Capitolul 23

Binecuvântările templului sfânt

„Rânduielile din templu devin binecuvântările supreme pe care Biserica le are de oferit.”

Din viaţa lui Gordon B. Hinckley

„Cred că niciun membru al Bisericii nu a primit darul suprem pe care Biserica îl are de oferit până când nu şi-a primit binecuvântările în casa Domnului”, a spus preşedintele Gordon B. Hinckley în cadrul sesiunii preoţiei a conferinţei generale din luna octombrie a anului 1997. „Prin urmare, facem tot ce ştim pentru a realiza construcţia acestor clădiri sacre şi a face ca binecuvântările primite acolo să fie mai la îndemâna tuturor.”¹ El a numit mai multe temple care se aflau în diferite stadii de planificare şi construcţie şi, apoi, a făcut un anunţ care avea să schimbe viaţa oamenilor din întreaga lume.

„Sunt multe zone ale Bisericii care sunt îndepărtate, în care numărul de membri este mic şi, cel mai probabil, nu va creşte în viitorul apropiat. Li se vor refuza pentru totdeauna celor care locuiesc în aceste zone binecuvântările rânduielilor din templu? În urmă cu câteva luni, în timp ce vizitam o astfel de zonă, am reflectat în rugăciune la această întrebare. Răspunsul, credem noi, l-am primit în mod sclipitor şi limpede.

Vom construi temple mici în unele dintre aceste zone… Ele [vor] fi construite conform standardelor pentru temple care sunt mai înalte decât înălțimea prevăzută de standardele pentru casele de adunare. În ele [vor] putea fi înfăptuite botezuri pentru cei morţi, înzestrări, pecetluiri şi alte rânduieli care trebuie înfăptuite în casa Domnului atât pentru cei vii, cât şi pentru cei morţi”².

Inspiraţia pentru acest plan a început cu mai bine de 20 de ani în urmă, când preşedintele Hinckley slujea în calitate de director al Comitetului Templelor al Bisericii. Îngrijorat deoarece mulţi membri ai Bisericii nu aveau acces cu uşurinţă la binecuvântările din templu, el a scris în jurnalul său: „Biserica ar putea construi [multe temple mai mici] la preţul templului Washington [care se afla atunci în construcţie]. Acest lucru ar duce templele mai aproape de oameni în loc ca oamenii să călătorească distanţe imense pentru a ajunge la ele”³.

În anul 1997, o revelaţie de la Domnul a dat viaţă acestei idei. Preşedintele Hinckley a împărtăşit ceva despre acea revelaţie când a oferit rugăciunea de dedicare a templului Colonia Juárez Chihuahua, Mexic. „Aici, în nordul Mexicului”, s-a rugat el, „Tu ai revelat ideea şi planul pentru un templu mai mic, complet până la cel mai mic detaliu, dar potrivit ca mărime nevoilor şi împrejurărilor membrilor Bisericii din această zonă a viei Tale. Acea revelaţie a venit dindorinţa şi rugăciunea de a-i ajuta pe oamenii Tăi din aceste oraşe şi sate care au fost fideli şi loiali”⁴.

La şase luni după ce a anunţat planul de a construi temple mai mici, preşedintele Hinckley a făcut un alt anunţ important.

„Am călătorit departe printre membrii Bisericii. Am fost împreună cu mulţi care au foarte puţin din bunurile acestei lumi. Dar, în inimile lor, ei au o credinţă mare, arzătoare, cu privire la această lucrare din zilele din urmă. Ei iubesc Biserica. Ei iubesc Evanghelia. Ei Îl iubesc pe Domnul şi doresc să facă voia Sa. Ei îşi plătesc zeciuiala, oricât de modestă ar fi. Ei fac sacrificii extraordinare pentru a merge la templu. Ei călătoresc mai multe zile cu autobuze ieftine şi vapoare vechi. Ei îşi economisesc banii şi se descurcă cu mai puţin pentru a face totul posibil.

