastră, bărbaţii, lansez o provocare. Fugiţi de potopul copleşitor al vulgarităţii, care altfel vă va acoperi. Fugiţi de relele din lume. Fiţi loiali faţă de tot ce aveţi mai bun. Fiţi loiali faţă de ce este mai bun în dumneavoastră. Fiţi credincioşi şi respectaţi legămintele pe care le implică preoţia lui Dumnezeu.¹²

Fiecare deţinător al preoţiei, fiecare învăţător din această Biserică care acţionează într-un oficiu al preoţiei are responsabilitatea sacră de a îndeplini cu credinţă şi sârguinţă acea chemare a preoţiei. Fiecare dintre noi este responsabil pentru bunăstarea, creşterea şi dezvoltarea celorlalţi. Noi nu trăim numai pentru noi. Dacă dorim să ne îndeplinim chemarea cu credinţă şi sârguinţă, nu putem trăi numai pentru noi.¹³

Mulţi bărbaţi par să creadă că, deoarece au fost rânduiţi, preoţia este a lor pentru totdeauna şi o pot exercita cum doresc. Ei simt că pot încălca un legământ şi o poruncă din când în când, că pot păcătui într-un fel sau altul şi tot mai pot avea în ei puterea preoţiei şi că Dumnezeu va ratifica ceea ce ei spun în numele Lui sfânt şi în numele Mântuitorului. Acest lucru devine bătaie de joc şi eu cred că, atunci când exercită preoţia în acest fel, ei iau numele lui Dumnezeu în deşert. Ei profanează numele Preaiubitului Său Fiu. Ei pângăresc darul sacru pe care l-au primit prin rânduire şi autoritatea pe care au pierdut-o din cauza încălcării …

Ridic un glas de avertizare către toţi băieţii şi bărbaţii să se ferească de păcat. Încălcarea este incompatibilă cu autoritatea divină. Staţi departe de pornografie la fel cum aţi evita o boală gravă. Evitaţi păcatul sexual de orice formă. Feriţi-vă de necinste şi înşelăciune. Vă rog să ţineţi în frâu orice element de mândrie sau de ambiţie nebunească. Vă cer să vă cercetaţi pe voi înşivă să vedeţi dacă nu există vreo atitudine de stăpânire sau de constrângere faţă de soţia sau copiii dumneavoastră …

Sunt convins că Tatăl nostru din Cer nu este mulţumit de niciun bărbat sau băiat care acceptă să fie rânduit şi, apoi, îngăduie să fie prins în păcat. Chiar în procesul acceptării rânduirii, el intră într-un jurământ şi legământ între el şi Dumnezeul lui.¹⁴

Niciun bărbat, tânăr sau bătrân, nu se ridică la înălţimea standardelor preoţiei dacă înjoseşte sau degradează femeia, dacă nu acordă fiicelor lui Dumnezeu acelaşi respect pe care Tatăl nostru din Cer ar dori să îl acorde.¹⁵

Să fim soţi şi taţi buni. Orice bărbat care este tiran în căminul lui nu este demn de preoţie. El nu poate fi un instrument potrivit în mâinile Domnului când nu-i arată respect, bunătate şi dragoste partenerei pe care şi-a ales-o. În acelaşi mod, orice bărbat care este un exemplu rău pentru copiii săi, care nu-şi poate controla mânia sau care este implicat în practici necinstite sau imorale, va vedea cum puterea preoţiei sale va fi anulată.¹⁶

Soţia pe care o alegeţi va fi egala dumneavoastră… Ea nu este nici servitoarea dumneavoastră, nici bunul dumneavoastră personal, nici nimic de genul acesta. Cât este de tragic şi complet dezgustător fenomenul numit abuzul faţă de soţie. Orice bărbat din această Biserică care îşi abuzează soţia, care o înjoseşte, care o insultă, care exercită o autoritate nedreaptă asupra ei, nu este demn să deţină preoţia. Cu toate că a fost rânduit, cerurile se vor retrage, Spiritul Domnului se va întrista şi amin preoţiei sau autorităţii acelui om. Orice bărbat care face aceste lucruri nu este demn să deţină o recomandare pentru templu …

