Cartea lui Mormon – o carte de la Dumnezeu

Tad R. Callister

din Preşedinţia Celor Şaptezeci

Alături de Biblie, Cartea lui Mormon este o mărturie indispensabilă despre doctrinele lui Hristos şi divinitatea Sa.

Cu ani în urmă, stră-străbunicul meu a primit pentru prima dată un exemplar al Cărţii lui Mormon. A deschis cartea la mijloc şi a citit câteva pagini. Apoi, a declarat: „Acestă carte a fost scrisă ori de Dumnezeu, ori de diavol şi intenţionez să aflu cine a scris-o”. A citit-o în întregime de două ori în următoarele 10 zile şi apoi a declarat: „Diavolul nu ar fi putut s-o scrie – trebuie să fie de la Dumnezeu”¹.

Acesta este aspectul minunat al Cărţii lui Mormon – nu există cale de mijloc. Ori este cuvântul lui Dumnezeu, cum se pretinde, ori este un fals perfect. Această carte nu se pretinde a fi doar un referat despre morală sau un comentariu teologic sau o colecţie de cugetări scrise. Ea pretinde a fi cuvântul lui Dumnezeu – fiecare propoziţie, fiecare verset, fiecare pagină. Joseph Smith a declarat că un înger al lui Dumnezeu l-a îndrumat spre plăcile de aur, care conţineau scrierile unui profet din vechea Americă şi că el a tradus acele plăci prin puteri divine. Dacă această poveste este adevărată, atunci Cartea lui Mormon este scriptură sfântă, chiar aşa cum ea pretinde a fi; dacă nu, este contrafăcută, dar, în orice caz, o făcătură diabolică.

C. S. Lewis a vorbit despre o dilemă asemănătoare întâmpinată de cineva care trebuie să accepte ori să respingă divinitatea Salvatorului – în care, de asemenea, nu există cale de mijloc: „Încerc aici să previn pe oricine care spune lucruri cu adevărat prosteşti pe care oamenii le spun despre El: «Sunt gata să-L accept pe Isus ca pe un mare învăţător moral, dar nu accept că El pretinde a fi Dumnezeu». Acesta este singurul lucru pe care nu trebuie să-l spunem. Un om care era doar un bărbat şi spunea feluritele lucruri pe care le spunea Isus nu avea cum să fie un mare învăţător moral… Dumneavoastră trebuie să alegeţi. Ori acest om era, şi este, Fiul lui Dumnezeu, ori este un nebun sau ceva şi mai rău… Dar să nu venim cu idei lipsite de sens despre El că ar fi un mare om şi învăţător. El nu a lăsat ca această interpretare să ne fie la îndemână. El nici nu a intenţionat acest lucru”².

La fel, noi trebuie să facem o alegere simplă cu privire la Cartea lui Mormon: ea este ori de la Dumnezeu, ori de la diavol. Nu există altă opţiune. Vă invit o clipă să faceţi un test care vă va ajuta să stabiliţi adevărata natură a acestei cărţi. Întrebaţi-vă dacă următoarele scripturi din Cartea lui Mormon vă duc mai aproape de Dumnezeu sau de diavol:

„Ospătaţi-vă din cuvintele lui Hristos; căci iată, cuvintele lui Hristos vă vor spune toate lucrurile pe care trebuie să le faceţi” (2 Nefi 32:3).

Sau aceste cuvinte ale unui tată iubitor adresate fiilor săi: „Şi acum, fiii mei, aduceţi-vă aminte, aduceţi-vă aminte că pe stânca Mântuitorului nostru, care este Hristos, Fiul lui Dumnezeu, trebuie să vă clădiţi voi temelia voastră” (Helaman 5:12).

Sau aceste cuvinte ale unui profet: „Veniţi la Hristos şi perfecţionaţi-vă pentru El” (Moroni 10:32).

Este posibil ca aceste declaraţii din Cartea lui Mormon să fi fost scrise de cel rău? După ce Salvatorul a alungat nişte diavoli, fariseii au pretins că El a făcut aceasta „cu Beelzebul, domnul dracilor”. Salvatorul a răspuns că o asemenea concluzie nu avea sens: „Orice împărăţie” a spus El, „dezbinată împotriva ei însăşi, este pustiită; şi orice… casă, dezbinată împotriva ei însăşi, nu poate dăinui”. Şi, apoi, concluzia Sa culminantă: „Dacă Satana scoate afară pe Satana, este dezbinat; deci, cum poate dăinui împărăţia lui?” (Matei 12:24–26; subliniere adăugată).

