Învăţăturile lui Isus
Dallin H. Oaks
din Cvorumul celor Doisprezece Apostoli
Isus Hristos este Singurul Născut şi Preaiubitul Fiu al lui Dumnezeu… El este Salvatorul nostru de la păcat şi moarte. Aceasta este cea mai importantă cunoaştere pe pământ.
Ce credeţi voi despre Hristos?”. (Matei 22:42). Cu aceste cuvinte Isus i-a încurcat pe fariseii din zilele Sale. Cu aceleaşi cuvinte îi întreb pe fraţii mei sfinţi din zilele din urmă şi pe alţi creştini, ce credeţi cu adevărat despre Isus Hristos şi ce anume faceţi datorită acelei credinţe?
Citatele mele din scripturi vor fi în majoritate din Biblie, deoarece ea este cunoscută celor mai mulţi creştini. Interpretările mele vor veni desigur din ceea ce ne învaţă scripturile moderne, în mod deosebit Cartea lui Mormon, despre înţelesul scripturilor din Biblie care sunt atât de ambigue încât unii creştini au păreri diferite despre înţelesul lor. Mă adresez credincioşilor, precum şi celorlalţi. Aşa cum vârstnicul Tad R. Callister ne-a învăţat în această dimineaţă, unii oameni, care se numesc ei înşişi creştini, Îl slăvesc pe Isus ca un mare Învăţător, dar evită să afirme divinitatea Sa. Pentru a mă adresa lor, am folosit chiar cuvintele lui Isus. Noi, toţi, trebuie să luăm în considerare ceea ce El Însuşi a propovăduit despre cine este El şi pentru ce a fost El trimis pe pământ.
Singurul Fiu Născut
Isus a propovăduit că El era Singurul Fiu Născut. El a spus:
„Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.
Dumnezeu, în adevăr, n-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El” (Ioan 3:16–17).
Dumnezeu Tatăl a afirmat aceasta. În momentul culminant al experienţei sacre de pe Muntele Schimbării la Faţă, El a declarat din cer: „Acesta este Fiul Meu prea iubit, în care Îmi găsesc plăcerea Mea: de El să ascultaţi” (Matei 17:5).
Isus, de asemenea, a propovăduit că înfăţişarea Sa era aceeaşi cu a Tatălui Său. Apostolilor Săi, El le-a spus:
„Dacă M-aţi fi cunoscut pe Mine, aţi fi cunoscut şi pe Tatăl Meu. Şi de acum încolo Îl veţi cunoaşte; şi L-aţi şi văzut.
«Doamne», I-a zis Filip, «arată-ne pe Tatăl, şi ne este de ajuns».
Isus i-a zis: «De atâta vreme sunt cu voi, şi nu M-ai cunoscut, Filipe? Cine M-a văzut pe Mine, a văzut pe Tatăl»” (Ioan 14:7–9).
Mai târziu, apostolul Pavel L-a descris pe Fiul ca fiind „întipărirea Fiinţei Lui [Dumnezeu Tatăl]” (Evrei 1:3; vezi, de asemenea, 2 Corinteni 4:4).
Creatorul
Apostolul Ioan a scris că Isus, pe care L-a numit „Cuvântul”, „era la început cu Dumnezeu. Toate lucrurile au fost făcute prin El; şi nimic din ce a fost făcut, n-a fost făcut fără El” (Ioan 1:2–3). Astfel, sub îndrumarea planului Tatălui, Isus Hristos a fost Creatorul tuturor lucrurilor.
Domnul Dumnezeul lui Israel
În timpul slujirii Sale oferite poporul Său din Palestina, Isus a spus că El era Iehova, Domnul Dumnezeul lui Israel (vezi Ioan 8:58). Mai târziu, ca Domn înviat, El a slujit poporului Său de pe continentul american. Acolo, El a declarat:
„Iată, Eu sunt Isus Hristos, despre care profeţii au depus mărturie că trebuia să vină pe pământ …
Eu sunt Dumnezeul lui Israel şi Dumnezeul întregului pământ” (3 Nefi 11:10, 14).