Dacă există vreunul… vinovat de un astfel de comportament, vă cer să vă pocăiţi. Îngenuncheaţi şi cereţi Domnului să vă ierte. Rugaţi-vă Lui pentru puterea de a vă controla cuvintele şi mâna grea. Cereţi iertare soţiei şi copiilor dumneavoastră …

Sunt încrezător că, atunci când vom sta în faţa scaunului de judecată a lui Dumnezeu, nu vom fi întrebaţi despre bogăţia pe care am acumulat-o în viaţă sau despre onorurile pe care le-am dobândit. Însă ni se vor adresa întrebări specifice despre relaţiile cu membrii familiei. Şi eu sunt convins că numai aceia care au trecut prin viaţă dând dovadă de dragoste, respect şi apreciere faţă de partenera lor şi faţă de copiii lor vor auzi din partea judecătorului nostru etern cuvintele: „Bine, rob bun şi credincios; intră în bucuria stăpânului tău!” (Matei 25:21)¹⁷.

Un cvorum al preoţiei poate fi o ancoră a tăriei pentru membrii lui.

Sunt sigur că Domnul a intenţionat ca un cvorum al preoţiei să fie mult mai mult decât o oră de religie de duminica dimineaţa. Desigur, clădirea spiritualităţii şi întărirea mărturiei prin predarea eficientă a Evangheliei este o responsabilitate importantă a preoţiei. Dar aceasta este numai una dintre responsabilităţile cvorumului. Fiecare cvorum trebuie să fie o frăţie în care fiecare membru să lucreze, dacă se doreşte realizarea scopurilor ei …

Cvorumul preoţiei este organizaţia Domnului pentru bărbaţii din Biserică, la fel cum Societatea de Alinare este organizaţia Domnului pentru femeile din Biserică. Fiecare are printre responsabilitățile sale, care sunt esențiale pentru rațiunea existenței sale, pe aceea de a-i ajuta pe cei aflaţi în nevoie.

Când a fost organizată Societatea de Alinare, profetul Joseph Smith le-a spus femeilor următoarele lucruri: „Ele se vor grăbi să dea ajutor unui străin; ele vor turna untdelemn şi vin peste inimile rănite ale celor cărora le lipsesc cele necesare traiului; ele vor şterge lacrimile orfanilor şi vor înveseli inimile văduvelor” [Învăţături ale Preşedinţilor Bisericii: Joseph Smith (2007), p. 477]. Sper că se poate spune acelaşi lucru despre bărbaţii din cvorumurile preoţiei.

Va fi o zi minunată… atunci când cvorumurile noastre ale preoţiei vor deveni o ancoră de susţinere pentru fiecare bărbat care aparţine acestora, când fiecare bărbat va putea spune cu încredere: «Sunt membru al unui cvorum al preoţiei din Biserica lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă. Sunt gata să-mi ajut fraţii în toate nevoile lor, la fel cum sunt încrezător că ei sunt gata să mă ajute pe mine. Lucrând împreună, vom creşte din punct de vedere spiritual ca fii ai lui Dumnezeu. Lucrând împreună, putem rezista, fără să ne fie ruşine şi fără teamă, fiecărei furtuni iscate de adversar, fie ea economică, socială sau spirituală”¹⁸.

adunare a consiliului episcopiei — Conducătorii Bisericii şi membrii – atât bărbaţii cât şi femeile – lucrează împreună pentru „a face să înainteze lucrarea sub îndrumarea preoţiei şi fiind delegaţi de deţinătorii preoţiei”.

În cămine şi în Biserică, bărbaţii şi femeile lucrează împreună pentru a face ca împărăţia Domnului să înainteze.