Au nevoie de temple mai aproape – temple mici, frumoase, funcţionale. De aceea, profit de această ocazie să-i anunţ pe membrii din întreaga Biserică despre un program de a construi imediat aproximativ 30 de temple mai mici …

Acesta va fi un proiect mare. Nimic asemănător nu a fost nici măcar încercat înainte… La sfârşitul lui, numărul total al templelor va fi de 47 de temple noi pe lângă cele 51 care există deja. Cred că ar fi bine să mai adăugăm încă două pentru a avea cifra rotundă de 100 până la sfârşitul acestui secol, împlinindu-se 2000 de ani «de la venirea Domnului şi Salvatorului nostru, Isus Hristos, în carne» (D&L 20:1). În cadrul acestui program, vom înfăptui ceva ce nu s-a mai văzut până acum”⁵.

În data de 1 octombrie 2000, preşedintele Hinckley a dedicat Templul Boston, Massachusetts, cel de-al 100-lea templu funcţional. Înainte de sfârşitul anului, el a dedicat două temple în Brazilia. Iar la momentul morţii sale, în data de 27 ianuarie 2008, Biserica avea 124 de temple funcţionale şi 13 anunţate. Dintre cele 124 de temple în funcţiune, preşedintele Hinckley participase la planificarea şi construirea majorităţii şi dedicase personal 85.

La fel cum peşedintele Hinckley a anunţat un număr mare de temple noi şi la fel cum s-a minunat de frumuseţea lor, el le-a amintit sfinţilor din zilele din urmă despre scopul acelor edificii sacre: de a binecuvânta oameni şi familii, unul câte unul. Referindu-se la Templul San Diego, California, el a spus: „Ce clădire incredibil de frumoasă este aceasta. Dar, cu toată frumuseţea acestei clădiri, ea nu este decât un mijloc pentru a obţine un rezultat, nefiind un rezultat în sine. Clădirea a fost ridicată şi dedicată pentru înfăptuirea de rânduieli sacre pe care Domnul le-a revelat în această perioadă”⁶.

Cu altă ocazie, el a spus: „Nimeni nu are întreaga Evanghelie până când nu reuşeşte să primească [rânduielile din templu]. Şi noi avem responsabilitatea de a ne asigura că acestea sunt disponibile. Nu ştiu cât timp voi mai trăi, dar sper să-mi petrec ultimele zile construind temple ale Domnului, ducându-le aproape de oameni, pentru ca ei să poată avea binecuvântările minunate care se primesc [acolo]”⁷.

Învăţături ale lui Gordon B. Hinckley

Templele sunt expresii ale mărturiei noastre şi reprezintă elementul suprem al preaslăvirii noastre.

Fiecare templu construit de Biserica lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă reprezintă o expresie a mărturiei acestui popor că Dumnezeu, Tatăl nostru Etern, trăieşte, că El are un plan pentru a-i binecuvânta pe fiii şi pe fiicele Lui din toate generaţiile, că Fiul Său Preaiubit, Isus Hristos, care s-a născut în Betleemul din Iudeea şi a fost răstignit pe crucea de pe Golgota, este Salvatorul şi Mântuitorul lumii, al cărui sacrificiu ispăşitor face posibilă îndeplinirea acelui plan în viaţa eternă a fiecărei persoane care acceptă şi trăieşte potrivit Evangheliei.⁸

Tot ce se petrece în templu este înălţător şi înnobilează. Are legătură cu viaţa de aici şi cea de dincolo de mormânt. Are legătură cu importanţa fiecăruia în calitate de copil al lui Dumnezeu. Are legătură cu importanţa familiei în calitate de creaţie a Celui Atotputernic. Are legătură cu eternitatea relaţiei de căsătorie. Are legătură cu faptul de a continua către mai multă glorie. Este un loc al luminii, un loc al păcii, un loc al dragostei, în care avem de-a face cu lucrurile eternităţii.⁹

Fiecare templu… a fost înălţat, de fapt, ca un monument al credinţei noastre în nemurirea sufletului uman, care arată că această fază a vieţii muritoare prin care trecem este o parte a ascensiunii continue, vorbind la figurat, şi că tot atât de sigur cum este viață aici, va fi viaţă și dincolo. Credem cu fermitate acest lucru. Ea vine prin ispăşirea Salvatorului şi templele devin, aşa cum am menţionat, podul dintre această viaţă şi următoarea. Templul ține de lucrurile nemuririi.¹⁰

Aceste clădiri unice şi minunate şi rânduielile care sunt administrate în incinta lor reprezintă elementul suprem al preaslăvirii noastre. Aceste rânduieli devin expresiile cele mai profunde ale religiei noastre.¹¹

Lucurile sacre merită atenţie sacră… Când ieşiţi pe uşa casei Domnului, fiţi fideli încrederii sacre de a nu vorbi despre ceea ce este sfânt şi sanctificat.