Ce a făcut El pentru noi
Cu mulţi ani în urmă, la o conferinţă de ţăruş, am întâlnit o femeie care a spus că fusese rugată să se reîntoarcă la Biserică, după mulţi ani de când plecase, dar că nu găsea niciun motiv pentru care să facă acest lucru. Pentru a o încuraja, i-am spus: „Când luaţi în considerare toate lucrurile pe care Salvatorul le-a făcut pentru noi, nu aveţi multe motive de a vă întoarce pentru a-L preaslăvi şi a-L sluji?” Am fost uimit de răspunsul ei: „Ce a făcut El pentru mine?”. Pentru cei care nu înţeleg ce a făcut Salvatorul pentru noi, voi răspunde la această întrebare cu propriile Sale cuvinte şi cu propria mea mărturie.
Viaţa lumii
Biblia consemnează învăţătura lui Isus: „Eu am venit ca oile să aibă viaţă, şi s-o aibă din belşug” (Ioan 10:10). Mai târziu, în Lumea Nouă, El a declarat: „Eu sunt lumina şi viaţa lumii” (3 Nefi 11:11). El este viaţa lumii deoarece El este Creatorul nostru şi pentru că, prin Învierea Sa, noi suntem asiguraţi că vom trăi din nou. Şi viaţa pe care ne-a dat-o El nu este doar viaţă muritoare. El a propovăduit: „Eu le dau viaţă veşnică, în veac nu vor pieri, şi nimeni nu le va mai smulge din mâna Mea” (Ioan 10:28; vezi, de asemenea, Ioan 17:2).
Lumina lumii
De asemenea, Isus a spus: „Eu sunt Lumina lumii: cine Mă urmează pe Mine, nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii” (Ioan 8:12). De asemenea, El a declarat: „Eu sunt calea, adevărul şi viaţa” (Ioan 14:6). El este calea şi El este lumina, deoarece învăţăturile Sale luminează calea noastră în viaţa muritoare şi ne arată calea de întoarcere la Tatăl.
Făcând voinţa Tatălui
Isus L-a onorat întotdeauna pe Tatăl şi L-a urmat. Încă de când era tânăr, El a declarat părinţilor Săi pământeni: „Oare nu ştiaţi că trebuie să fiu în casa Tatălui Meu?” (Luca 2:49). „Căci M-am pogorât din Cer”, a propovăduit El mai târziu, „ca să fac nu voia Mea, ci voia Celui ce M-a trimis” (Ioan 6:38; vezi, de asemenea, Ioan 5:19). Şi Salvatorul a predicat: „Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine” (Ioan 14:6; vezi, de asemenea, Matei 11:27).
Noi ne întoarcem la Tatăl făcând voinţa Sa. Isus a propovăduit: „Nu orişicine-Mi zice: «Doamne, Doamne!» va intra în Împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri” (Matei 7:21). El a explicat:
„Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: «Doamne, Doamne! N-am prorocit noi în numele Tău? N-am scos noi draci în numele Tău? Şi n-am făcut noi multe minuni în numele Tău?»
Atunci le voi spune curat: «Niciodată nu v-am cunoscut; depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi care lucraţi fărădelege” (Matei 7:22–23).
Cine va intra atunci în împărăţia cerurilor? Nu cei care doar fac lucrări minunate folosind numele Domnului, a spus Isus, ci doar „cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri”.
Măreţul exemplu
Isus ne-a arătat cum să facem acest lucru. El ne-a invitat mereu să-L urmăm: „Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc şi ele vin după Mine” (Ioan 10:27).
Puterea preoţiei
El a dat puterea preoţiei apostolilor Săi (vezi Matei 10:1) şi celorlalţi. Lui Petru, apostolul senior, El i-a spus: „Îţi voi da cheile împărăţiei cerurilor; şi orice vei lega pe pământ, va fi legat în ceruri, şi orice vei dezlega pe pământ, va fi dezlegat în ceruri»”(Matei 16:19; vezi, de asemenea, Matei 18:18).