Dacă scripturile menţionate din Cartea lui Mormon ne învaţă să-L preaslăvim şi să-L slujim pe Salvator (şi ele fac acest lucru), cum pot ele să fie de la diavol? Dacă ar fi aşa, el ar fi dezbinat împotriva lui însuşi şi astfel şi-ar distruge propria împărăţie, şi este exact ceea ce a spus Salvatorul că nu se poate întâmpla. O citire sinceră, cu mintea deschisă, a Cărţii lui Mormon, va duce pe oricine la aceeaşi concluzie pe care a avut-o stră-străbunicul meu, anume: „Diavolul nu ar fi putut s-o scrie – trebuie să fie de la Dumnezeu”.

Dar de ce este aşa importantă Cartea lui Mormon, dacă avem deja Biblia care să ne înveţe despre Isus Hristos? V-aţi întrebat vreodată de ce sunt aşa de multe religii creştine astăzi în lume când ele îşi iau doctrinele, în esenţă, din aceeaşi Biblie? Este aşa, deoarece ele interpretează Biblia în mod diferit. Dacă ar interpreta-o la fel, ar fi aceeaşi biserică. Această situaţie nu este dorită de Domnul, căci apostolul Pavel a declarat că există „un singur Domn, o singură credinţă, un singur botez” (Efeseni 4:5). Pentru a ajuta la formarea acestei unităţi, Domnul a stabilit o lege divină a martorilor. Pavel ne-a învăţat: „Orice vorbă să fie sprijinită pe mărturia a doi sau trei martori” (2 Corinteni 13:1).

Biblia este un martor despre Isus Hristos; Cartea lui Mormon este un alt martor. De ce este acest al doilea martor aşa de important? Următorul exemplu poate ajuta: câte linii drepte puteţi trasa dintr-un singur punct pe o coală de hârtie? Răspunsul este: un număr infinit. Presupuneţi, o clipă, că punctul reprezintă Biblia şi că sutele de linii drepte trasate prin acel punct reprezintă diferitele interpretări ale Bibliei şi că fiecare din acele interpretări reprezintă o altă biserică.

Ce se întâmplă, totuşi, dacă pe acea coală de hârtie există un al doilea punct reprezentând Cartea lui Mormon? Câte linii drepte puteţi trasa între aceste două puncte de referinţă: Biblia şi Cartea lui Mormon? Doar una. Numai o interpretare a doctrinelor lui Hristos poate exista despre mărturia acestor doi martori.

Tot timpul, Cartea lui Mormon acţionează ca o mărturie ce confirmă, clarifică şi uneşte doctrinele predicate în Biblie astfel încât să existe „un singur Domn, o singură credinţă, un singur botez”. De exemplu, unii oameni nu sunt lămuriţi dacă botezul este esenţial pentru salvare, chiar dacă Salvatorul i-a declarat lui Nicodim: „Dacă nu se naşte cineva din apă şi din Duh, nu poate să intre în Împărăţia lui Dumnezeu” (Ioan 3:5). Cartea lui Mormon, totuşi, elimină toate îndoielile asupra acestui subiect: „Iar El porunceşte tuturor oamenilor să se pocăiască şi să fie botezaţi în numele Lui… căci altfel ei nu vor putea fi salvaţi în Împărăţia lui Dumnezeu” (2 Nefi 9:23).

Există diferite metode de a boteza în lume azi, chiar dacă Biblia ne spune metoda prin care Salvatorul, măreţul nostru Exemplu, a fost botezat: „[El] a ieşit afară din apă” (Matei 3:16). Ar fi putut El să iasă afară din apă dacă nu ar fi intrat, mai întâi, în apă? Ca nu cumva să existe nicio îndoială asupra acestui subiect, Cartea lui Mormon o risipeşte prin această declaraţie clară a doctrinei despre procedeul adecvat de a boteza: „Şi apoi îi veţi scufunda pe ei în apă” (3 Nefi 11:26).

