Să predăm după felul Spiritului

Matthew O. Richardson

al doilea consilier în Preşedinţia generală a Şcolii de duminică

Deşi suntem toţi învăţători, noi trebuie să înţelegem în totalitate că Duhul Sfânt este Acela care este adevăratul învăţător şi martor al întregului adevăr.

Cu mulţi ani în urmă, eram împreună cu colegul meu în centrul de pregătire a misionarilor şi, la un moment dat, am auzit un glas de copil spunând: „Bunico, sunt aceştia misionari adevăraţi?”. M-am întors şi am văzut o fetiţă care-şi ţinea bunica de mână, arătând cu cealaltă mână spre mine şi colegul meu. Eu am zâmbit, mi-am întins mâna, m-am uitat direct în ochii ei şi am spus: „Bună, sunt vârstnicul Richardson şi noi suntem misionari adevăraţi”. Chipul ei a strălucit în timp ce s-a uitat din nou către mine, fiind emoţionată că se afla în prezenţa unor misionari autentici.

Am plecat reînnoindu-mi devotamentul datorită acelei experienţe. Vroiam să fiu genul de misionar care Salvatorul, familia mea şi acea fetiţă se aşteptau să fiu. În următorii doi ani, am lucrat din greu pentru a arăta, a gândi, a acţiona şi, în mod special, pentru a preda ca un misionar adevărat.

Când m-am întors acasă, a devenit din ce în ce mai evident că, deşi mi-am terminat misiunea, ea continua să aibă o influenţă asupra mea. De fapt, chiar şi după toţi aceşti ani, încă simt că misiunea mea a reprezentat cei mai buni doi ani pentru viaţa mea. O lecţie neaşteptată din misiunea mea, pe care nu o pot uita, a fost glasul acelei fetiţe. Parcă acum aud în minte: „Bunico, este acela un adevărat deţinător al preoţiei?”, „Bunico, este acela un soţ adevărat sau un tată adevărat?” sau „Bunico, este acela un adevărat membru al Bisericii?”.

Am învăţat că un element important pentru a deveni adevăraţi în fiecare aspect al vieţii noastre îl reprezintă potenţialul nostru de a preda într-o manieră care nu limitează învăţarea. Vedeţi dumneavoastră, o viaţă adevărată necesită învăţare adevărată, ceea ce depinde de o predare adevărată. Responsabilitatea de a preda eficient nu se limitează doar la cei care au chemări oficiale ca învăţători.¹ De fapt, fiecare membru al familiei, conducător al Bisericii şi membru al Bisericii (inclusiv tinerii şi copiii) are responsabilitatea de a preda.

Deşi suntem toţi învăţători, noi trebuie să înţelegem în totalitate că Duhul Sfânt este Acela care este adevăratul învăţător şi martor al întregului adevăr. Cei care nu înţeleg în totalitate acest lucru, fie încearcă să preia această responsabilitate de la Duhul Sfânt şi să facă totul singuri, fie invită politicos Spiritul să fie alături de ei, dar numai în calitate de asistent, fie cred că tot ceea ce predau este prin Spirit când, de fapt, ei pur şi simplu prezintă lecţia fără s-o fi studiat sau fără să se fi pregătit. Toţi părinţii, conducătorii şi învăţătorii au responsabilitatea de a preda „prin Spirit”². Ei nu trebuie să predea înainte ca Spiritul să fie prezent sau după ce Spiritul a plecat, ci „prin Spirit” pentru ca Spiritul să poată preda neobstrucţionat adevărul.

Moroni ne ajută să înţelegem cum putem preda prin Spirit fără a-L înlocui, limita sau opri pe Duhul Sfânt, El fiind adevăratul învăţător. Moroni a spus că sfinţii îşi conduceau adunările „după felul şi lucrările Spiritului”³. Acest lucru înseamnă mai mult decât faptul de a avea Spiritul cu noi. Să ne comportăm „după felul” Duhului Sfânt înseamnă că poate să fie necesar să ne schimbăm modalitatea de predare astfel încât să urmăm exemplul de predare al Duhului Sfânt. Dacă modul de predare al Duhului Sfânt devine modul nostru de predare, atunci Duhul Sfânt poate preda şi mărturisi fără a fi obstrucţionat. Acest lucru important poate fi ilustrat prin exemplul următor.