În Luca se spune că „Domnul a mai rânduit… şaptezeci, şi i-a trimis doi câte doi înaintea Lui, în toate cetăţile şi în toate locurile, pe unde avea să treacă El” (Luca 10:1). Mai târziu, aceşti şaptezeci plini de bucurie I-au spus lui Isus: „Doamne, chiar şi dracii ne sunt supuşi în numele Tău” (Luca 10:17). Eu sunt un martor al acestei puteri a preoţiei.
Îndrumare prin Duhul Sfânt
La încheierea slujirii Sale pe pământ, Isus a spus apostolilor Săi: „Dar Mângâietorul, adică Duhul Sfânt, pe care-l va trimite Tatăl, în numele Meu, vă va învăţa toate lucrurile şi vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu” (Ioan 14:26), şi El „are să vă călăuzească în tot adevărul” (Ioan 16:13).
Îndrumare prin poruncile Sale
El ne îndrumă, de asemenea, prin poruncile Sale. Astfel, El a poruncit nefiţilor ca ei să nu se mai certe cu privire la punctele doctrinei, pentru că, a spus El:
„Cel care are spiritul de ceartă nu este de-al Meu, ci este de-al diavolului, care este tatăl certurilor; şi el agită inimile oamenilor ca să se certe cu mânie unul cu altul.
Iată, aceasta nu este doctrina Mea să aţâţe inimile oamenilor la mânie unul împotriva altuia; ci doctrina Mea este ca asemenea lucruri să se termine” (3 Nefi 11:29–30).
Să ne concentrăm asupra vieţii eterne
De asemenea, El ne-a cerut să ne concentrăm asupra Lui, nu asupra lucrurilor lumii. În importanta Sa predică despre pâinea vieţii, Isus a explicat contrastul dintre hrana muritoare şi hrana eternă. „Lucraţi nu pentru mâncarea pieritoare”, a spus El, „ci pentru mâncarea care rămâne pentru viaţa veşnică, şi pe care v-o va da Fiul Omului” (Ioan 6:27). Salvatorul a propovăduit că El era Pâinea Vieţii, sursa hranei eterne. Vorbind despre hrana pieritoare pe care o oferă lumea, inclusiv mana pe care Iehova a trimis-o pentru a-i hrăni pe copiii lui Israel în pustiu, Isus a predicat că cei care s-au bazat pe această hrană au murit (Ioan 6:49). În contrast, hrana pe care El a oferit-o a fost „pâinea vie, care s-a pogorât din cer” şi Isus s spus: „Dacă mănâncă cineva din pâinea aceasta, va trăi în veac” (Ioan 6:51).
Unii dintre ucenicii Lui a spus că aceasta era „prea de tot” şi din acel timp mulţi dintre ucenicii Lui „s-au întors înapoi şi nu mai umblau cu El” (Ioan 6:60, 66). În mod aparent, ei nu au acceptat învăţăturile Sale de la început, care prevedeau că ei trebuie „[să caute] mai întâi împărăţia lui Dumnezeu” (Matei 6:33). Chiar şi astăzi, unii care se declară creştini sunt mai atraşi de lucrurile lumeşti – lucrurile care susţin viaţa pe pământ, dar nu dau hrană pentru viaţa eternă. Pentru unii, cuvintele Sale „prea de tot” sunt încă un motiv de a nu-L urma pe Hristos.
Ispăşirea
Apogeul slujirii din timpul vieţii muritoare a Salvatorului nostru a fost învierea Sa şi ispăşirea Sa pentru păcatele lumii. Ioan Botezătorul a profeţit aceasta când a spus: „Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii!” (Ioan 1:29). Mai târziu, Isus a predicat: „Fiul Omului [a] venit… să slujească şi să-Şi dea viaţa ca răscumpărare pentru mulţi” (Matei 20:28). La Cina cea de taină, Isus a explicat, conform relatării din Matei, că vinul pe care El îl binecuvântase era „sângele Meu, sângele legământului celui nou, care se varsă pentru mulţi, spre iertarea păcatelor” (Matei 26:28).