Domnul a spus: „Aduceţi-vă aminte, ceea ce vine de sus este sfânt şi trebuie spus cu grijă şi cu aprobarea Spiritului” (D&L 63:64). Şi, din nou: „Nu trata fără respect lucrurile sacre” (D&L 6:12.)¹².

Prin rânduielile din templu, primim binecuvântările supreme ale Evangheliei.

Aceste temple, care sunt răspândite pe întreg pământul, sunt necesare pentru împlinirea în totalitate a ispăşirii Salvatorului. Aici, sub autoritatea sfintei preoţii, vor fi administrate acele rânduieli care duc nu numai la salvare, ci şi la exaltare veşnică.¹³

Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Şi-a dat viaţa pe crucea de pe Golgota drept ispăşire pentru păcatele omenirii. Sacrificiul Său a fost făcut pentru fiecare dintre noi. Prin acel sacrificiu, avem promisiunea învierii tuturor. Aceasta s-a înfăptuit prin harul lui Dumnezeu, fără efort din partea oamenilor. Şi, mai presus de aceasta, prin cheile sfintei preoţii oferite celor doisprezece de către Domnul atunci când a umblat printre ei, chei care au fost restaurate în această dispensaţie de către cei care le-au deţinut în trecut – prin intermediul acestor chei, am primit mai multe binecuvântări, inclusiv acele rânduieli unice şi minunate administrate în casa Domnului. Numai în acele rânduieli este exercitată „plenitudinea preoţiei” (D&L 124:28)¹⁴.

Rânduielile din templu [sunt] binecuvântările supreme pe care le are de oferit Biserica.¹⁵

Binecuvântările templului, disponibile atât bărbaţilor demni, cât şi femeilor demne… includ spălări şi ungeri ca ei să poată fi curaţi înaintea Domnului. Ele includ instrucţiunea prin care ni se oferă o înzestrare de obligaţii şi binecuvântări care ne motivează să avem un comportament compatibil cu principiile Evangheliei. Ele includ rânduielile de pecetluire prin care ceea ce este legat pe pământ, este legat în cer, oferind continuitate familiei.¹⁶

Odată, am fost chemat la spital, la o mamă aflată în faza terminală a unei boli grave. A decedat la scurt timp după aceea, lăsându-şi soţul şi pe cei patru copii, dintre care un băieţel de şase ani. A fost trist, o tristeţe adâncă, amară şi tragică. Dar, printre lacrimile lor, a existat o credinţă frumoasă şi sigură că, la fel de sigur pe cum exista, acum, o separare tristă, avea să existe, într-o zi, o reuniune fericită, deoarece acea căsătorie începuse cu o pecetluire pentru timp şi eternitate în casa Domnului, prin autoritatea sfintei preoţii …

Mulţi au călătorit [distanţe mari] pentru a primi binecuvântările căsătoriei în templu. Am văzut un grup de sfinţi din zilele din urmă din Japonia care – înainte să fie construit un templu în ţara lor – și-au luat de la gură pentru a putea face lunga călătorie la Templul Laie, Hawaii. Înainte să avem un templu în Johannesburg, am cunoscut oameni care s-au privat de lucruri necesare supravieţuirii pentru a-şi putea permite să călătorească cu avionul 11.000 de km din Africa de Sud în Surrey, Anglia. A existat o lumină în ochii lor şi zâmbete pe feţele lor şi mărturii pe buzele lor că templul a meritat infinit mai mult decât preţul pe care l-au plătit.