Într-adevăr, bărbaţii deţin preoţia. Dar soţia mea este partenera mea. În această Biserică, bărbatul nu merge înaintea soţiei sale, dar nici în spatele soţiei sale, ci alături de ea. Ei sunt egali în această viaţă într-un plan măreţ.¹⁹

Femeile din această Biserică au o tărie şi o capacitate de a face bine extraordinare. Faptul de a face parte din aceasta, din împărăţia Domnului, oferă ocazii de a conduce şi a primi îndrumare, un anumit spirit de independenţă şi, totuşi, o mare satisfacţie de a lucra cot la cot cu [deţinătorii] preoţiei pentru a o face să înainteze.²⁰

Îi mulţumesc Tatălui meu Etern pentru restaurarea sfintei preoţii „ca fiecare om să poată vorbi în numele lui Dumnezeu, Domnul, chiar Salvatorul lumii” (D&L 1:20). Am văzut frumuseţea şi minunăţia acelei preoţii în conducerea acestei Biserici remarcabile. I-am simţit puterea trecând prin mine spre binecuvântarea şi vindecarea celor bolnavi. Am văzut înnobilarea pe care au primit-o bărbaţi umili, cărora le-au fost date responsabilităţi mari şi importante. Am văzut acest lucru în timp ce vorbeau cu putere şi autoritate de sus, ca şi cum glasul lui Dumnezeu vorbea prin ei.

Îi mulţumesc Domnului pentru mărturia pe care mi-a dat-o cu privire la plenitudinea Evangheliei, la întinderea, disponibilitatea şi profunzimea ei. Evanghelia este menită să-i binecuvânteze pe fiii şi fiicele tuturor generaţiilor timpurilor – atât pe cei vii, cât şi pe cei morţi.²¹

Sugestii pentru studiu şi predare

Întrebări

Recapitulaţi învăţăturile preşedintelui Hinckley despre restaurarea preoţiei din secţiunea 1. Care au fost experienţele care v-au ajutat să dobândiţi o mărturie despre aceste adevăruri?
Preşedintele Hinckley ne-a învăţat: „Preoţia sfântă are autoritatea de a guverna problemele împărăţiei lui Dumnezeu pe pământ” (secţiunea 2). În ce mod acest adevăr este pus în practică în ţăruşi şi episcopii? Dar în cvorumuri? Dar în Societatea de Alinare? În ce mod autoritatea preoţiei face ca slujirea în împărăţia lui Dumnezeu să fie mai eficientă?
În secţiunea 3, revedeţi care sunt binecuvântările pe care le putem primi cu toţii prin preoţie. În ce moduri aţi simţit puterea şi binecuvântările preoţiei?
Ce putem învăţa din învăţăturile preşedintelui Hinckley despre diferenţa dintre autoritatea preoţiei şi puterea preoţiei? (Vezi secţiunea 4.) Ce credeţi că înseamnă că un deţinător al preoţiei „trebuie să dea tot ce [are] mai bun în [el]”? De ce deţinătorii preoţiei nu trebuie „să trăiască numai pentru [ei]”?
În secţiunea 5, ce anume vă impresionează cu privire la descrierile cvorumurilor preoţiei şi Societăţii de Alinare făcute de preşedintele Hinckley? Ce putem face în episcopia sau ramura noastră pentru a urma sfaturile lui?
De ce trebuie ca bărbaţii şi femeile să lucreze împreună ca „parteneri egali” pentru a realiza lucrarea Domnului? (Vezi secţiunea 6.)

Scripturi suplimentare

Evrei 5:1-4; 1 Nefi 14:12-14; Alma 13:1-9; D&L 84:33-44; 88:133; 112:30-32

Ajutor pentru predare

„Adresaţi întrebări care le cer cursanţilor să găsească răspunsuri în scripturi şi în învăţăturile profeţilor din zilele din urmă” (Predarea, nu este chemare mai mare [1999], p. 62).