Apărând nefiţilor, Domnul înviat i-a invitat să vină pentru a simţi rănile din coasta Sa şi urmele cuielor în mâinile şi picioarele Sale. El a făcut acest lucru, explicând: „Pentru ca să ştiţi că Eu sunt Dumnezeul lui Israel şi Dumnezeul întregului pământ; şi că Eu am fost ucis pentru păcatele lumii” (3 Nefi 11:14). Şi, relatarea continuă, arătând că mulţimea a căzut „la picioarele lui Isus şi L-au preamărit pe El” (versetul 17). Pentru aceasta, lumea întreagă Îl va preamări în cele din urmă.
Isus a predicat mai multe adevăruri preţioase despre ispăşirea Sa. Cartea lui Mormon, care dă mai multe detalii despre învăţăturile Salvatorului şi dă cele mai bune explicaţii despre misiunea Sa, menţionează această învăţătură:
„Tatăl Meu M-a trimis pe Mine pentru ca Eu să pot fi înălţat pe cruce …, pentru ca să pot să-i aduc pe toţi oamenii la Mine …
ca să fie judecaţi după faptele lor.
Şi… acela care se pocăieşte şi este botezat în numele Meu, acela va fi împlinit; şi dacă el rabdă până la sfârşit, iată, pe el îl voi ţine Eu de nevinovat în faţa Tatălui Meu în ziua când Eu voi sta să judec lumea…
Şi niciun lucru necurat nu poate intra în împărăţia Lui; de aceea, nimic nu va intra în odihna Lui, în afară de aceia care şi-au spălat veşmintele în sângele Meu datorită credinţei lor şi a pocăirii de toate păcatele lor şi a fidelităţii lor până la sfârşit” (3 Nefi 27:14–16, 19).
Şi astfel, noi înţelegem că ispăşirea lui Isus Hristos ne dă posibilitatea să biruim moartea spirituală care rezultă din păcat şi, făcând şi ţinând legăminte sacre, să avem binecuvântările vieţii eterne.
Provocare şi mărturie
Isus a oferit provocarea: „Ce credeţi voi despre Hristos?” (Matei 22:42). Apostolul Pavel i-a provocat pe corinteni: „Pe voi înşivă încercaţi-vă dacă sunteţi în credinţă” (2 Corinteni 13:5). Noi, toţi, ar trebui să ne răspundem nouă la aceste provocări. Unde este loialitatea noastră fundamentală? Suntem noi la fel ca şi creştinii din memorabila descriere a vârstnicului Neal A. Maxwell care şi-au mutat reşedinţa în Sion dar încearcă să mai locuiască şi în Babilon?1
Nu există cale de mijloc. Noi suntem ucenici ai lui Hristos. Noi suntem membri ai Bisericii Sale şi ucenici ai Evangheliei Lui şi nu ar trebui să vizităm Babilonul sau să ne comportăm ca fiind cetăţenii săi. Noi trebuie să onorăm numele Său, să ţinem legămintele Sale şi să „nu [căutăm] lucrurile aceste lumi, ci [să căutăm]… mai întâi să [zidim] împărăţia lui Dumnezeu şi să [întemeiem] dreptatea Lui” (Matei 6:33 din Traducerea Bibliei de Joseph Smith, Matei 6:38).
Isus Hristos este Singurul Născut şi Preaiubitul Fiu al lui Dumnezeu. El este Creatorul nostru. El este Lumina lumii. El este Salvatorul nostru de la păcat şi moarte. Aceasta este ce mai importantă cunoaştere pe pământ şi dumneavoastră înşivă puteţi şti aceasta, aşa cum ştiu şi eu. Duhul Sfânt, care mărturiseşte despre Tatăl şi Fiul şi ne conduce spre adevăr, mi-a revelat aceste adevăruri şi El vi le va revela şi dumneavoastră. Calea este dorinţă şi supunere. În ceea ce priveşte dorinţa, Isus a propovăduit: „Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi găsi; bateţi şi vi se va deschide” (Matei 7:7). În ceea ce priveşte supunerea, El a propovăduit: „Dacă vrea cineva să facă voia Lui, va ajunge să cunoască dacă învăţătura este de la Dumnezeu, sau dacă Eu vorbesc de la Mine” (Ioan 7:17). Eu mărturisesc despre adevărul acestor lucruri, în numele lui Isus Hristos, amin.