Cu mulţi ani în urmă, împreună cu copiii mei am urcat pe vârful muntelui South Sister, un munte din Oregon înalt de 10.358 picioare (3.157 m). După mai multe ore, am ajuns la o pantă lungă cu o înclinare de 45 de grade, formată din pietriş vulcanic. Având vârful muntelui în faţa ochilor, am continuat să urcăm şi ne-am dat seama că, pe măsură ce înaintam, tălpile ni se afundau în pietriş, ceea ce ne făcea să alunecăm înapoi câţiva centimetri. Fiul meu în vârstă de 12 ani şi-a croit drum înainte, în timp ce eu am rămas alături de fiica mea în vârstă de 8 ani. Oboseala şi descurajarea au cuprins-o curând devenind foarte tristă, crezând că nu va putea să i se alăture fratelui ei în vârful muntelui. Primul meu impuls a fost s-o duc în braţe. Spiritul meu era plin de râvnă dar, din nefericire, trupul îmi era neputincios. Ne-am aşezat pe pietre, am evaluat situaţia şi am născocit un nou plan. I-am spus să-şi bage mâinile în buzunarele de la spate ale pantalonilor mei, să se ţină bine şi — cel mai important — imediat ce-mi ridicam piciorul pentru a păşi, ea trebuia să păşească acolo unde fusese piciorul meu. Ea a repetat fiecare mişcare pe care eu o făceam şi nu s-a afundat pentru că se ţinea de buzunarele mele. După ce am trecut de porţiunea care părea că ne luase o veşnicie, am ajuns în vârful muntelui. Expresia de victorie şi satisfacţie de pe chipul ei a fost nepreţuită. Şi da, ea şi fratele ei au fost, conform aprecierii mele, adevăraţi căţărători.

Succesul fiicei mele a fost rezultatul efortului ei sârguincios şi a reuşitei de a se căţăra după felul în care m-am căţărat eu. Pe măsură ce-şi sincroniza mişcările cu ale mele, am ajuns să avem un ritm împreună, ceea ce mi-a permis să-mi folosesc toată energia. La fel se întâmplă şi atunci când predăm „după felul şi lucrările Spiritului”. Când modul nostru de predare este la fel cu cel al Duhului Sfânt, Spiritul ne întăreşte şi, în acelaşi timp, nu este obstrucţionat. Ţinând minte acest lucru, vă rog să vă gândiţi la două „lucrări ale Spiritului” fundamentale pe care ar trebui să le urmăm.

Prima, Duhul Sfânt le predă oamenilor într-un mod foarte personal. Acest lucru ne permite să avem propria experienţă în cunoaşterea adevărului. Datorită nevoilor noastre diferite, a circumstanţelor şi progresului nostru, Duhul Sfânt predă ceea ce trebuie să ştim şi să facem pentru a deveni cine trebuie să fim. Vă rog să remarcaţi că deşi Duhul Sfânt predă „adevărul tuturor lucrurilor”⁴, El nu predă tot adevărul deodată. Spiritul predă adevărul „rând după rând, precept după precept, aici puţin şi acolo puţin”⁵.

Cei care predau după felul Spiritului înţeleg că ei le predau oamenilor şi nu predau doar o simplă lecţie. Astfel, ei înving impulsul de a parcurge tot ce este în manual sau de a preda tot ce au învăţat despre subiectul respectiv şi, în schimb, se concentrează asupra acelor lucruri pe care membrii familiei lor sau cursanţii trebuie să le ştie şi să le facă. Părinţii, conducătorii şi învăţătorii care urmează modul Spiritului de a preda, învaţă repede că adevărata predare înseamnă mult mai mult decât faptul de a vorbi şi de a spune. Ca urmare, ei se opresc în mod intenţionat pentru a asculta, pentru a observa cu atenţie şi pentru a discerne apoi ce urmează să facă.⁶ Când fac acest lucru, Duhul Sfânt îi va putea învăţa atât pe cursanţi, cât şi pe învăţători ce trebuie să facă şi să spună.⁷