Mulţi cred că revelaţia s-a sfârşit odată cu scrierea Bibliei, chiar dacă Biblia însăşi este o mărturie despre modelul de revelaţie al lui Dumnezeu de peste 4.000 de ani de existenţă a omului. Dar, o doctrină incorectă cum este aceasta, este precum un set de piese de domino în mişcare ce produce căderea altor piese de domino sau, în acest caz, produce căderea doctrinelor corecte. Credinţa în încetarea revelaţiei face să cadă doctrina conform căreia „Dumnezeu este acelaşi ieri, azi şi în vecii vecilor” (Mormon 9:9); face să cadă doctrina predicată de Amos că „Domnul Dumnezeu nu face nimic fără să-Şi descopere taina Sa slujitorilor Săi proroci” (Amos 3:7); şi face să cadă doctrina conform căreia „Dumnezeu nu este părtinitor” (Faptele apostolilor 10:34) şi, astfel, spune tuturor oamenilor din toate timpurile istoriei să cadă. Dar, din fericire, Cartea lui Mormon întronează din nou adevărul biblic despre revelaţia continuă:

„Şi iarăşi vă spun eu vouă, aceia care tăgăduiţi revelaţiile lui Dumnezeu şi ziceţi că ele au încetat să mai fie, că nu este nicio revelaţie…

nu citim noi că Dumnezeu este acelaşi ieri, astăzi şi în vecii vecilor… ?” (Mormon 9:7, 9).

Cu alte cuvinte, dacă Dumnezeu, care este neschimbător, a vorbit în vremurile străvechi, El va vorbi, la fel, în vremurile moderne.

Lista confirmării şi clarificării doctrinelor continuă la nesfârşit, dar niciuna nu este mai puternică, nici mai emoţionantă, ca discursurile din Cartea lui Mormon despre ispăşirea lui Isus Hristos. V-ar plăcea să vi se confirme în sufletul dumneavoastră o mărturie de netăgăduit că Salvatorul a coborât mai prejos de păcatele dumneavoastră şi că nu mai există păcat, nici durere fizică dincolo de atingerea îndurătoare a ispăşirii Sale – că pentru fiecare dintre străduinţele dumneavoastră El are remediul unei puteri de vindecare superioare? Atunci, citiți Cartea lui Mormon. Ea vă va învăţa şi vă va mărturisi că ispăşirea lui Hristos este infinită, deoarece ea acoperă, ia în considerare şi este mai puternică decât orice slăbiciune fizică ştiută de om. De aceea, profetul Mormon a spus: „Voi trebuie să aveţi nădejde prin ispăşirea lui Hristos” (Moroni 7:41).

Nu e de mirare că în Cartea lui Mormon se declară cu îndrăzneală: „Şi dacă credeţi în Hristos, atunci voi veţi crede în aceste cuvinte, căci ele sunt cuvintele lui Hristos” (2 Nefi 33:10). Alături de Biblie, Cartea lui Mormon este o mărturie indispensabilă despre doctrinele lui Hristos şi divinitatea Sa. Alături de Biblie, ea „îi învaţă pe toţi oamenii că ar trebui să facă bine” (2 Nefi 33:10). Şi alături de Biblie, ea ne aduce la „un singur Domn, o singură credinţă şi un singur botez”. De aceea, Cartea lui Mormon este atât de crucială în vieţile noastre.

Cu câţiva ani în urmă, am participat la una dintre întrunirile noastre de preaslăvire din Toronto, Canada. O fată de 14 ani era vorbitoare. Ea a spus că discutase despre religie cu una dintre prietenele ei de la şcoală. Prietena ei i-a spus: „Cărei religii îi aparţii?”.

Ea a răspuns: „Bisericii lui Isus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă sau mormonii”.

Prietena i-a răspuns: „Cunosc acea biserică şi ştiu că nu este adevărată”.

„De unde ştii?”, a venit întrebarea.

„Pentru că”, a spus prietena ei, „am făcut cercetări despre ea”.

„Ai citit Cartea lui Mormon?”

„Nu”, a venit răspunsul. „Nu am citit-o.”

Această tânără fată prietenoasă a răspuns: „Atunci, tu nu ai cercetat Biserica mea, deoarece eu am citit fiecare pagină din Cartea lui Mormon şi ştiu că este adevărată”.

Şi eu am citit fiecare pagină din Cartea lui Mormon, iar şi iar, şi îmi depun mărturia solemnă, precum stră-străbunicul meu, că ea este de la Dumnezeu. În numele lui Isus Hristos, amin.