Şi îmi amintesc că, în urmă cu mulţi ani, în Noua Zeelandă, am auzit mărturia unui bărbat dintr-o zonă îndepărtată a Australiei care fusese pecetluit înainte de o autoritate civilă şi, apoi, se alăturase Bisericii împreună cu soţia şi copiii săi, călătorise de-a lungul acelui vast continent peste Marea Tasmaniei până la Auckland şi spre sud la templul aflat în frumoasa vale Waikato. După cum îmi amintesc, el a spus: „Nu ne-am putut permite să venim. Tot ce aveam era o maşină veche, mobilă veche şi nişte vase. Le-am spus membrilor familie mele: «Nu ne putem permite să mergem». Apoi, m-am uitat la feţele soţiei mele frumoase şi copiilor mei frumoşi şi am spus: «Nu ne putem permite să nu mergem. Dacă Domnul îmi dă putere, pot lucra şi câştiga destui bani pentru altă maşină, altă mobilă şi alte vase dar, dacă i-aş pierde pe cei dragi, aş fi cu adevărat sărac atât în viaţă, cât şi în eternitate»” ¹⁷.

Nu e de mirare, dragi fraţi şi surori, că, odată cu deschiderea… templelor, am văzut bărbaţi puternici înlăcrimaţi care şi-au îmbrăţişat soţiile la altarele din aceste case sfinte. Am văzut lacrimile din ochii taţilor şi ai mamelor în timp ce-şi îmbrăţişau copiii la aceleaşi altare. Prin puterea exercitată aici, ei au ajuns să cunoască că nici timpul, nici moartea nu poate distruge legăturile care îi leagă.¹⁸

Templul este un sanctuar de slujire în care primim rânduieli necesare salvării în numele acelora care au murit fără a primi Evanghelia.

Sunt nenumărate milioane de oameni care au trăit pe pământ şi care nu au avut niciodată posibilitatea să audă Evanghelia. Li se vor refuza lor binecuvântările care sunt primite în templele Bisericii?

Prin împuterniciţi care sunt în viaţă şi care stau în locul celor morţi, aceleaşi rânduieli sunt disponibile celor care au trecut dincolo de viaţa muritoare. În lumea spiritelor, aceste persoane sunt libere să accepte sau să respingă acele rânduieli pământeşti înfăptuite pentru ei, care includ botezul, căsătoria şi pecetluirea relaţiilor de familie. În lucrarea Domnului, nu există constrângere, dar trebuie să se ofere ocazii.¹⁹

Acesta este un sanctuar al slujirii. Majoritatea muncii făcute în această casă sfântă este pentru cei care au trecut dincolo de vălul morţii. Nu cunosc nicio altă muncă cu care să poată fi comparată. Această muncă se apropie mai mult decât oricare altă muncă pe care o cunosc de sacrificiul Fiului lui Dumnezeu făcut pentru întreaga omenire. Nu se aşteaptă mulţumiri din partea celor care, în lumea de dincolo, devin beneficiarii acestei slujiri consacrate. Este o slujire făcută cu dragoste de către cei care sunt în viaţă pentru cei care au murit. Este o slujire care întruchipează tocmai esenţa altruismului.²⁰

Multor băieţi şi fete… li s-a amintit că aceste temple nu sunt numai pentru părinţii lor, ci şi pentru ei. La vârsta de 12 ani, ei pot intra în casa Domnului şi pot participa în calitate de împuterniciţi la botezuri pentru cei aflați dincolo de vălul morţii. Ce slujire măreață şi altruistă este aceasta! Ce lucru minunat pentru tinerii noştri să fie implicaţi în acest act complet altruist înfăptuit pentru alţii care nu au puterea să se ajute singuri!