A doua, Duhul Sfânt predă invitându-ne, îndemnându-ne, încurajându-ne şi inspirându-ne să acţionăm. Hristos ne-a asigurat că vom ajunge să cunoaştem adevărul atunci când trăim şi acţionăm conform doctrinei.⁸ Spiritul ne conduce, ne îndrumă şi ne arată ce să facem.⁹ Totuşi, El nu va face pentru noi ceea ce doar noi putem face pentru noi înşine. Vedeţi dumneavoastră, Duhul Sfânt nu poate învăţa pentru noi, nu poate simţi pentru noi sau nu poate acţiona pentru noi, deoarece acest lucru ar fi în opoziţie cu doctrina libertăţii de a alege. El ne poate înlesni ocazii şi ne poate invita să învăţăm, să simţim şi să acţionăm.

Cei care predau după felul Spiritului îi ajută pe alţii invitându-i, încurajându-i şi înlesnindu-le ocazii de a-şi exercita libertatea de a alege. Părinţii, conducătorii şi învăţătorii înţeleg că ei nu pot simţi pentru, învăţa pentru şi nici măcar nu se pot pocăi pentru membrii familiei lor, congregaţia lor sau studenţii lor. În loc să se întrebe „Ce pot să fac pentru copiii mei, pentru cursanţii mei sau pentru alţii?”, ei se întreabă: „Cum îi invit şi-i ajut pe cei din jurul meu să înveţe singuri?”. Părinţii care reflectă lucrările Duhului Sfânt clădesc cămine în care familiile învaţă să înţeleagă principiile, nu doar să audă despre ele. În mod asemănător, în loc doar să vorbească despre doctrine, învăţătorii îi ajută pe cursanţi să înţeleagă doctrinele Evangheliei şi să trăiască în acord cu ele. Duhul Sfânt nu este obstrucţionat atunci când indivizii îşi exercită în mod corespunzător libertatea de a alege.

Având în vedere condiţiile actuale ale lumii, avem foarte mare nevoie de învăţare şi predare adevărate în căminele, în adunările şi în cadrul cursurilor noastre despre Evanghelie. Ştiu că efortul dumneavoastră de a vă îmbunătăţi poate părea, uneori, copleşitor. Vă rog să nu vă descurajaţi în privinţa progresului dumneavoastră. Mă gândesc la experienţa avută alături de copiii mei atunci când am urcat pe munte. Noi ne-am înţeles ca de fiecare dată când ne opream să ne odihnim, în loc să ne gândim doar la cât de mult mai aveam de mers, să ne uităm în urmă pentru a vedea cât am urcat. Ne uitam la peisaj şi ne spuneam: „Uite cât de mult am urcat”. Apoi, trăgeam adânc aer în piept, ne întorceam către munte şi începeam din nou să urcăm, puţin câte puţin. Dragi fraţi şi surori, dumneavoastră puteţi fi părinţi activi, puteţi conduce şi preda după felul şi lucrările Spiritului. Ştiu că puteţi face acest lucru. Eu mărturisesc că puteţi face acest lucru şi, astfel, veţi schimba vieţi.

Viaţa mi-a fost binecuvântată de adevăraţi învăţători care au predat având Spiritul cu ei şi, mai ales, prin Spirit. Vă invit ca modalitatea dumneavoastră de a preda să fie la fel ca cea a Duhului Sfânt în tot ceea ce faceţi. Eu mărturisesc că Isus Hristos este Salvatorul nostru şi că Evanghelia Sa este restaurată. Datorită acestui lucru, noi trebuie să fim părinţi adevăraţi, conducători adevăraţi, învăţători adevăraţi şi studenţi adevăraţi. Eu mărturisesc că Dumnezeu vă va ajuta în eforturile dumneavoastră, în numele sacru al Salvatorului nostru, Isus Hristos, amin.