Creşterea activităţii din templu a dus la creşterea muncii de întocmire a istoriei familiei. Calculatorul şi celelalte dispozitive grăbesc munca şi oamenii profită de noile tehnologii care li se oferă. Cum poate cineva să nu tragă concluzia că Domnul a făcut toate acestea posibile? Pe măsură ce tehnologia avansează, numărul de temple creşte pentru a permite ca munca accelerată de întocmire a istoriei familiei să fie înfăptuită.²¹

Suntem responsabili pentru binecuvântarea, binecuvântarea eternă, a tuturor acelora care au trăit pe pământ, nenumăratele generaţii de bărbaţi şi femei care au locuit pe pământ, care trăiesc astăzi pe pământ şi care vor mai trăi pe pământ. Ce mare este responsabilitatea noastră! Trebuie să ne ridicăm la aşteptările Tatălui Ceresc şi să muncim mai din greu pentru a îndeplini această muncă.²²

Cei aflaţi de cealaltă parte, care nu au murit, ci sunt vii în spirit, se vor bucura şi se vor veseli când se vor trezi şi vor merge înainte pe calea spre „nemurire şi viaţă veşnică” (Moise 1:39).²³

Ne aşteaptă mari binecuvântări dacă ne păstrăm demni şi mergem des la templu.

Vă dau… o provocare fiecăruia dintre voi în această zi de a vă pune viaţa în ordine, de a fi demni de a merge la casa Domnului şi, acolo, să primiți binecuvântările care sunt special pentru voi… Cerinţele sunt mari, dar mai mari sunt binecuvântările.²⁴

Îi îndemn pe membrii noştri de pretutindeni, cu toată puterea de convingere de care sunt capabil, să trăiască demni de a deţine o recomandare pentru templu, să-şi dobândească una, să o considere un lucru de valoare şi să depună mai mult efort pentru a merge la casa Domnului şi să aibă parte de spiritul şi binecuvântările de acolo.²⁵

Fie că puteţi merge [la templu] deseori sau nu, fiţi demni pentru o recomandare şi păstraţi-o în buzunarul vostru. Vă va aminti ce se aşteaptă de la voi, în calitate de membru al Bisericii lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă.²⁶

Fiecare bărbat sau femeie care merge la templu cu un spirit sincer şi cu credinţă, pleacă din casa Domnului un bărbat mai bun şi o femeie mai bună. Este nevoie de îmbunătăţire continuă în viaţa noastră a tuturor. Este nevoie, câteodată, să părăsim zgomotul şi tumultul lumii şi să intrăm înăuntrul pereţilor unei case sacre a lui Dumnezeu şi, acolo, să simţim spiritul Lui într-un mediu de sfinţenie şi pace.²⁷

Acest edificiu sacru devine o şcoală de instruire în ceea ce priveşte lucrurile sacre şi minunate ale lui Dumnezeu. Aici avem un rezumat al planului unui Tată iubitor cu privire la fiii şi fiicele Sale din toate generaţiile. Aici avem descrisă în faţa noastră odiseea călătoriei eterne a omului, din existenţa premuritoare în această viaţă şi în cea viitoare. Adevăruri măreţe, esenţiale şi de bază sunt propovăduite cu claritate şi într-un mod simplu, pentru a putea fi înţelese de către toţi cei care le aud …

Templul este, de asemenea, un loc de inspiraţie şi revelaţie personală. Foarte mulţi sunt cei care, în momentele de încercări, când a trebuit să ia decizii dificile şi să rezolve probleme complicate, au venit la templu cu un spirit de post şi rugăciune pentru a căuta îndrumare divină. Mulţi au depus mărturie că, deşi nu au auzit glasuri care să le şoptească revelaţii, au simţit îndemnuri de a face anumite lucruri atunci sau după aceea şi acestea au devenit răspunsuri la rugăciunile lor.

Preşedintele Hinckley la piatra din capul unghiului al templului — „Mergeţi la casa Domnului şi simţiţi acolo Spiritul Său şi staţi de vorbă cu El şi veţi cunoaşte o pace pe care nu o veţi găsi niciunde altundeva.”

Acest templu este o fântână a adevărului etern. „Oricine bea din apa pe care i-o voi da, nu va mai înseta niciodată” (Ioan 4:14). Aici ne sunt predate acele adevăruri care sunt divine în esenţa lor şi eterne în ceea ce privește implicaţile acestora.

Pentru cei care intră înăuntrul acestor ziduri, această casă devine o casă a legămintelor. Aici promitem, în mod solemn şi sacru, să trăim în acord cu Evanghelia lui Isus Hristos în cel mai înalt grad. Facem legământ cu Dumnezeu, Tatăl nostru Etern, să trăim potrivit acelor principii care reprezintă temelia fermă a religiei adevărate.²⁸

Vă este viaţa plină de griji? Aveţi probleme, necazuri şi greutăţi? Vreţi să aveţi pace în inimă şi ocazia de a avea o conversaţie intimă cu Domnul şi de a medita în ceea ce priveşte căile Lui? Mergeţi la casa Domnului, simţiţi acolo Spiritul Său, conversaţi cu El şi veţi cunoaşte o pace pe care nu o veţi găsi în niciun alt loc.²⁹

În vremuri de întuneric, încercaţi să ajungeţi la casa Domnului şi să lăsaţi în urmă lumea. Primiţi rânduielile Sale sfinte şi oferiţi-le strămoşilor voştri. La finalul unei sesiuni din templu, staţi în linişte în camera celestială şi reflectaţi la binecuvântările pe care le-aţi primit pentru dumneavoastră şi la cele pe care le-aţi făcut posibile pentru cei care au trecut dincolo. Inima vi se va umple de recunoştinţă şi sufletul vă va fi plin de adevăruri eterne privind marele plan al fericirii creat de Domnul.³⁰

În această lume gălăgioasă, agitată şi competitivă, ce privilegiu este să avem o casa sacră în care să putem simţi influenţa Spiritului Domnului care sfinţeşte. Suntem permanent influenţaţi de sentimente de egoism. Trebuie să le biruim şi nu există cale mai bună decât să mergem la casa Domnului şi, acolo, să slujim în calitate de împuterniciţi pentru cei care se află dincolo de vălul morţii …

Vă îndemn să profitaţi mai din plin de acest privilegiu binecuvântat. Natura dumneavoastră va fi rafinată. Ne va ajuta să învingem sentimentele de egoism care ne cuprind pe fiecare dintre noi. Va aduce, literalmente, o influenţă purificatoare în vieţile noastre şi ne va face să fim bărbaţi mai buni şi femei mai bune.³¹

Ştiu că vieţile dumneavoastră sunt încărcate. Ştiu că aveţi multe lucruri de făcut. Dar vă promit că, dacă veţi merge la casa Domnului, veţi fi binecuvântaţi şi viaţa dumneavoastră va fi mai bună. Acum vă rog, vă rog, preaiubiţii mei fraţi şi preaiubitele mele surori, profitaţi de marea ocazie de a merge la casa Domnului şi de a vă bucura de toate binecuvântările minunate pe care le veţi primi acolo.³²

Sugestii pentru studiu şi predare

Întrebări

Preşedintele Hinckley a spus că rânduielile din templu sunt „expresiile cele mai profunde ale religiei noastre” (secţiunea 1) şi „binecuvântările supreme pe care le are de oferit Biserica” (secţiunea 2). Care sunt unele dintre binecuvântările pe care le-aţi primit prin aceste rânduieli?
Preşedintele Hinckley a vorbit despre bărbaţi şi femei care varsă lacrimi de bucurie în temple (vezi secţiunea 2). Din experienţa dumneavoastră, de ce rânduielile din templu trezesc sentimente atât de adânci?
Preşedintele Hinckley a spus cu privire la munca pentru mântuirea celor morţi: „Ce lucru minunat pentru tinerii noştri să fie implicaţi în acest act complet altruist” (secţiunea 3). Ce pot face părinţii şi tinerii pentru a lucra împreună în această slujire?
Cum putem să ne facem timp pentru a sluji şi a preaslăvi în templu? În ce moduri slujirea noastră din templu ne poate influenţa viaţa când suntem în afara templului? (Pentru câteva exemple, vedeţi secţiunea 4.) Cum v-a binecuvântat faptul că aţi mers la templu?

Scripturi suplimentare

Exodul 25:8; 1 Împăraţi 6:11-13; D&L 88:119-120; 109:12-13, 24-28; 110:1-10; 128:22- 24

Ajutor pentru studiu

„Împărtăşiţi ceea ce învăţaţi. Pe măsură ce faceţi aceasta, gândurile dumneavoastră vor deveni mai clare şi puterea dumneavoastră de reţinere va creşte” (Predarea, nu este chemare mai mare [1997], p. 17).